1 Tesaloniceni 2:17-20
Mai intai sa ne aducem aminte ca apostolul Pavel a petrecut aproximativ o luna in Tesalonic, punand temeliile acestei minunate biserici. Dar din cauza opozitiei puternice a iudeilor, a fost nevoit sa paraseasca Tesalonicul mult mai devreme decat si-a dorit, intetionand insa ca la un moment dat sa se intoarca si sa continue lucrarea buna pe care o incepuse. Aceste patru versete sunt o fereastra catre inima lui Pavel. Ne descopera compasiunea, atasamentul si dragostea pe care apostolul o avea pentru fratii lui in Cristos. Ne vorbesc importanta relatiilor si ca acestea sunt precum raurile care curg, intr-o directie sau alta. Nu exista relatii care sa stea pe loc. Ele fie se intaresc, fie se slabesc. Apostolul Pavel a inteles puterea pe care o au relatiile si cum acestea te pot influenta in bine sau in rau. El scrie despre lucrul acesta si in 1 Corinteni 15:33. Stia ca in cele din urma fiecare devenim tot mai mult asemenea oamenilor cu care petrecem cel mai mult timp. Relatiile ne pot duce mai aproape de ceruri, sau mai aproape de iad. Pasajul de astazi desi este scurt, ne spune cateva lucruri foarte importante. Sa vedem trei mesaje importante pe care le primim prin aceste versete.
Dumnezeu are un plan, vs.17. Intelesul cuvintelor lui Pavel cand spune “am fost despartiti” pot fi traduse ca “am ramas orfan”. Atat de profunda era legatura ce se crease intre el si tesaloniceni, ca atunci cand a trebuit sa plece a simtit ca ceva din el a fost rupt si i-a fost luat. Apostolul avea o dorinta puternica de a-i revedea si de a continua sa ii incurajeze in relatia lor cu Cristos. Dar pana si marele apostol Pavel a invatat ca uneori implinirea planului lui Dumnezeu poate include suferinte, amanari, dezamagiri si rugaciuni fara raspunsul asteptat. Pavel era omul lui Dumnezeu, facand lucrarea lui Dumnezeu si fiind imbracat cu puterea lui Dumnezeu. Era omul potrivit, la locul potrivit, la momentul potrivit si avand mesajul potrivit. Insa cu toate acestea, dorinta lui de a se intoarce in Tesalonic ca sa fie cu crestinii de acolo nu s-a materializat niciodata. Desi si-a dorit cu mare ardoare sa ii revada si a incercat tot ce se putea incerca, usile de intoarcere catre ei i-au fost inchise. Facuse Pavel ceva gresit? NU! Il pedepsea Dumnezeu pentru ceva? NU! Nu aveau tesalonicenii nevoie de el? Cu siguranta ca DA. Doar ca Dumnezeu avea un alt plan pentru el. Uneori ne simtim si noi asemenea lui Pavel . Cand ne dorim anumite lucruri bune si consideram ca ni se cuvin si ar fi normal sa le primim. Inaltam rugaciuni sincere catre Dumnezeu, dar raspunul Lui nu este cel pe care il asteptam si il dorim. Acelea sunt momentele in care doar o credinta puternica si o traire in supunere deplina fata de autoritatea lui Dumnezeu o sa ne dea ajute sa mergem inainte cu Domnul, chiar daca nu intelegem sau nu suntem de acord cu Dumnezeu. Ceea ce am nevoie sa imi amintesc atunci cand lucrurile nu se rezolva asa cum mi-as dori eu, este exact ceea ce apostolul Pavel ne marturiseste in Romani 8:28. Sa nu uit ca scopul vietii mele nu este de a avea tot ceea ce imi doresc, ci de a-l lauda pe Dumnezeu. Dumnezeu are un plan.
Satana are o strategie, vs.18. Folosirea expresiei, “satan ne-a impiedicat” este folosita in domeniul militar si face referire la blocajele pe care o armata le pune pentru a impiedica armata adversa sa inainteze. Asta este ceea ce a simtit Pavel de fiecare data cand incerca sa revina in Tesalonic. Nu stim exact detaliile piedicilor puse inainte de satan lui Pavel, dar stim ca s-a folosit adesea de iudei, care il urmareau pe Pavel din cetate in in cetate facand tot ce le statea in putinta ca sa il impiedice sa raspandeasca mesajul evangheliei si sa se intoarca acolo unde deja evanghelia fusese predicata pentru a-i incuraja pe cei ce crezusera. Dar pentru Pavel mesajul Evangheliei era cel mai important lucru din lume. Si satan stia lucrul acesta, de aceea s-a folosit de orice arma pentru a-l impiedica sa faca asta, Fapte 19:13-15. Pasajul ne spune ca pe langa faptul ca Dumnezeu are intotdeauna un plan, pe acest pamant si satan are putere si influenta. Petru il numeste pe satan, un leu care ne da tarcoale si e gata sa ne inghita in 1 Petru 5:8. Pavel ne face cunoscut faptul ca lupta ce o purtam este cu forte nevazute impotriva carora doar Dumnezeu ne poate echipa ca sa luptam, Efeseni :10-18. El nu se va da in spate de la nimic pentru a distruge credinta celui credincios. Aduceti-va aminte cat de departe a fost dispus sa mearga satan cu Iov. I-a luat totul ca sa il faca sa isi piarda credinta. Dar in acelasi timp nu uitati ca Dumnezeu a fost Cel ce i-a pus de fiecare data limite lui satan in tot ce i-a facut lui Iov. Desi acest lucru ne poate intimida, povestea lui Iov trebuie sa ne si incurajeze. Prin ea Dumnezeu ne spune ca El este intodeauna in control si nu il parasaseste niciodata pe cel ce ii este credincios.
Mai este un adevar care nu este usor de acceptat. Daca in prezent nu simtim nici un fel de impotrivire si suferinta pentru ca suntem crestini, acesta este un semn ca nu facem prea multe pentru numele lui Cristos. Satan nu isi bate capul decat cu cei ce traiesc si implinesc legea lui Cristos. Cu cei ce sunt fierbinti pentru Domnul.Pe cei caldicei ii lasa in pace, pentru ca de ei stie ca se va ocupa chiar Domnul, Apocalipsa 3:14-16. Mantuitorul a vorbit destul de limpede despre acest lucru in Matei 10:16. Este imposibil sa iti doresti sa traiesti cu toata inima, tot sufletul, toata puterea si mintea ta pentru Cristos si sa nu ai parte de opozitie si suferinta. Uneori aceasta vine de la cei din casa ta, alteori de la colegii de munca, de la prieteni sau cunostinte. Satan are o strategie si se foloseste de oricine si orice ca sa ne indepartaze de Cristos. Si ceea ce nu trebuie sa uitam este ca satan ne cunoaste foarte bine slabiciunile si are toate armele la dispozitie ca sa ni le exploateze. Traim in vremuri cand toleranta a inlocuit moralitatea si dreptatea. Acest lucru nu este intamplator. Este strategia lui satan. Fiecare parere despre ceea ce este drept si moral este la fel de buna ca toate celelalte. Iar daca indraznesti sa spui cuiva ca greseste esti numit intolerant, obtuz, ingust la minte sau bigot. Dumnezeu este foarte rabdator cu aceasta lume, dar este intoleranti cu privire la ceea ce este de netolerat. “Toti cei ce vor sa traiasca o viata evlavioasa pentru Cristos, vor fi persecutati.” 2 Timotei 3:12. Satan are o strategie.
Exista o rasplata cereasca, vs.19-20. Aici putem sa vedem ca intr-o carte deschisa ceea ce Pavel simtea pentru credinciosii din Tesalonic. Ei erau nadejdea, bucuria si cununa cu care se lauda inaintea lui Dumnezeu. Erau nadejdea Lui pentru ca stia ca Dumnezeu va folosi aceasta biserica pentru lucrari minunate, asa cum a si facut. Erau bucuria lui pentru ca stia ca slujirea sa nu fusese zadarnica. Si erau cununa lui pentru ca era incredintat ca atunci cand va trece linia de sosire va primi rasplata cereasca pentru sufletele care vor pasi in vesnicie ca urmare a mesajului pe care l-au primit prin el. Mantuirea este intotdeauna prin har. Cerurile sunt un dar nemeritat pe care il primim de la Dumnzeu. Dar cand ajungem acolo fiecare crestin o sa fie evaluat pe baza felului in care a trait pe pamant pentru Cristos. Nu stiu toate detaliile despre cum se va face lucrul acesta si nici nu voi indrazni sa fac presupuneri. Dar stiu ca in ceruri se va face dreptate absoluta.Acolo vom intelege cu adevarat cuvintele Mantuitorului din Matei 6:19-21 si ale lui Pavel din Galateni 6:7-9. Apostolul spune despre tesaloniceni, “ voi sunteti bucuria noastra aici pe pamant si gloria noastra pentru ceruri. Ne gandim la voi, ne rugam pentru voi si ne laudam peste tot cu credinta voastra.” Este asemenea unui parinte care vorbeste despre copiii lui. Asa spun mai toti parintii despre copiii lor. Nu exista un copil mai cuminte, mai destept si mai frumos decat copilul meu. Dar daca in uneori parintii mai au tendinta de a exagera in descrierea copiilor lor, Pavel nu face deloc lucrul acesta. El avea toate motivele sa fie mandru de crestinii din Tesalonic.
De ce ne-a pus Dumnezeu in locul in care suntem in prezent? Ne-am intrebat vreodata lucrul acesta? De ce ne-a pus in familia din care facem parte, in cartierul in care locuim, in slujba pe care o avem, in vietile celor cu care interactionam zi de zi, de ce ne-a pus in biserica Lui? Care este lucrul cu care ma voi lauda eu cand o sa stau fata in fata cu Isus? Casa pe care mi-am facut-o? Masina pe care am condus-o? Slujba mea? Relatiile care mi le-am facut? Daca acestea sunt lucrurile cu care ma voi infatisa in ceruri atunci voi sta in fata lui Dumnezeu cu mana goala. Nici unul dintre aceste lucruri nu sunt ceva rau. Dar toate sunt lucruri care tin doar de existent mea pe acest pamant. Ele au o valoare vesnica doar daca sunt facute pentru slava lui Dumnezeu. Casa este buna daca o invat sa fiu ospitalier si sa fac din ea un loc in care oamenii pot auzi despre Cristos. Masina este buna, daca o folosesc si pentru lucrarea lui Dumnezeu. Slujba este buna daca ea se transforma intr-o oportunitate de a predica altora Evanghelia. Dar sa traiesti si sa alergi dupa aceste lucruri crezand ca ele iti vor aduce fericirea si se le folosesti doar pentru nevoile si placerile tale, fac din ele un faliment. Sfarsitul acestei vieti nu este atat de departe precum credem noi ca este. Care este cea mai mare dorinta pe care o am in aceasta viata? Pavel ar spune: “sa ajung in ceruri si sa i-au cat mai multi oameni cu mine acolo.” Singurele investitii care vor ramane in vesnicie sunt cele ce le facem in numele lui Isus. Cu ce ne vom lauda cand Domnul se va intoarce? Cand tot pamantul si ceea ce este pe el va arde, ce va ramane pentru noi sa aratam? Singurul lucru pe care il putem lua de pe acest pamant in ceruri sunt alte suflete. Restul va ramane in urma. Domnul sa ne ajute sa ne investim vietile in lucrurile care au valoare vesnica.