1 Tesaloniceni 4:9-12
Mark Twain a spus: “Nu ma deranjeaza acele pasaje din Biblie pe care nu le inteleg, ci acelea pe care le inteleg.” Cu siguranta ca exista versete sau capitole in Cuvantul lui Dumnezeu care sunt mai greu de patruns cu mintea umana. Insasi apostolul Petru marturiseste in 2 Petru 3:16 ca unele dintre invataturile lui Pavel sunt greu de inteles.
Sa mergem acum la Luca 6:31 si sa citim versetul pe care crestinii il numesc regula de aur a vietii crestine. Acest verset nu are nimic greu de inteles in el si este la fel de actual cum a fost cand Domnul Isus l-a facut cunoscut ucenicilor. Dar cum reusim sa punem aceasta regula in practica? Cum ajungem sa facem celor din jurul nostru exact lucrurile pe care am dori sa ni le faca ei? La fel este si in ceea ce priveste pasajul nostru de astazi. Nu este nimic neclar in el. Dar facem noi ceea ce ne spune? Textul ne vorbeste despre cum sa iubim si despre cum sa traim ca sa castigam respectul celorlalti. De ce avem nevoie de acest text? Pentru ca ne vorbeste chiar despre ceea ce Domnul Isus ne spune in Ioan 13:35 ca va fi cartea noastra de vizita pentru aceasta lume. Acel lucru care ne face sa ne identificam ca apartinand cu adevarat lui Cristos. Avem nevoie sa ascultam aceste cuvinte ale Domnului cu inima smerita si cu mintea deschisa. Pasajul ne ofera doua indemnuri la care trebuie sa meditam cu mare seriozitate. Primul este in vs.9-10, iar al doilea in vs.11-12. Fiecare dintre ele vorbesc despre ceea ce biserica este datoare sa ofere acestei lumi.
Un exemplu de dragoste frateasca, vs.9. “Nu este nevoie sa va scriem cu privire la dragostea frateasca”, dar totusi le scrie. Cuvantul folosit aici pentru dragoste este cel ce face referire la dragostea fata de un membru al familiei. O afectiune sincera si profunda pentru cel care provine din acelasi pantec ca si tine. Asta este ceea ce experimenteaza toti crestinii prin nasterea din nou. Toti sunt salvati in acelasi fel, prin aceeasi metoda si aceeasi jertfa. Nu exista planul A, B si C pentru mantuire. Domnul Isus spune clar in Ioan 3:3 “trebuie sa te nasti din nou!” O nastere din Dumnezeu. Ce este deosebit la acest fel de dragoste?
1.O dragoste pe care Dumnezeu ne-a invatat, vs.9b. Cuvantul folosit aici pentru “invatare” nu este cel folosit pentru ceea ce ti se preda intr-o sala de clasa, ci este o dragoste invatata prin relatie. Care e cea mai buna cale de a invata o limba straina? Te muti in acea tara, traiesti cu o familie de acolo, aprofundezi cultura lor, urmaresti programe la tv in acea limba. Tot ce tine de tara respectiva si limba respectiva vor ajunge sa fie active in mintea ta. La fel este cu dragostea. Petrecem timp in prezenta lui Dumnezeu si suntem invatati sa iubim ca si Dumnezeu. Ce spune Scriptura despre Dumnezeu in 1 Ioan 4:8? Dumnezeu este dragoste. De aceea cei ce sunt nascuti din Dumnezeu si umbla cu Dumnezeu, ajung in mod natural sa iubeasca tot mai mult in felul in care Dumnezeu iubeste. Sa citim din 1 Ioan 4:20-21 si 5:1-2. Sa iubim cu dragostea lui Isus este poate cea mai mare lupta si provocare din viata crestina. Cu atat mai mult cu cat chiar Mantuitorul afirma ca in zilele din urma dragostea celor mai multi se va raci. Iubirea nu se invata ci se traieste.
2.Dragostea lui Dumnezeu trebuie aratata fata de toti cei din casa credintei de aproape si de departe, vs.10b. Nu este usor sa faci lucrul acesta. Uneori ne este greu sa ne iubim toti fratii cu care suntem in biserica, dar sa ii iubim pe toti de pretutindeni? Chiar pe toti. Este o provocare extraordinar de mare. Dar la aceasta ne cheama Dumnezeu. Sa iubim toti crestinii. Sunt unii care nici macar nu se inchina ca noi, nu canta ca noi si nu se roaga cu noi. Dar intotdeauna au existat opinii diferite intre copiii lui Dumnezeu. Au fost pareri diferite si dispute chiar si intre apostoli. Crestinii au avut neintelegeri cu privire la un lucru sau altul de mai bine de doua mii de ani. Cu toate acestea daca primim aceste cuvinte ca de la Dumnezeu, atunci suntem datori sa invatam sa ii iubim pe toti chiar si pe cei dificili, cicalitori, enervanti sau diferiti de noi. Dragostea lui Dumnezeu nu cunoaste limite, culoare a pielii, despartire geografica, limba vorbita sau orice alta bariera pe care noi oamenii o ridicam intre noi.
3.Dragostea lui Dumnezeu nu are limita de crestere, vs.10b. Niciodata nu putem spune ca am ajuns sa iubim cat de mult se poate iubi si ca nu mai avem dragoste de oferit. Oamenii vor fi intotdeauna atrasi de dragoste si vor cauta acei oameni carora sa le pese sincer de ei, care sa nu ii judece si care sa ii ajute sa fie oameni mai buni si iubitori la randul lor. Este o nevoie naturala pe care fiecare om o are. Biserica nu are drept insarcinare sa le ofere oamenilor programe si activitati, ci dragoste si har. Oamenii nu cauta doar o biserica unde adevarul este predicat, ci si una unde vad ca Scriptura este traita in mod practic.
Cum ajungem sa avem o astfel de dragoste? Prin lucrarea Duhului Sfant. Prima dintre roadele Duhului mentionate de apostolul Pavel in Galateni 5:22-23 este dragostea. Duhul Sfant va completa ceea ce ne lipseste noua si va birui acolo unde noi vom esua.
2.Provocarea de a duce o existenta echilibrata, vs.11. Pavel ne provoaca la trei lucruri in acest verset. a. Sa traim o viata linistita. Acesta este raspunsul la problema nelinistii pe care oamenii o simt astazi. Dedica-te acestui scop de a trai o viata linistita, fara a te lasa angrenat in tot felul de dispute, certuri sau ambitii egoiste. Putem traduce acest indemn cu, “fii calm sau fii asezat.” Niciodata nu o sa fim fericiti pana cand nu invatam sa ne bucuram de ceea ce avem deja. Traim in vremuri in care alergam mereu dupa ceea ce este nou, dupa lucruri care credem ca o sa ne faca fericiti, intr-o epoca a vitezei, cand este aproape imposibil sa fii linistit si calm. Traim in secolul lui “grabeste-te” si “mai repede”, sau esti lasat in urma. Cand succesul se masoara dupa cat de multe ai facut intr-o zi. Nu este de mirare ca suntem nelistiti, stresati, tensionati si mai mereu nervosi. In vremuri cand vorbim mult dar spunem foarte putin, cand ascultam dar fara a auzi ce spune cel de langa noi.
b. Sa ne vedem de treburile noastre. O problema cu care omul de astazi se confrunta. Oameni care se preocupa de treburile lor, dar si de ale tale. Care cred ca au dreptul sa stie mai multe decat se cuvine si sa iti invadeze intimitatea. Atunci cand credem ca trebuie sa avem ceva de spus pentru orice problema. Cand preocuparea este asupra a ceea ce avem noi de facut, nu vom mai avea nici timp si nici energie ca sa ne preocupam de ceea ce zic sau fac ceilalti. Sa citim si Galateni 6:4-5. Apostolul ne spun si aici din nou: “Vezi-ti de treaba si lucrarea ta, nu de a celorlalti!
c.Sa lucram cu mainile noastre. Apostolul Pavel atinge aici o problema des intalnita in societatea noastra, lenea. Prea multi oameni considera ca li se cuvine sa traiasca pe munca si efortul aproapelui lor. Ca si crestini avem mila si compasiune fata de cei in nevoie. Dar nu poti sa incurajazi lenea. Sunt multi ce care ne bat la usi pentru a ne cere ajutorul, dar putini dintre ei lupta sa munceasca cu mainile lor si sa isi castige cinstit existenta. Sa citim impreuna de la 2 Tesaloniceni 3:6-12. Pavel a muncit cu mainile lui, desi avea tot dreptul sa fie sustinut de cei carora le predica si ii incuraja in credinta. Desi a fost un om cu educatie si scoala nu a avut o problema sa lasa condeiul deoparte si sa ia ciocanul in mana. Munca fizica era pe atunci doar lucrarea sclavilor, dar crestinismul a distrus aceste tipare umane si a oferit fiecaruia o responsabilitate personala de a munci pentru a se intretine. Cristos a avut ca tata pamantesc un tamplar cu care adesea a lucrat si pe care l-a ajutat.
Acesta este crestinismul trait la zi. Sa fii crestin este cu mult mai mult decat sa mergi duminica la biserica ca sa te inchini lui Dumnezeu. Inseamna sa te inchini lui Dumnezeu in mijlocul familiei, la locul de munca, cu prietenii si la biserica. Inseamna sa traiesti prin dragoste si sa duci o existenta echilibrata. Care este rezultatul trairii unei astfel de vieti?
Sa citim vs.12. Vom castiga respectul celorlalti. Ce vad, aud si citesc oamenii prin viata pe care eu o traiesc inaintea lor? Cea mai nesemnificativa slujba devine o predica puternica pentru ceilalti atunci cand o facem cu pasiune, demnitate, seriozitate si smerenie. Astfel vom castiga respectul celor care ne privesc in fiecare zi si ii vom ajuta sa isi indrepte ochii si inima catre Domnul Isus.
Nu vom depinde de nimeni. Fiecare om trebuie sa isi doreasca sa aiba o anume independenta in viata sa. Sa nu fie nevoie sa imprumutam mereu bani, sa inselam, sa furam, sau sa cerem de fiecare data ajutorul pentru orice nevoie. Nu este nimic gresit in a fi ajutati uneori, dar este o mare diferenta intre a face asta uneori si a face asta in mod constant, fiind dependenti de cei din jur pentru tot ceea ce avem nevoie. Daca ne dorim vieti extraordinare asa cum Domnul a planuit pentru noi, vieti care sa aiba un impact in aceasta lume si sa faca o diferenta, atunci aceasta este calea pe care avem nevoie sa umblam. Sa iubim cum a iubit Isus si umbland cu El zi de zi sa invatam sa ducem o viata echilibrata. Sa ne rugam!