Apocalipsa 2:8-11
Viata pe pamant este adesea nedreapta. Stim cu totii lucrul acesta si intr-o oarecare masura il experimentam. Cum vede Domnul toate aceste lucruri? Cum trebuie sa reactionam noi in fata lor? Problemele sunt aceleasi peste tot. Nedreptate si suferinta nu este doar in Romania si nu doar noi avem parte de ele. Vorbim limbi diferite, facem parte din culturi diferite, traim pe continente diferite, dar incercarile si nevoile sunt aceleasi. Mesajul Domnului Isus catre biserica din Smirna ne ajuta sa ne gandim la incercarile si nedreptatile de care avem parte pentru ca suntem crestini. Ferice de cel ce sufera de dragul numelui Meu, ne spune Mantuitorul. Ferice de acela care sufera pentru ca poarta numele de crestin, ne aminteste si apostolul Petru. Lauda vine pentru cei ce sufera nedreptatea de dragul lui Isus, nu doar pentru ca pur si simplu traiesc pe acest pamant si este inevitabil sa nu te lovesti de ea sub o forma sau alta.
Smirna se afla la aproximativ 65 de km spre nord de Efes. Smirna este Izmirul de astazi, un oras important al Turciei. Datorita locatiei si frumusetii sale, Smirna era denumita perla Asiei. Dar pe cat de frumoasa era ca locatie pe atat de greu era sa traiesti in ea ca si crestin crestin. Biserica din Smirna alaturi de cea din Filadelfia sunt singurele din cele sapte care nu sunt mustrate de Domnul Isus. Avand in vedere cuvintele aspre adresate celorlalte 5 biserici, tacerea Domnului in ceea ce priveste biserica din Smirna este impresionanta. Dar sa privim cu mare atentie ce cuvinte foloseste Domnul ca sa descrie biserica din Smirna: necaz, saracie, defaimare, suferinta, inchisoare. Crestinii din Smirna pierdusera totul pentru credinta lor, dar il castigasera astfel pe Cristos. Ei depun marturie pentru noi toti ca atunci cand pierzi totul si ti-a ramas doar Cristos, atunci intelegi ca esti cel mai bogat dintre oameni.
„Stiu necazul tau.” Vs.9. Domnul stie toate lucrurile prin care trecem. Traducerea exacta a cuvantului necaz face referire la acele momente cand simtim ca cerul se prabuseste peste noi, cand suntem pur si simplu la pamant, fara urma de speranta si cand vedem doar intuneric in jurul nostru. Cand ne aflam in acele imprejurari, Domnul Isus ne spune: „stiu prin ce treci, am fost si eu acolo.”
”Stiu saracia ta, dar esti bogat.” Crestinii din Smirna faceau parte din cei considerati pleava societatii, saracii si amaratii cetatii. Iar cei ce fusesera candva instariti, pierdusera totul ca urmare a credintei lor in Cristos. Multi isi pierduserea slujbele si afacerile pentru ca nu mai spuneau „Cezar este domn”, ci marturiseau ca „Isus este Domn” Dar lor Domnul Isus le spune: „esti bogat!” Oare este ironic Domnul Isus? Cu siguranta ca nu. Totul tine de perspectiva pe care o avem despre viata. Daca doar ceea ce avem aici si acum conteaza, atunci cuvintele Domnului Isus nu au nici un sens. Cu ce il ajuta pe cel ce nu are ce pune copilului hrana pe masa sa manance, sa ii spui ca este bogat? Ce spune Mantuitorul de fapt este ca „nimeni care ma cunoaste pe mine nu este sarac, la fel cum nimeni care traieste fara Mine nu se poate considera bogat .” Luca 16:22 ne spune ca asa cum moare saracul la fel moare si bogatul. Nu moartea este surpriza pentru ca Scriptura ne sune in Evrei 9:27ca fiecarui om ii este dat sa moara o data. Ce se intampla dupa ce plecam din aceasta viata trebuie sa ne preocupe.
Steve Jobs a fost fondatorul imperiului apple? Milioane de oameni au telefoane Iphone, Ipaduri, Notebookuri, isi tin informatiile pe icload si isi descarca aplicatii de pe itunes. Atatia oameni beneficiaza de geniul creator al lui Steve Jobs, care dupa moartea sa a lasat in urma una dintre cele mai de succes afaceri si o avere de miliarde de dolari. Dar pe el nimic din toate acestea nu il pot ajuta acum. Cand a murit nu a putut lua nimic cu el si va trebui sa stea la judecata inaintea lui Cristos la fel ca cel mai sarac om al generatiei sale. Desi in ochii lumii a avut totul, despre el nu a existat nici un fel de informatie ca ar fi fost crestin. Desi a fost unul dintre cei mai bogati oameni ai planetei, a plecat din aceasta lume ca cel mai sarac dintre oameni, daca atunci cand a plecat nu l-a avut pe Cristos cu el. Ce nebunie sa ajungi sa crezi ca Dumnezeul care a creat universul si tot ce este in el, poate fi impresionat de avionul tau personal, de yahtul pe care tocmai ti l-ai cumparat, de masinile de lux din garajul tau sau de vila cu doua etaje pe care ti-ai construit-o.
Acei crestini, saraci, defaimati, batjocoriti si intemnitati erau de fapt cei mai bogati oameni din Smirna, datorita dragostei lor pentru Domnul vietii, a credintei lor vii in izbavirea Sa, a lucrarii lor cu pasiune, a rugaciunilor fierbinti inaltate catre El in disperare si deznadejde. Cineva spunea: „nu vei sti niciodata daca Isus este tot ceea ce ai nevoie pana cand tot ceea ce ti-a mai ramas este Isus.”
Din cauza saraciei, a lipsurilor si a persecutiei, crestinii din Smirna au descoperit ca Isus este de fapt tot ceea ce au nevoie ca sa fie cei mai bogati oameni. Nici un om care a ajuns sa se increada cu viata lui in Isus nu va spune ca este sarac.
„Nu te teme!” vs.10. Domnul Isus stie exact prin ce trec ucenicii Sai. Desi Dumnezeu ii permite uneori lui satan sa ne incerce totusi nivelul incercarii de care avem parte este intotdeauna hotarat de El. Marturisesc ca nu pot sa explic de ce unii oameni sufera mult mai mult ca altii. Stiu ca ploaia vine si peste cei drepti si peste cei nedrepti, dar peste unii parca este mai mereu furtuna. Putem sa facem speculatii si sa ne dam cu parerea, dar lucrul acesta nu ne va ajuta cu nimic. Odihna, pace si nadejde pentru sufletele noastre gasim amintindu-ne cuvinte asemenea celor din 1 Corinteni 10:13. Daca Cristos spune ca suferinta mea va fi de zece zile atunci nimeni si nimic nu o poate face sa fie de 11 zile. Indieferent ca acele zece zile sunt spuse metaforic sau nu, timpul si intensitatea incercarii noastre este intotdeauna hotarata de Domnul. De aceea Cristos le spune: „nu te teme!” Pentru ca El este mereu in control, Ioan 14:1.
„Fii credincios pana la moarte!” Un lucru foarte important pe care avem nevoie sa il intelegem este acela ca relatia cu Isus Cristos nu are termen de valabilitate. Poti fi crestin credincios o viata intreaga, daca la batranete te indepartezi de Cristos, atunci o sa pleci de pe acest pamant fara Cristos. De asemenea sa nu cadem in capcana lui satan care ne sopteste la ureche ca daca Isus ne-ar iubi cu adevarat atunci nu ar ingadui s atrecem prin ceea ce trecem. Isus nu face niciodata promisiunea ca va lua incercarile din viata noastra. El nu spune bisericii din Smirna „crede in Mine si totul va fi bine.” Cristos nu a predicat evanghelia prosperitatii de care atat de multi oameni se lasa astazi inselati. Isus nu a spus niciodata: „crede in Mine si iti voi da o viata usoara. O sa ma asigur ca ai o casa frumoasa, slujba buna, familie binecuvantata, copii sanatosi, samd.” Din contra el a spus mereu: „din cauza mea veti fi urati, veti fi prigoniti, aruncati in temnite, despartiti de familii si prieteni, si unii va veti pierde chiar viata.” Dar cu toate acestea celui ce rezista pana la capat ii spune „fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii.”
Daca vreti sa vorbim despre sfinti atunci sa vorbim despre Policarp. Un om care l-a slujit cu credinta si dragoste pe Cristos si despre care istoria bisericii spune ca a fost chiar unul dintre batranii bisericii din Smirna. In anul 155 cand un val de persecutie a lovit biserica din Smirna, o multime de oameni a cerut moartea lui Policarp. I s-a oferit drept cale de scapare sa se lepede de Cristos. Marturia lui rasuna si acum peste secole: „de 86 de ani il slujesc pe Cristos si niciodata nu mi-a gresit cu ceva. Cum ma pot lepada de Cel care a murit pentru ca eu sa fiu mantuit?” Policarp a fost in cele din urma ars pe rug si pe masura ce folul il mistuia, se auzea cum striga catre ceruri, „Iti multumesc Doamne ca m-ai considerat vrednic sa am parte de aceasta zi in care sa duc crucea credintei mele in Tine in fata atator martori.” Despre astfel de nedreptati si suferinti ne vorbeste Scriptura si istoria. Despre crestini care atunci cand erau amenintati cu moartea din cauza credintei lor, spuneau: „nu puteti sa ma amenintati cu Raiul.” Moartea nu are nici o putere asupra celuia care traieste cu Cristos.
Faptul ca intr-o zi toti vom muri este o realitate. Dar nu este o realitate si faptul ca toti vom ramane credinciosi pana la final indiferent de ceea ce se va intampla. Nu stiu daca vreunul dintre noi va trebui sa treaca prin ce a trecut Policarp. Dar chemarea lui Isus ramane aceeasi si pentru noi. „Stiu prin ce treci. Nu te teme! Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii vesnice.” In cele pamantesti putem fi bogati astazi si saraci maine. Azi avem o slujba buna si siguranta iar maine o pierdem. Azi suntem sanatosi, iar maine putem fi diagnosticati cu cancer. Acum avem o familia fericita si maine totul se poate destrama. Daca bogatia si implinirea mea este in aceste lucruri, cu ce voi ramane daca le pierd? Dar cei ce sunt bogati in Cristos stiu ca si daca aceste lucruri vor veni peste ei, nu vor fi singuri cand experimenteaza pierderea lor. Vor fi mangaiati, incurajati si ridicati. Si nimic nu le poate fura mostenirea vesnica promisa de Domnul lor. A doua moarte nu va avea nici o putere asupra lor. Sa ne lasam incurajati si mangaiati de aceste cuvinte. Sa ne imbracam cu toata armura lui Dumnezeu si sa pasim in lupta credintei. Sa nu dispretuim necazurile pentru ca prin ele putem fi adesea imbogatiti. Cerurile sunt aproape, mostenirea vesnica este chiar dupa colt. Sa nu renuntam! In incheiere sa citim cuvintele apostolului din Evrei 10:37-39. Amin!