Da mai departe vestea cea buna 2 Timotei 4:1-5
Aceste versete descriu extraordinar de bine vremurile noastre. Apostolul Pavel ofera o profetie in aceste versete. Va veni o vreme cand oamenii nu vor mai suporta sa auda invatatura sanatoasa. Nu doar ca vor respinge adevarul, dar vor refuza pana sa il si asculte. Vor prefera sa asculte minciuni in locul adevarului, teorii si invataturi care sa le gadile urechile. Vor alege sa fie distrati iar invataturile pe care le asculta sa le dea senzatii placute si o stare de bine cu privire la ei insisi. Isi vor alege predicatori, preoti, pastori dupa gustul lor care sa le spuna ceea ce isi doresc sa auda, in detrimentul adevarului. Cand predicatorul nu faca lucrul acesta, fie este inlocuit, fie ei parasesc acea biserica si merg in alta unde cerintele lor sunt indeplinite. Asta inseamna ca vor fi multi predicatori si preoti mai mult decat bucurosi sa predice lucrurile care gadila urechile celor ce ii asculta. Astazi pentru castig material, adevarul Bibliei este calcat in picioare; pentru a multumi femeile multe biserici le ofera anvonul; pentru a multumi minoritatile sexuale multe biserici ii primesc in mijlocul lor acceptandu-I asa cum sunt fara a le cere sa isi schimbe practicile pacatoase; preoti si predicatori propovaduiesc dupa propriile reguli si invataturi, adaugand sau excluzand din invatatura Evangheliei dupa placul si interesul lor personal. Si acestea sunt doar cateva exemple din multele compromisuri pe care le regasim in lumea “crestina” a zilelor noastre. Odata ce se incepe indepartarea de la adevarul lui Dumnezeu nu mai exista limita la cat de departe se poate ajunge cu decaderea spirituala.
Pare ca apostolul Pavel cand vorbea din inchisoarea romana acum aproximativ 2000 de ani, facea referire chiar la vremurile noastre. Aceste versete din 2 Timotei 4 par a fi o realitate care se intampla inaintea ochilor nostri. Traim in vremurile urechior gadilate, cand sunt atatia oameni care cred ca daca vin la biserica ii fac o favoare predicatorului si atunci acesta este responsabil sa le ofere acele invataturi dupa placul lor, care sa ii distreze si sa ii faca sa se simta bine. Biserica este in regula atata timp cat ma face sa ma simt bine, cat timp acopera nevoile mele, cat nu vorbeste prea mult despre pacat, ma invata cum sa am succes in viata, predicile nu sunt prea lungi si oricine este acceptat asa cum este fara sa i se ceara sa se schimbe.
Versetul 1 cred ca demonstreaza foarte limpede ca Dumnezeu este cat se poate de interesat si preocupat de ceea ce se predica in biserica. Fiecare predicator sau preot se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu atunci cand sta la amvon si ofera un mesaj oamenilor. Va veni ziua cand va da socoteala pentru fiecare cuvant pe care l-a rostit in numele lui Dumnezeu in fiecare predica, duminica de duminica. Primul caruia ii predica fiecare predicator sau preot este Dumnezeu. Daca lui Dumnezeu ii este placut mesajul, atunci nu conteaza ce vor crede oamenii. Daca Dumnezeu nu este multumit, atunci aplauzele si laudele oamneilor nu vor conta absolut deloc. Personal stiu ca vine vremea cand voi raspunde inaintea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am spus in cei 11 ani de predicare de pana acum si pentru tot ceea ce voi spune de acum incolo. Nimic nu va fi trecut cu vederea, totul va fi descoperit, iar cuvintele si motivatia din spatele cuvintelor mele trece prin focul examinarii lui Dumnezeu. Dar mai este un adevar care trebuie amintit aici. Ca asa cum eu voi raspunde dupa ceea ce am predicat si voi veti raspunde pentru ceea ce ati facut cu ceea ce ati auzit.
In versetul doi apostolul Pavel ne spune, “predica cuvantul!” Aceasta este chemarea, provocarea si lucrarea bisericii dintotdeauna. “Sa predici” inseamna de fapt sa faci ceea ce in trecut faceau mesagerii regelui care mergeau la fiecare colt de strada, piata publica sau la portile cetatii si anuntau mesajul regelui pentru toti oamenii. Mesagerul avea o singura sarcina de indeplinit. Trebuia sa faca cunoscut mesajul regelui fara sa aiba dreptul de a adauga, scoate sau interpreta ceea ce regele i-a incredintat. Orice abatere era pedepsita cu moartea. Pavel nu spune, predica ceea ce crezi, parearea ta, opinia ta, ci predica Cuvantul lui Dumnezeu. Predica adevarul intr-o generatie care vrea sa auda doar ce le ghadila urechile. Predica adevarul in vremuri cu o puternica criza morala. Predica adevarul unor oameni care pur si simplu nu vor sa il auda. Predica adevarul in vremuri bune sau rele, cand oamenii sunt dispusi sa asculte sau nu, oriunde si oricand pentru ca stii ca doar Evanghelia are puterea de a mantui pe cel care crede, Romani 1:16.
In versetele 3-4, Pavel ii porunceste lui Timotei si lasa ca marturie bisericii ca Isus Cristos si Cuvantul Sau trebuie sa fie autoritatea suprema in biserica. O biserica care respinge prin inlocuire, adaugare sau falsa interpretare adevarul Scripturii nu vad cum poate fi numita biserica. Cand un om vine la biserica are dreptul sa se astepte sa auda o predica bazata direct pe Cuvantul lui Dumnezeu, nu pe ceea ce le face lor placere sa auda. Poate sa nu le placa ceea ce aud, pot sa nu creada ceea ce aud, dar trebuie sa stie ceea ce noi credem si predicam in aceasta biserica. Cei ce predica sa nu isi permita sa transforme anvonul intr-o scena de distractie de unde cei ce il asculta sa fie distrati. Aud uneori unele predici si nu imi dau seama daca este de la un program de inchinare sau de la un spectacol de comedie. Pavel ne spune ca Evanghelia nu are rolul de a distra oamenii, ci de a-i mustra, corecta, invata si incuraja.
Bisericile care sunt conservatoare in predicarea Cuvantului lui Dumnezeu fara a incerca sa atraga oameni prin tot felul de compromisuri si distractii lumesti nu se vor bucura de un succes extraordinar. Daca o biserica nu intra deloc in conflict cu lumea, atunci acea biserica mai degraba traieste cu lumea decat este scoasa din lume. Biserica are fie aprobarea lui Dumnezeu, fie aprobarea oamenilor, in functie de ceea ce se predica in ea. Nici o biserica nu poate sa placa si oamenilor si lui Dumnezeu. Este fie una, fie cealalta.
Versetul cinci este o incurajare pe care o primim fiecare. In ciuda vremurilor grele care vor veni, a lipsei de evlavie, a lipsei fricii de Dumnezeu, a compromisurilor morale, a dorintei oamenilor de a auzi doar ceea ce ii face sa se simta bine, sa nu renuntam. Sa ramanem treji si veghetori la tot ceea ce facem si la tot ceea ce ne inconjoara. Sa fim pregatiti sa induram suferinta de a trai si de a vorbi doar adevarul lui Dumnezeu, sa ne implinim cu credinciosie lucrarea si sa ducem mai departe cu curaj evanghelia lui Cristos. Va marturisesc ca am avut momente mai ales in primii mei ani de slujire ca predicator in care m-am intrebat daca asta este ceea ce ar trebui sa fac. M-am intrebat daca nu a fost cumva o greseala ca am raspuns acestei provocari. Nu stiam atunci despre multimea de binecuvantari de care voi avea parte in toti acesti ani facand lucrul acesta. Multe s-au schimbat de atunci, dar Cuvantul lui Dumnezeu a ramas acelasi.
Sa predici Cuvantul este nu doar o responsabilitate, ci mai ales o onoare si un prilej de binecuvantare extraordinara pe care Isus Cristos a oferit-o nu doar predicatorilor, ci fiecarui crestin. “Predica Cuvantul” este porunca lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Si pe masura ce facem asta ce minunat ar fi sa putem spune ce a spus si Martin Luther cu sute de ani in urma cand oamenii se intrebau cum de miscarea initiata de el are atata succes: “Eu nu am facut nimic, Cuvantul lui Dumnezeu a facut totul!”