Apocalipsa 2:1-7
Ne-am pus vreodata aceasta intrebare? Daca Domnul Isus ar veni in vizita la noi in biserica ce ar spune despre ea? Ar fi impresionat de cladirea in care ne inchinam, de banii pe care ii daruim, de dragostea pe care o descopera in mijlocul nostru, de felul in care am cantat, de predica pe care am avut-o? Scriptură ne spune ca El chiar este cu noi la inchinare, dar mai credem astazi acest lucru cu toata fiinta noastra?
O sa avem in saptamanile urmatoare o serie de predici din cartea Apocalipsa capitolele 2 si 3. M-am gandit sa numesc aceste predici, mesaje de la Isus. Practic descoperim in aceste doua capitole parerea Domnului Isus despre diferite biserici din primul secol dupa ce le viziteaza. Un feedback, cateva review-uri, un fel de ”am fost acolo” si iata ce am vazut. Si daca acest lucru este partial important cand noi facem asta pentru un hotel sau un serviciu de care am avut parte, pentru ca nu ne apartine si proprietarul poate alege sa ia sau nu in considerare review-ul sau parerea noastra, cand vine vorba despre biserica nu putem sa facem acelasi lucru. Biserica ii apartine lui Cristos, iar noi suntem doar administratori in cadrul ei care vor da socoteala pentru felul in care si-au implinit slujba. Aceste sapte biserici au fost reale si fiecare avea luptele ei. Desi au trecut aproape doua mi de ani de cand aceste mesaje au fost scrise, ne dam seama ca problemele si provovarile lor nu sunt deloc diferite de ale noastre. O sa vorbim despre biserici adevarate cu oameni adevarati care se lupta cu probleme adevarate. O sa vedem din aceste mesaje ca nu este de ajuns sa ai activitati pentru ca Domnul Isus sa fie impresionat de lucrarea pe care biserica o face. Nu este de ajuns nici sa aiba un numar mare de membri ca biserica sa fie laudata de El. Aceste mesaje ne indeamna sa ne intrebam cu sinceritate: Ce fel de biserica suntem noi? Si sa ne cercetam fiecare in parte cu privire la contributia pe care o avem la lucrarea lui Cristos din acest oras. Cu siguranta ca numarul de oameni spune ceva, banii pe care ii daruim spune ceva, numarul de vizitatori spune ceva despre biserica aceasta, la fel si felul in care cantam, ne rugam si predicam. Dar vom vedea ca pentru Domnul Isus lucrurile merg mai departe de atat. O sa vedem din aceste mesaje ce cauta de fapt Domnul Isus sa gaseasca in biserica Sa si ce nu vrea sa vada acolo.
Mai vreau sa vorbim despre aceste lucruri pentru a ne scoate din minte minciuna lui satan ca un om nu trebuie sa mearga la biserica ca sa fie crestin. Este ceea ce aud destul de des in primul rand de la cei ce candva au fost credinciosi lui Cristos si acum nu mai sunt, sau de la cei care poate ca au contact cu biserica, dar nu doresc inca sa accepte chemarea lui Cristos de a face cu adevarat parte din ea. Niciodata in Noul testament nu gasim crestini separati de o comunitate de oameni alaturi de care sa il reprezinte pe Isus Cristos. Mantuitorul a spus ca El Insasi va zidi biserica Sa in Matei 16:18, ceea ce ne arata ca biserica urma sa fie familia prin care Cristos isi va continua lucrarea pe acest pamant dupa inaltarea Lui la ceruri. In Ioan 17:20-23 inainte de a merge sa moara la cruce El se roaga pentru ucenicii sai din orice vreme ca ei sa fie una impreuna,nu singuri. In Efeseni 5:23-27, apostolul Pavel face referire la Domnul Isus ca fiind capul bisericii, iubind biserica si murind pentru ea. Apoi, in Faptele apostolilor 20:28, biserica este descrisa de Luca ca fiind trupul lui Cristos. Lucru intarit ulterior si de apostolul Pavel in Efeseni 1:22-23 sau Coloseni 1:18. Iar in 1 Corinteni 12:12-26 vedem cum fiecare credincios in parte isi are locul sau bine stabilit in trupul lui Cristos, care este biserica. Scriptura este cat se poate de clara in a ne spune ca nu poti fi crestin de unul singur. Nu poti lua cina Domnului de unul singur, ci in partasie cu ceilalti credinciosi. Isus spune ca va fi acolo unde doi sau trei se aduna in numele Lui. El i-a trimis in misiune pentru a evangheliza mereu in grup de cel putin doi sau mai multi, nu individual. Strangerea de ajutoare se face impreuna . Majoritatea epistolelor au fost scrise catre biserici, iar cele adresate unor indivizi au avut drept scop tot de a da invatatura si calauzire cu privire la problemele bisericii. Nici unul dintre aceste sapte mesaje din cartea apocalipsa nu se adreseaza unui crestin ci unor biserici. Asadar aceasta minciuna a lui satan ca poti sa fii crestin si daca nu mergi sa te inchini si sa slujesti in cadrul bisericii trebuie sa fie eradicata din mijlocul nostru. Nimeni nu poate fi crestin separat de biserica. Asa cum atat de frumos je exemplifica exemplul carbunelui care scos din foc se răcește si in cele din urmă se stinge.
Sa mergem acum si sa vedem care este primul mesaj scris de Domnul bisericii din Efes, Efesul a fost unul dintre cele mai importante orase ale acelor vremuri. Un nod comercial extrem de important al imperiului roman. Un oras in care se regasea una dintre cele sapte minuni ale lumii antice, templul lui Artemis sau Diana. Un oras unde apostolul Pavel a petrecut aproximativ doi ani punand temeliile bisericii Domnului asa cum citim in Fapte 19. Scrisoarea catre efeseni le este adresata mai tarziu acestor credinciosi din Efes. Efesul a avut privilegiul de a avea o adunare crestina care a fost indrumata pe rand de Pavel, Apolo, Timotei, iar in cele din urma de apostolul Ioan prin acest mesaj, chiar daca acest lucru s-a intamplat de la distanta. Este greu sa gasim o alta biserica din primul secol care sa fi avut parte de o astfel de binecuvantare spirituala.
Mesajul Domnului Isus incepe cu amintirea faptului ca El are toata autoritatea, vs.1. Cele sapte stele sunt cei sapte ingeri, iar cele sapte sfesnice sunt cele sapte biserici. Prima parte a mesajului Sau este extraordinara, este precum un vis devenit realitate. Sa privim cu atentia la vs.2. „Stiu faptele tale!” Ce ne spune asta? Ca Isus nu este strain de ceea ce facem aici. Ca El cunoaste lucrarea fiecaruia si lucrarea noastra comuna in numele Lui. Domnul lauda aceasta biserica pentru felul in care slujeste. Calendarul lor era plin in tot timpul anului cu activitati, evenimente, conferinte si lucrari de slujire in comunitatea locala. Mai mult de atat ii lauda pentru felul in care i-au deconspirat pe invatatorii mincinosi. Intr-o societate care cauta sa ne indemne sa spunem ca sunt si alte cai spre ceruri in afara de Isus, ca Domnul ii iubeste si ii accepta asa cum sunt si pe homosexuali sau ca avortul nu este intotdeauna ceva rau, ca poti sa fii crestin si de unul singur, avem responsabilitatea de a lupta si de a apara adevarul Scripturii la fel cum citim ca a facut biserica din Efes. Domnul Isus ii lauda de asemenea pentru felul in care au suferit persecutia de dragul numelui Sau, vs.3. Multi erau batjocoriti, altii erau umiliti in public, dispusi sa fie intemnitati si prigoniti pentru ca se inchinau lui Cristos.
Privim la toate aceste lucruri si nu putem sa nu ne gandim cat de minuntata era aceasta biserica. O adunare de crestini cu ravna pentru lucrare, implicati din plin in slujirea lui Cristos si evanghelizarea celor pierduti, oameni care luptau pentru adevar si care nu acceptau compromisul in invatatura bisericii, fiind oricand dispusi sa sufere de dragul evangheliei. Nu ne-am dori sa facem si noi parte dintr-o astfel de biserica, sau sa fim o astfel de biserica?
Si totusi mesajul Domnului Isus pentru ei nu se opreste aici. El are o mustrare pentru aceasta biserica. Pentru ca un lucru pe care Domnul il face diferit de noi este acela de a privi si de a analiza lucrurile in profunzime, nu doar la suprafata. El nu se uita la fata omului, ci la inima lui. Nu se uita ca omul arata ca un pocait ci se uita daca traieste ca atare. Si toate aceste lucrari minunate ale bisericii din Efes sunt puse in umbra de o realitate trista, „ceea ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai.” Ce le spune de fapt Domnul Isus efesenilor aici? Ce avertisment ne da prin acest mesaj si noua? Ca in preocuparile lor de altfel religioase si vrednice de admirat, ei l-au scos afara din inima lor chiar pe Cel in numele caruia faceau toate acele lucruri. Cum este posibil lucrul acesta?
Se poate oare sa stam in aceeasi casa cu sotul/sotia ta, sa facem lucruri impreuna, dar totusi sa uitam sa ne aratam iubirea fata de sotul/sotia noastra? Sa tragem concluzia ca daca suntem impreuna si facem lucruri unul cu celalalt atunci asta inseamna ca ne si iubim? Oamenii astazi sarbatoresc craciunul fara Domnul craciunului, sarbatoresc pastele fara Domnul pastelui, oamenii merg sa se inchine in biserici pentru ceea ce le ghadila urechile si fac din scriptura doar ceea ce le face lor placere. Ce le scrisese Pavel efesenilor cu 30 de ani inainte ca ei sa primeasca acest mesaj? Sa citim Efeseni 3:17-18. Oare aceste lucruri le-au fost scrise pentru ca apostolul Pavel a vazut ca in ciuda ravnei lor pentru evanghelie si pentru adevar, totusi le lipsea ceva in departamentul iubirii? Si ce ne spune apoi tuturor in 1 Corinteni 13:1-3? Fara dragoste nu am nimic. Nu pot sa am aprobarea lui Isus, indiferent de ceea ce spun sau fac in numele Lui. Ce ar spune Domnul Isus despre biserica Lui din Sibiu, Timiosra, Bucuresti, Cluj, Craiova, despre cea din America, italia, China, Australia, samd? Se poate vedea, auzi, citi dragostea pentru El in tot ceea ce facem? Stiti care este cel mai trist lucru din acest mesaj? Faptul ca Isus stia ca isi pierdusera dragostea pentru El. La fel cum stia si ca Petru se va lepada de El la scurt timp după ce mărturisise ca va merge până la moarte cu Isus daca va fi nevoie. Un frate crestin spunea un mare adevar: „Putem sa il pierdem pe Cristos din cauza distractiilor din jurul nostru, a slujbelor si indatoririlor de implinit la fel de usor cum il pierdem prin lepadarea de El”
Versetul 5 ne descopera voia lui Isus. In primul rand vedem ca sa ramai in aceasta stare este ca si cum ti-ai semna singur sentinta la moarte. Daca stim ca ne lipseste dragostea fierbinte fata de Cristos, dar totusi nu facem nimic ca sa schimbam asta, oferindu-ne tot felul de scuze pentru a continua sa traim cum vrem noi, Domnul Isus ne ofera trei imperative in acest verset: aminteste-ti, pocaieste-te si fa ceea ce ai facut la inceput. Adevarul este ca lucrul acesta nu se va intampla peste noapte. Nu ne putem recapata dragostea dintai pentru Cristos de pe o zi pe alta, la fel cum nici un cuplu care a trecut printr-o criza profunda nu poate sa se reindragosteasca imediat.
O casnicie nu se deterioreaza peste noapte si nici nu se reface peste noapte. Vindecarea are nevoie de timp. Dar pentru a ne vindeca trebuie sa intelegem cat de grava este boala, sa cautam medicul potrivit, care sa ne prescrie tratamentul potrivit. Aici ma rog sa intervina mai intai Duhul Sfant care sa ne descopere daca suferim de aceasta boala. Fie nu am fost niciodata indragostiti de Cristos asa cum a fost El de noi fie ne-am pierdut in timp acea dragostei dintai. Daca traim in aceasta trista realitate astazi ma rog ca Duhul Domnului sa ne mustre atat de profund incat sa nu mai putem continua in aceasta stare. Apoi sa luam decizia de a face o vizita sincera si smerita la picioarele doctorului Isus Cristos unde sa ne exprimam regretul si esecul. Iar ultimul pas este sa urmam tratamentul pe care El ni-l prescrie, fa din nou faptele dintai.
Aminteste-ti de unde ai cazut! Sa iti aduci aminte de ceea ce ai avut dar incet si fara sa iti dai seama ai pierdut, este un lucru esential in procesul de restaurare a oricarei relatii. Totul incepe cu a face pasi mici dar fermi inapoi spre lumina. Stiu ca ne-am dori ca totul sa se rezolve repede cu o rugaciune, dar nu merge asa. In vremurile in care traim ne dorim totul instant, dar aceste lucruri nu s-au deteriorat peste noapte si nu se pot restaura peste noapte. Totul incepe cand auzim vocea lui Isus care ne confrunta direct si ne intreaba aceleasi cuvinte ca cele pe care le descoperim in Ioan 5:6, „Vrei tu sa te faci bine?” De ce credeti ca a fost nevoie sa il intrebe pe acel om care era bolnav de 38 de ani daca vrea sa se faca bine? Pentru ca dorea ca acesta sa inteleaga ca toata viata lui se va schimba dupa aceea. Pentru că trebuie sa intelegem ca vindecarea vine cu un pret. Cristos l-a platit pentru noi, iar noi trebuie sa ni-l asumam. Vrei tu sa te faci bine? Cristos nu ne va vindeca cu forta. Nu Domnul Isus a mers dupa oameni ca sa le ofere vindecare, ci ei alergau si strigau cu disperare catre El: „Doamne Isuse,ai mila de noi.”
Observam de asemenea ca Domnul Isus nu enumera acele fapte dintai. Oare de ce? Pentru a nu ne face sa cadem in ispita de a cauta sa ne evaluam spiritual dupa faptele noastre. Aceea nu tocmai in aceasta capcana au văzut. Îndreptățirea de sine. Ei aveau râvnă pentru lucrarea lui Cristos dar isi pierduseră dragostea pentru El.. Cristos ne-a spus care sunt faptele dintai in Matei 22:35-40.
Pocaieste-te! Aici avem avertismentul clar al Mantuitorului. Vedem ca lipsa dorintei de pocainta aduce cu ea consecinte. Pedeapsa care vine peste noi in lipsa pocaintei este ca Dumnezeu ne va lasa sa suportam consecintele alegerilor noastre pacatoase. Pedeapsa nu este atunci cand Dumnezeu ne mustra si ne incearca ca sa ne trezim din somnul cel de moarte, ci atunci cand nu mai face nimic si satan ne impietreste inima atat de mult incat devenim imuni la orice tine de Dumnezeu si voia Lui. Care sunt urmările acestei umblari pentru biserica? Nici o biserica nu poate sa supravietuiasca fara Cristos. Daca mergem astazi in locul unde candva era biserica din Efes o sa descoperim ca ea nu mai exista astazi.
Cum se incheie mesajul adresat bisericii din Efes? Sa citim vs. 7. Ma rog Domnului sa nu facem parte din categoria celor despre care Mantuitorul spunea ca au urechi, dar nu aud. Ci sa auzim aceste cuvinte ale Domnului nostru. Ele izvorasc din inima Sa si ne cheama la cercetare si pocainta pe fiecare dintre noi ca sa ne putem bucura de promisiunea facuta de El aici, vs.7b. Intrarea in Raiul lui Dumnezeu. Asta este miza pusa in joc. Daca il iubesti si il slujesti cu credinta pe Isus in aceasta viata atunci te vei putea bucura de El si in cea vesnica. Daca este un lucru despre care stim ca nu ne va aduce nici un regret este ca l-am iubit cu toata inima, sufletul, mintea si puterea noastra pe Domnul si ca am invatat sa ne iubim aproapele asa cum ne iubim pe noi insine. Raiul este real, dar intrarea in el nu este pentru oricine. Nimeni nu va ajunge in rai din greseala. Raiul este locul pregatit de Dumnezeu pentru oameni care s-au pregatit pe pamant ca sa mearga acolo. Domnul ne spune: ”Daca vrei sa ma urmezi acolo, atunci ia-ti crucea si vino dupa mine!” Încetează să trăiești dupa voia ta, ci smereste-te si umbla după voia mea. Amin!