1 Tesaloniceni 3:10-13
Un adevar universal recunoscut in lumea crestina este ca toti simtim si stim ca trebuie si ca avem nevoie sa ne rugam mai mult. Cineva spunea despre rugaciune: “rugaciunea nu este totul, dar totul este posibil prin rugaciune.” Lucrurile se pot schimba atat de usor in viata noastra. Acum suntem bine si in minutul urmator primim vesti neasteptate: am picat un examen care credeam ca urma sa ne schimbe viata; rezultatele la analizele facute au iesit rau; fiica noastra a avut un accident de masina; ne pierdem slujba; tata a facut infarct; cel mai bun prieten din copilarie a murit; aflu ca sotul/sotia nu imi este credincioasa. In acel moment parca total se prabuseste in jurul nostru. Viata noastra linistita este pe neasteptate zdruncinata din temelii. Ce facem? Cred ca fiecare stim ca avem nevoie sa ne rugam. Dar cum ne rugam? Cum ne putem gasi cuvintele potrivite in acele momente? Cred ca putem gasi raspunsuri la aceste intrebari in 1 Tesaloniceni 3:10-13.
Tesalonicenii erau intr-un astfel de moment. Traiau sub o presiune imensa si o persecutie constanta din partea iudeilor si a societatii. Aveau lupte cu cei din casa lor si cu cei din afara. Pe laga acestea stim si ca starea lor financiara era una precara. In aceste conditii puteau sa cedeze in orice moment. De aceea Pavel il trimite pe Timotei in mijlocul lor ca se le ofere incurajare. Vestile primite de la Timotei l-au bucurat nespus de mult pe Pavel. Si in vs.10-13 Pavel ne ofera un exemplu minunat de rugaciune.
Versetul 10 subliniaza cateva lucruri atat de importante in viata de rugaciune: Rugaciunea trebuie sa fie constanta. Pavel se ruga zi si noapte.Si in acest caz nici macar nu se ruga pentru el, ci se ruga pentru altii. Cand a fost ultima data cand am ratat o noapte de somn din cauza rugaciunii? Citeam marturia unui frate in Cristos care spunea ca nu putea dormi mai mult de 5 ore pe noapte din cauza nevoii de a se ruga pentru biserica si pentru cei pierduti. Nu ar fi mai bine ca atunci cand nu avem somn, in loc sa ne apucam sa numaram oile ca sa adormim mai repede, sa profitam de ocazie ca sa stam de vorba cu pastoral? Personal unele dintre cele mai frumoase si intense momente de rugaciune le-am avut in timpul noptii. Este ceva aparte sa te rogi in intunericul si in linistea noptii. Cand zgomotul zilei a disparut si totul este adormit parca ne putem aduna mult mai bine gandurile. Pentru Pavel timpul de rugaciune nu se termina niciodata. Este chiar lucrul care ne indeamna pe fiecare sa il facem in capitolul 5:17. Sa traim prin rugaciune, avand astfel mereu deschisa calea de comunicare cu Tatal.
Rugaciunea trebuie sa fie fierbinte. Rugaciunea lui Pavel nu era doar constanta, ci era si facuta cu ardoare. Rugaciunile facute cu jumatate de inima, superficiale, slabe si fara credinta nu vor aduce nici un rezultat notabil. Sa citim doua versete importante din Ieremia 29:13 si Iacov 5:16. Ce inseamna sa te rogi cu ardoare? In limba greaca inseamna ceva care fierbe. Este ceea ce simtim cu toata fiinta noastra sa facem atunci cand copilul nostru, sotul sau sotia noastra se zbate intre viata si moarte in sala de operatie dintr-un spital. Atunci cand toata fiinta ta striga catre Dumnezeu. Nimic altceva nu mai conteaza si nimic nu iti mai distrage atentia. Rugaciunea fierbinte este aceea pe care o inaltam lui Dumnezeu cand ne lovim de lucruri mai mari decat noi pe care nu le putem controla si care ne coplesesc, Marcu 5:21-23. Pentru Pavel ca Tesalonicenii sa ramana credinciosi lui Dumnezeu era o problema de viata si de moarte. Lui Pavel ii pasa atat de mult de acesti frati in Cristos ca pentru el era ca si cum propri copii s-ar fi aflat pe masa de operatie, propria sotie era pe moarte sau propriul frate se lupta pentru viata lui. Rugaciunea lui pentru ei era fierbinte, plina de ardoare si pasiune. O rugaciune care strabatea pamantul si toate cele trei ceruri. Astfel de rugaciuni, ca a lui Pavel trebuie sa inaltam spre ceruri pentru a ne astepta ca ceva sa se schimbe cu adevarat. Cum altfel credem ca putem scapa din pacatul in care satan ne tine infasurati si prizonieri si care ne face sa ne simtim atat de vinovati si murdari? Cum altfel se va intoarce sotul, sotia sau copilul nostru la Cristos? Cum altfel ca fi vindecat cel bolnav? Prin rugaciuni fierbinti!
Rugaciunea trebuie sa fie practica si cu scop. Pavel spune aici ca se ruga zi si noapte, cu ardoare, pentru:“ ca sa va putem vedea din nou si ca sa putem aduce ceea ce lipseste credintei voastre.” Avem nevoie sa fim cat se poate de practici, concreti si personali in rugaciunile noastre. Sa ii facem lui Dumnezeu cunoscute lucrurile cu adevarat importante pentru noi. Sa punem punctul pe “I”. Ceea ce ii aratam Domnului ca este important pentru noi, va fi important si pentru El. Pavel avea un scop anume in minte atunci cand se ruga. El stia lupta fratilor lui in credinta si stia ca era o nevoie spirituala in viata lor, ca aveau nevoie de sustinere ca sa ramana tari in credinta si se ruga Tatalui ca El sa ii imbrace cu putere ca sa stea tari si neclintiti in fata tuturor lucrurilor pe care le au de infruntat.
In versetul 12 apostolul se roaga pentru cel mai important lucru din viata crestinilor, dragostea. Niciodata nu putem avea sau oferi indeajuns de multa dragoste. Practic Pavel ii cere lui Dumnezeu sa ii imbolnaveasca de dragoste pe Tesaloniceni. Ce minunat ar fi ca fiecare crestin sa fie diagnosticat ca fiind “bolnav de dragoste”. Nu exista nevoie mai mare in aceasta lume ca nevoia de dragoste. Nu exista vindecare mai buna pentru cineva bolnav decat sa primeasca dragoste. Nu exista nevoie mai mare pentru care sa ne rugam astazi neincetat si fierbinte Domnului decat pentru nevoia de dragoste intre oameni. Toate crimele, violurile, jafurile, abuzurile, violentele, abandonurile copiilor, se intampla din cauza lipsei de dragoste din inima omului. In prezent societatea romaneasca este impartita si dezbinata. Nu exista nici o tara in aceasta lume care sa aiba atatea mitinguri de protest cum avem noi. Pare ca o reconciliere este aproape imposibila. Si este imposibila in lipsa dragostei. Acestea sunt momentele care ne incearca credinta in mesajul evangheliei. Nu este usor sa avem dragoste fata de cei pe care ii consideram vinovati pentru haosul din tara noastra si pentru vietile grele pe care tot mai multi romani le traiesc. Nu am raspunsuri la situatia politica actuala. Dar stiu ca toti suntem pacatosi si avem nevoie disperata de harul lui Dumnezeu. Intreaga omenire este in aceeasi barca. Toti avem nevoie de iertare si restaurare. Toti avem nevoie sa cunoastem dragostea lui Cristos si sa o oferim mai departe celui de langa noi. Cred ca daca astazi biserica ar fi unita si ar trai prin dragoste asa cum propovaduieste, atunci societatea noastra nu ar fi atat de dezbinata. Cred ca intr-o lume atat de franta de durere si intristare, daca biserica ar fi ceea ce a fost chemata de Cristos sa fie, nu ar mai fi locuri libere in nici una dintre ele. Am ajuns sa ne descurcam destul de greu in a-i iubi pe oamenii care sunt ca noi, dar ce facem cu cei ce nu sunt ca noi? Ce facem cu cei ce sunt foarte greu de iubit? In Matei 5:47, Mantuitorul spune: “Daca va intampinati cu dragoste doar fratii, ce lucru deosebit faceti? Oare paganii nu fac la fel?” Sa ne rugam Tatalui ca dragostea Lui sa abunde in inimile noastre ca sa putem sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit Isus Cristos si s-a dat pe sine pentru pacatele noastre. Sa ne rugam pentru prietenii nostri si pentru dusmani cu aceeasi pasiune si dragoste. Sa ne rugam pentru cei ce conduc tara aceasta ca sa fie cercetati de Dumnezeu si sa primeasca intelepciune pe mai departe.
In versetul 13 Pavel se roaga pentru intarirea inimilor si pentru o traire in sfintenie a fratilor lui. Daca vom ramane tari cand viata ne va lovi pe neasteptate, va fi pentru ca vietile noastre au o temelie puternica. Vom reusi daca avem o inima sfintita si incredintata in puterea lui Dumnezeu. Nimic nu poate identifica slabiciunile din inima noastra mai bine ca incercarile, opozitia si suferinta. Nu este foarte greu sa pretindem ca avem o credinta puternica cand soarele straluceste pe cer si viata este buna, dar cand nori amenintatori se aduna deasupra noastra si furtuna se dezlantuie tot ce este in inima noastra va iesi la suprafata. Daca este manie atunci aceasta va fi descoperita, daca este lacomie atunci asta se va vedea, daca este dragoste si bunatate atunci asta va vedea lumea . Dumnezeu foloseste incercarile sau le ingaduie asupra noastra ca sa arate acestei lumi ce inseamna sa il ai pe El in inima. “Priveste la el, este lovit de viata, are lacrimi pe obraji, nopti nedormite si zile de incercare, dar uitati-va cu cata nadejde si credinta primeste toate loviturile. Priviti la dragostea cu care reactioneaza in fata celor ce ii produc suferinta. Are momente de slabiciune? DA. Are momente de indoiala? Da. Este perfect? NU. Dar continua, nu se da batut, nu se compromite si nu isi pierde speranta. Asta este ceea ce va pot oferi si voua daca va intoarceti la Mine.”
De o astfel de viata de rugaciune avem nevoie. De o rugaciune constanta, fierbinte, practica si cu scop. O rugaciune pentru mai multa dragoste si putere ca sa ramanem tari si sa continuam sa traim o viata in sfintenie ca marturie a lui Cristos pentru aceasta lume ratacita in intuneric si in pacat. Sa imi amintesc ca daca astazi sunt in familia lui Dumnezeu, este si pentru ca cel mai probabil cineva s-a rugat pentru mine. Ce avem de facut? Sa ne rugam, din nou si din nou. Sa ne rugam ca si cum vietile noastre ar depinde de asta. Sa ne rugam la obiect pentru nevoi precise si clare. Niciodata nu vom sti cu adevarat cat de eficiente au fost rugaciunile noastre pana cand vom ajunge in ceruri. Poate acolo vom descoperi ca rugaciunile despre care am crezut ca nu au fost ascultate si nu au primit raspuns de la Dumnezeu au fost cele care au adus cele mai minunate rezultate. Sa ne rugam!