Poate un crestin sa isi piarda mantuirea?

Exista in lumea crestina o invatatura destul de larg raspandita. Sunt cei care sustin faptul ca daca cineva a intrat la un moment dat intr-un legamant cu Cristos si a fost mantuit, atunci acea persoana nu isi mai poate pierde mantuirea. Dar este aceasta invatatura de la Dumnezeu sau de la oameni? Adevarul este ca asa cum spune si Mantuitorul:                  “multi sunt chemati dar putini sunt alesi.” De-a lungul secolelor multimi de oameni s-au intors la Cristos, dar nu toti au ramas credinciosi pana la capatul vietii lor lui Cristos. Aceasta este o realitate pe care fiecare biserica din aceasta lume a cunoscut-o. Daca ne gandim cate suflete au fost botezate in cei 25 de ani de cand aceasta lucrare a luat nastere in Sibiu cu siguranta ca in prezent acest auditoriu ar trebui sa fie plin. Intr-adevar unii dintre ei s-au mutat in alte tari sau alte orase unde continua sa fie credinciosi Evangheliei, unii au mers  la Domnul, dar altii desi traiesc tot in acest oras nu mai au in prezent o relatie personala cu Cristos si Biserica Lui.

In sustinerea invataturii ca mantuirea o data primita nu poate fi niciodata pierduta se bazeaza pe urmatoarea idee: “daca mantuirea este un dar oferit in mod gratuit, cum poate Dumnezeu sa ti-l ia inapoi vreodata?” Casa raspundem la aceasta intrebare o sa mergem la Scriptura, sursa cea mai sigura pentru orice fel de intrebare cu caracter spiritual.                                                                                                                                                                                      In cartea Evrei Dumnezeu ii indeamna pe crestini in mod deosebit sa nu se intoarca de la El. Sa citim cateva versete care abordeaza direct aceasta tema: Evrei 2:1-3; 3:12-14; 5:11-14; 10:25-26; 12:1-3, 25; 13:9. Daca deschidem insa la Evrei 6:4-6, o sa gasim unul dintre cele mai explicite pasaje care contrazice invatatura cu privire la imposibilitatea crestininului de a-si pierde mantuirea. Mantuirea este strans legata de deciziile si hotararile inimilor noastre. Noi decidem daca dorim sa o primim in dar de la Dumnezeu si tot noi hotaram daca nu ne mai dorim darul Sau. Dumnezeu nu isi impune mantuirea asupra noastra. Este o alegere individuala. Alegem sa intram intr-o relatie cu El si alegem daca ramanem pana la capat intr-o relatie cu El.

Ce s-a intamplat la Golgota prin moartea lui Cristos pe cruce? Satan a fost infrant. Dar desi infrant, satan nu a fost inca distrus. El este ca un un caine feroce tinut in lant. Si desi este in lant, are un latrat infiorator care baga spaima in noi, iar daca nu stam indeajuns de departe de el are si o muscatura ingrozitor de dureroasa. Latratul si muscatura lui au drept scop sa provoace in viata credinciosilor ispita de a-l parasi pe Cristos si Biserica.                                                                                                                                                                                     De aceea avem nevoie sa ramanem aproape de Cristos, pentru a nu pierde protectia Sa si pentru a nu cadea astfel in capcana ispitelor lui Satan, Apocalipsa 2:10-11. In capitolul urmator din Apocalipsa 3:5-6 Duhul lui Dumnezeu spune clar ca prin sangele lui Isus omul primeste harul de a avea numele scris in cartea vietii, insa numai hotararea omului de a ramane credincios lui Cristos va face ca numele Sau sa ramana scris acolo pana in ziua judecatii. In Apocalipsa 21:7-8 ni se descriu evenimentele ce vor avea loc la judecata. Si privind cu atentie intelegem ca “acela care va invinge va primi binecuvantarile mentionate in versetele anterioare. In schimb priviti la cei ce sunt inclusi in cea de-a doua categorie despre care Duhul lui Dumnezeu spune ca vor merge in lacul cu foc si pucioasa care este moartea a doua. Intre ei sunt mentionati lasii, necredinciosii si mincinosii? Ce este un crestin care ii intoarce spatele lui Cristos? In primul rand este las pentru ca abandoneaza calea pe care a pasit; este necredincios pentru ca isi paraseste credinta si valorile in care s-a increzut cu toata fiinta lui; un mincinos pentru ca isi incalca legamantul incheiat in ziua botezului.

Sa tragem cateva concluzii in incheiere. Sa ne aducem aminte de ceea ce am vazut in Efeseni 2:8-9. Mantuirea este un sistem bazat pe doua principii, har si credinta. Daca unul dintre acestea lipseste atunci mantuirea nu se poate realiza. Promisiunea Scripturii este ca nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu. Deci Dumnezeu nu isi retrage harul pe care ni l-a oferit si pe care noi am ales sa il primim. Atunci singura cale de pierdere a mantuirii vine prin mana omului si anume prin pierderea credintei. Unii dintre ei spun ca au credinta in Dumnezeu dar ca nu ii mai intereseaza inchinarea cu biserica si slujirea dupa invatatura evangheliei. Nu poti insa sa alegi ca dintr-un meniu ceea ce doresti sa faci si ceea ce nu iti mai place din planul lui Dumnezeu. Unii dintre noi avem prieteni buni care au parasit viata de credinta, altii avem membri ai familiei si gandul ca vom fi despartiti de ei pe vesnicie este groaznic. Dar exista inca speranta cat timp Dumnezeu continua sa aiba rabdare si sa amane intoarcerea Fiului Sau pentru judecata.                                                                                                                                                           Exemplul fiului risipitor ne da speranta ca unii se pot intoarce pe calea credintei . Sa nu incetam sa ne rugam pentru ei si sa staruim asupra lor de cate ori avem ocazia sa revina in partasie cu Domnul. Doar langa Cristos  suntem in siguranta si suntem siguri de mantuirea noastra.

This entry was posted in Predici and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code