Apocalipsa 3:1-6
Care sunt semnele unei biserici care este pe moarte? Sa fie numarul in continua scadere a membrilor ei? Sa fie lipsa vizitatorilor? Cu siguranta ca acestea pot fi repere importante. Daca o biserica continua sa piarda membri si nu evanghelizeaza pe nimeni atunci cu siguranta ca va muri. Dar personal cred ca cel mai bun semn al mortii unei biserici este conditia lor spirituala. Biserica care se complace intr-o stare de caldiceala spirituala si ai carei membri nu sunt preocupati sa evanghelizeze pe cei pierduti, sa creasca in cunostinta Scripturii si care si-a pierdut viziunea ce le-a fost oferita de Cristos, este in pericol intr-un iminent de moarte.
In ceea ne priveste avem un serviciu de inchinare, avem o clasa de tineret, tabere, lucrari de evanghelizare, lucrari de ajutorare, conferinte pentru tineret si familii. Deci teoretic am putea spune ca suntem o biserica vie atata timp cat facem toate aceste lucruri. Dar care este conditia noastra spirituala? Continuam sa crestem in cunostinta, credinta, dedicare si dragoste pentru Dumnezeu si voia Lui?
Aceasta era problema bisericii din Sardes. Cristos ofera un diagnostic crunt acestei biserici in vs.1-3. Nu cred ca poate fi un lucru mai rau pentru o biserica decat ca insasi Domnul ei sa faca aceasta marturie despre ea. Biserica parea vie si bine. Facea lucrari destul de bune in comunitatea locala si nu parea a fi nici macar aproape de a-si inchide usile. Dar biserica moarta de care vorbeste Isus aici nu este cea care nu se mai intalneste, ci acea care continua sa se intalneasca dar membri ei sunt cat se poate de uscati pe dinauntru si lipsiti de interes pentru lucrarea lui Dumnezeu. Poate ca aceasta biserica avea cel mai mare numar de membri dintre toate cele sapte biserici si avea cel mai popular predicator din tara. Dar stiti ce iese in evidenta la aceasta biserica? Ca spre deosebire de celelelate, Domnul Isus nu specifica deloc faptul ca ar fi persecutata in vreun fel. Nu spune nici ca ar avea invatatori sau doctrine false. Aici nu ii gasim mentionati pe nicolaiti, inchinatorii la baal sau profeti falsi. Din cauza aceasta poate ca ne este greu sa ne dam seama care era problema bisericii din Sardes pentru ca Domnul nu spune exact ce anume nu facea bine sau ce facea rau. Cand Domnul vorbeste celorlalte biserici spune pe nume problemelor cu care acestea se confruntau. Dar despre biserica din Sardes ni se spune doar ca arata bine si parea sanatoasa din afara, dar de fapt era pe moarte. Stiti ce ne spune lucrul acesta? Ca exista ceva mai rau decat doctrina falsa sau imoralitatea sexuala in biserica si acest lucru este sa ai o reputatie buna in ochii lumii, dar una proasta in ochii lui Cristos. Lipsa persecutiei ne descopera faptul ca aceasta biserica credea ca poate fi Mireasa lui Cristos si in acelasi timp sa traiasca in pat cu lumea.
Un scriitor crestin a numit biserica din Sardes in una din cartile lui, „modelul perfect al crestinismului inofensiv.” Evrei si romanii nu deranjau biserica pentru ca nici biserica nu ii deranja pe ei. Crestinii din Sardes nu agitau apele si nu creau valuri in comunitatea locala, asa cum am vazut ca faceau cei din bisericile de care am vorbit pana acum si care au suferit persecutia din cauza asta. Desi din afara biserica parea bine, ea era un cimitir din punct de vedere spiritual. Domnul Isus poate sa puna un astfel de diagnostic crunt pentru ca el este singurul care poate citi inimile si mintile celor ce i se inchina. Nimic nu este ascuns de ochii Sai. Acestea sunt lucruri extrem de serioase dragi frati si surori. O biserica care avea o reputatie buna si care parea cat se poate de vie, era de fapt moarta. Cum poate sa ajunga o biserica astfel?
Cand sa ai o reputatie buna este mai important decat sa suferi pentru numele lui Isus; cand sa fii religios este mai comfortabil decat sa fii duhovnicesc; cand sa vorbesti despre Isus nu este deloc o prioritate; cand bunastarea inlocuieste sacrificiul; cand traditiiile inlocuiesc invatatura scripturii; cand sa ai activitati la biserica este mai presus decat maturizarea spirituala. Biserica din Sardes ajunsese o biserica care nu mai traia pentru placerea lui Dumnezeu.
Domnul ofera un ultimatum ferm acestei biserici in vs.2. Primul pas este trezirea bisericii. Sa citim si cuvintele apostolului Pavel din Efeseni 5:10-15. „Trezeste-te!” Iesi din aceasta stare de amorteala si leneveala spirituala. Nu te mai minti ca esti bine cand de fapt esti mort. Vai de cel ce inceteaza sa vegheze si de biserica care nu se mai cerceteaza.
Al doilea pas este spre salvare este, „ïntoarce-te la Mine!” vs 3. Asta inseamna sa te pocaiesti. Sa te schimbi si sa te intorci cu toata inima si mintea ta la Cristos. Nimic nu este mai greu de facut pentru o biserica decat sa se pocaiasca pe deplin. Situatia in sine imi aminteste de cetatea Ninive care a primit acelasi avertisment de la Dumnezeu. Pocaieste-te sau vei fi distrusa. Si citim despre extraordinara pocainta a ninivenilor in cartea lui Iona capitolul 3. Doar o pocainta adevarata le-a adus ninivenilor salvarea. Cand Domnul Isus a chemat biserica la pocainta, El a chemat pe toti credinciosi sa se pocaiasca in mod individual. Nu se mai predica despre lucrul acesta foarte mult astazi pentru ca nu le mai place crestinilor din zilele noastre sa auda mesaje de pocainta. Ei cred ca vin la biserica doar ca sa se simta bine cu ei insisi nu ca sa mai fie si cercetati de Evanghelie. Dar cata nevoie are biserica din secolul 21 sa auda din nou mesajul pocaintei. Am ajuns sa avem o credinta atat de prafuita si o traire atat de diluata in aceste vremuri incat ar trebui sa traim intr-o continua stare de pocainta. Sa avem genunchii batatoriti de ore de rugaciune si obrajii arsi de lacrimile varsate. De la predicator, la fiecare membru, si fiecare tanar. Cred ca este nevoie sa ne pocaim uneori chiar si de propria pocainta care este falsa si superficiala. Sa strigam catre Domnul cuvintele rostite de profetul Isaia in 64:6-9. Nu exista perspectiva spirituala fara o pocainta profunda.
Primim insa si vesti bune si o promisiune minunata in vs. 4-5. Un verset care ne spune ca Dumnezeu are oamenii Lui credinciosi chiar si in locurile unde am crede ca nimic bun nu poate exista. Chiar si intr-o biserica ca Sardes, erau oameni care ii erau credinciosi lui Cristos si erau vrednici sa umble cu El. Acest verset imi aduce aminte de situatia disperata a lui Ilie cand era deznadazduit si striga catre Dumnezeu ca el este singurul profet al Lui care mai exista in toata tara. Sa citim de la 1 Regi 19:14-18. Slavit sa fie Dumnezeu ca El nu se limiteaza la viziunea noastra. Acest lucru ofera o mare incurajare pentru orice biserica indiferent de conditia spirituala in care se afla la un moment dat.
Cel ce invinge va fi imbracat in haine albe, va avea numele scris in cartea vietii si va fi marturisit in mod personal de Domnul Isus inaintea Tatalui ceresc. Ce asigurare extraordinara ofera Domnul aici celor ce aleg sa nu se intineze, sa nu se compromita si sa arda pentru voia Lui in aceasta viata. Cristos nu se va intreba cine suntem si ce cautam noi in ceruri alaturi de El. El ne va cunoaste pe fiecare pe nume si va sti lucrrarea individuala pe care am facut-o in numele Lui si cum am slujit in biserica Sa aici pe pamant. Nu exista onoare mai mare decat ca cineva sa fie cunoscut si marturisit de Domnul Isus Cristos. Pe de alta parte stim ca vor fi destui care se considera pregatiti sa stea in prezenta lui Dumnezeu, dar de fapt ei vor auzi cuvintele ingrozitoare rostite de Cristos in Matei 22:11-14.
La finalul acestui mesaj trebuie sa venim cu inimile smerite inaintea lui Dumnezeu si sa ne intrebam: „sunt eu astazi viu sau sunt mort spiritual?” Cum slujesc eu ca biserica Domnului sa fie vie in ochii Lui? Biserica din Sardes era biserica mortilor vii. O biserica de fantome spirituale. Erau niste zombi si nici macar nu realizau asta. Si acest lucru facea ca starea ei sa fie mai rea decat a tuturor celorlalte de care am vorbit pana acum. Acest mesaj ne aminteste ca mai rea decat persecutia din afara este raceala de dinauntru. Ce este totusi minunat este ca desi era in starea aceea, Domnul Isus iubea biserica din Sardes si dorea ca aceasta sa se intoarca le El. Sa auzim si noi mesajul Domnului din aceasta dimineata: „Trezeste-te din somnul cel de moarte. Aminteste-ti ceea ce ai auzit si ai primit si pocaieste-te!” Sa facem lucrul acesta astazi daca stim ca trebuie sa il facem, nu maine. Astazi! Tata tu ne cunosti pe fiecare in mod individual. Te rugam in numele lui Isus Cristos cerceteaza Tu inimile noastre si elibereaza-ne din aceasta stare de amorteala spirituala si compromis cu lumea daca am ajuns cumva sa traim in ea. Trezeste o dorinta fierbinte in inimile noastre dupa cuvantul si voia Ta. Nu vrem sa facem parte din biserica mortilor vii, ci din biserica lui Isus Cristos cel Viu. Amin!