Cum o sa fim amintiti? 2 Timotei 2:1-13
Cum o sa isi aduca oamenii aminte de noi? O intrebare simpla care are nevoie de un raspuns simplu. Dupa ce am trait 50, 70 sau 80 de ani pe acest pamant si momentul plecarii a venit ce se va spune despre mine? Ce mostenire vom lasa in urma noastra? Cum se va vorbi despre noi? Oare va vorbi cineva despre noi si daca o vor face ce lucruri vor spune? Ce vor spune copiii nostri, nepotii, vecinii, colegii, prietenii apropiati care ne-au cunoscut indeaproape si ne-au vazut in tot felul de situatii si circumstante de-a lungul vietii? Personal acest lucru ma preocupa destul de mult si imi doresc ca viata mea sa lase o mostenire frumoasa in urma. Solomon subliniaza importanta unui nume bun in Proverbe 22:1.
Cum o sa fim amintiti? Pentru apostolul Pavel aceasta nu era o intrebare oarecare. Dupa cum am vazut saptamana trecuta, Pavel se afla in inchisoare, in lanturi la Roma asteptandu-si sfarsitul cand a scris aceasta epistola lui Timotei. Zilele lui erau practic numerate si momentul decapitarii sale era aproape. Marele imparat roman Nero a comandat uciderea lui Pavel. Dar de atunci au trecut doua mii de ani. Cum isi aminteste lumea acum de cei doi? Oamenii isi numesc cainii Nero si isi numesc copiii, Pavel.
Cu ce sfat incepe Pavel capitolul doi? Stiind ca momentul mortii sale este aproape, Pavel nu se joaca cu cuvintele. Fiecare cuvant are o greutate si importanta extraordinara. Pavel ii spune lui Timotei: fii tare si da mai departe ceea ce ai primit.Acelasi lucru pe care il are fiecare copil al lui Dumnezeu de facut. Sa ramana tare in Domnul, sa gaseasca putere in harul lui Cristos si sa dea mai departe adevarul pe care el l-a primit. “Incredinteaza adevarul unor oameni de incredere.” De ce este atat de important lucrul acesta? Nu ar trebui sa invatam Scriptura pe oricine? Cu siguranta ca da. Dar adevarul este ca dintre toti cei ce vin la Cristos, nu multi se preocupa sa duca mai departe stafeta evanghelizarii. Majoritatea se preocupa doar de ei si de ce au de facut ca sa ramana credinciosi. Pavel il indeamna pe Timotei si prin aceste cuvinte si pe noi ca pe parcursul slujirii noastre sa cautam sa descoperim acei oameni demni de incredere, cu o credinta autentica in care merita sa investim din toate punctele de vedere, ca ei sa devina apoi capabili sa ii invete pe altii. In aceste versete descoperim practic patru generatii de ucenici. Prima este Pavel, apoi Timotei, a treia este formata din acei oameni de incredere si a patra din cei pe care ei ii vor invata. Acesta este principiul multiplicarii spirituale. Cum altfel sa duci evanghelia intr-o lume care in prezent numara peste sase miliarde de oameni? Oare la ce fel de persoane se refera apostolul Pavel cand spune, “oameni de incredere”? In primul rand trebuie sa fie credinciosi. In al doilea rand sa fie deschisi si in ultimul rand sa fie dornici sa fie invatati. Acestia sunt oamenii pe care trebuie sa ii cautam in mod special. Sa ii gasim, sa ii invatam si sa le incredintam mesajul evangheliei pentru a-l duce mai departe.
In versetele 3-7 descoperim trei imagini. Prima este imaginea soldatului care indura suferinta si isi vede de misiune fara sa se implice in treburile lumii, vs.3-4. Ca soldati trebuie sa ne concentram la cum sa ii fie placuti doar lui Dumnezeu. A doua imagine este imaginea atletului, vs.5. Ca sa castige premiul atletul are nevoie de multa disciplina si sa invete sa traiasca dupa niste reguli clare. Ca atleti trebuie disciplinam si sa ne concentram sa traim dupa regulile lui Dumnezeu. Cea de-a treia imagine este cea a fermierului care este preocupat de roade viitoare., vs.6-7. Nu este deajuns sa planteze samanta dupa care sa isi vada de alte treburi. Planteaza, uda, sapa, iar uda, iar sapa si apoi asteapta. Ca fermier trebuie sa ne preocupam sa lucram in Imparatia lui Dumnezeu pentru roada care vine in viitor.
In versetele de la 8-13 Pavel ne indeamna din nou sa ne amintim si ne ofera trei motive care ne dau incurajarea de care avem nevoie pentru a ramane tari si neclintiti in Cristos.
Primul motiv este amintirea lui Cristos, vs.8 Sa nu uitam niciodata cine este Domnul vietii nostre si ce lucrare a facut pe acest pamant. Sa nu uitam ca El a invins pacatul. Sa nu uitam ca a inviat din norti. Si sa nu uitam ca a promis ca se va intoarce ca sa ne duca acasa, in ceruri, in prezenta lui Dumnezeu. Al doilea motiv este amintirea celor care au suferit pentru evanghelie, vs.9-10. Cati au sacrificat atat de multi si cati au platit cu viata de-a lungul generatiilor ca noi sa avem in prezent aceasta evanghelie minunata? Sa rabzi suferinta si sa imbratisezi moartea ca altii sa aiba la randul lor parte de mantuire si de slava vesnica este ceamai vrednic de cinste mostenire! Al treilea motiv pentru a continua lupta credintei este amintirea rasplatii, vs.11-13. Cel mai rau lucru care se poate intampla este sa murim. Dar de fapt cand murim, prin Cristos noi castigam, pentru ca acela este momentul in care vom primi cununa vesniciei. Cel mai rau lucru care ni se poate intampla este de fapt cel mai bun lucru. Datorita lui Cristos viitorul nostru este asigurat.
Asadar, in incheiere sa revenim la intrebarea cum care am inceput: “cum isi vor aduce aminte oamenii de noi dupa ce vom pleca de pe acest pamant?” Ce fel de barbat sau femeie am fost? Ce fel de sot sau sotie am fost? Ce fel de mama sau tata am fost? Nici un om nu poate pacali moartea. Numai ceea ce este facut in numele lui Cristos va ramane. Oare vor putea cei ce raman in urma noastra sa spuna despre noi ca am fost oameni care mai presus de toate au crezut cu toata fiinta lor in Isus Cristos? Care va fi mostenirea noastra? Ce vom lasa in urma cand vom pleca de aici? Nu este niciodata prea devreme sa ne preocupe sa dam raspuns la aceste intrebari.