Studiu cele zece porunci – Pericolul idolatriei

Exod 20:4-6

Astazi o sa dezbatem problema idolilor. Idoli? Credeam ca asa ceva exista doar in Africa. Cum pot eu intr-o tara civilizata sa ma inchin la idoli? Eu sunt crestin, doar paganii fac asta. Dar ce este un idol? Dictionarul spune asa: idolul este ceva folosit ca obiect de inchinare. Bine dar eu nu am asa ceva in viata mea. Deci porunca aceasta nu mai este de actualitate pentru mine.                                                                                                                          Dar aceasta nu este singura definitie pe care o gasim atribuita cuvantului “idol”.  Dictionatul mai spune despre idol ca este ceva adorat. Parca asta schimba putin lucrurile, nu? Daca idol, inseamna adorare atunci poate ca idolatria nu este atat de departe de noi precum credeam. Cautand cuvantul adorare descoperim ca are trei intelesuri: inchinare divina, dragoste profunda si placere deosebita. Poate ca nu facem din nimic o inchinare divina, dar cum ramane cu lucrurile pe care ajungem sa le iubim foarte mult, sau sa ne ofere o placere deosebita si fara sa realizam facem din acele lucruri sau persoane idoli la care ne inchinam? Este posibil sa se intample lucrul acesta? Este posibil sa ajungem sa iubim mai mult decat pe Dumnezeu, o persoana, o slujba sau succesul? Cum ramane cu dragostea pentru cariera? Sau poate dorinta de a fi vazuti bine si laudati de cei din jurul nostru? Cum ramane cu dragostea pentru lucruri materiale, sau placeri sexuale? Pot fi acestia idoli in viata noastra? Sau poate preocuparea exagerata pentru aspectul exterior, pentru imaginea ta? Cum ramane cu telefonul, internetul? Daca raspunsul la aceste intrebari poate fi DA, atunci idolatria nu mai este chiar atat de departe de noi cum credeam si poate ca exista in viata noastra astfel de lucruri pe care nici macar nu le asociem cu religia, dar care sunt idoli pentru noi.

Ce ne spune Dumnezeu prin cea de-a doua porunca? Sa o recitim. Stiti ce observ eu mai intai de toate? Cat de adanci si lungi sunt consecintele caderii in acest pacat al idolatriei. Cand vine vorba de loialitatea inimilor noastre, Dumnezeu nu lasa loc de glume sau de compromisuri. Dumnezeu uraste idolatria si isi cheama poporul la monoteism. Unul dintre marile pacate de care nu ne pocaim in biserica este curvia spirituala, Iacov 4:7-8. Reusim destul de bine sa ne tinem trupul in frau, dar esuam adesea in a face la fel cu mintea si inima.                                                                                                                                      Care este diferenta dintre prima si a doua porunca? Prima ne spune cui trebuie sa ne inchinam, iar a doua cum sa ne inchinam. Insa dintre toate cele zece porunci vreau sa stiti ca cea de-a doua este cea mai des repetata intr-o forma sau alta in vechiul testament, tocmai din cauza caderii continue a poporului lui Dumnezeu in pacatul idolatriei. Tocmai de aceea trebuie sa ii acordam o atentie deosebita la randul nostru, avand in vedere ca idolatria este un pacat care ne incearca si pe noi astazi la fel de mult. Pericolul pentru noi este ca din cele zece porunci aceasta ar fi cea pe care am lua-o in considerare cel mai putin. O consideram cea mai putin amenintatoare dintre toate. Pentru ca avem o perspectiva si o intelegere atat de ingusta si deformata  cu privire la ceea ce este idolatria. Noi ne gandim ca daca nu ne punem in genunchi in fata unei statui sau nu mai pupam icoane, atunci sunt in siguranta. Dar ne inselam profund daca gandim in felul acesta.

Ce ne interzice mai exact aceasta porunca sa facem? Ne interzice sa ne inchinam la orice este facut de mana omului sau imaginat de mintea lui. Porunca nu lasa loc de interpretari. Acopera orice de pe pamant, din ceruri sau din adancurile apelor. De aceea cand oamenii au vrut sa i se inchine lui Pavel si Barnaba aducandu-le jertfe, acestia si-au sfasiat hainele de pe ei fiind ingroziti de gandul de a primi inchinare in locul lui Dumnezeu (Fapte 14:12-18). La fel s-a intamplat cu ingerul ce i-a oferit lui Ioan viziunea Apocalipsei. Cand Ioan a cazut la picioarele lui sa i se inchine,ingerul a strigat: “sa nu cumva sa faci lucrul acesta. Eu sunt slujitor impreuna cu tine. Lui Dumnezeu sa I te inchini.” (Apocalipsa 22:9).                    Nu exista exceptii de la aceasta porunca: oameni, ingeri, orice fel de animale, statui, imagini pictate sau printate, vitralii, sculpturi in lemn sau piatra. Ne este complet interzis sa ne inchinam in orice fel si la orice altceva in afara de Dumnezeu. Dar de ce este atat de grav lucrul acesta? Pentru ca oricare dintre lucrurile acestea concetreaza atentia omului pe creatie si nu pe creator, Romani 1:22-25. Care sunt consecintele acestor lucruri? Sa citim urmtoarele versete in Romani 1:26-32.

Unii spun ca folosirea icoanelor sau a statuilor nu fac decat sa ajute omul in inchinare, facandu-l sa isi concentreze mintea pe Dumnezeu avand la dispozitie ceva vizibil. Dar cum ar fi daca cineva ar veni la noi si ne-ar spune? Am o poza cu un batran barbos in dormitorul meu si de cate ori ma uit la ea imi amintesc de tine. Cum ne-am simti? Cum credeti ca se simte Dumnezeu cand oamenii folosesc astfel de imagini ca sa si-l imagineze? Nici o imagine nu-l poate infatisa pe Dumnezeu pentru ca nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu in afara de Fiul care a venit de la Dumnezeu, Ioan 1:18, 6:46. Nici cel mai mare artist cu cea mai bogata imaginatie nu il poate cuprinde intr-o creatie pe Dumnezeul Atotputernic. Cineva sa spuna ca o icoana sau o statuie ne ajuta sa ni-l imaginam mai bine pe Dumnezeu este ca si cum o femeie ar spune ca are relatii cu alti barbati, ca sa si-l pastreze in minte pe sotul ei. Este o insulta si un mare pacat la adresa lui Dumnezeu.            Maria, mama Domnului Isus a fost o femeie minunata aleasa de Dumnezeu pentru a-l aduce pe lume pe Fiul Lui. Este o femeie de la care tinerele femei ar avea multe de invatat astazi, dar ea nu poate sa faca nimic sau sa isi aduca contributia in vreun fel la mantuirea sufletului omului, la aprobarea lui Dumnezeu sau la iertarea pacatelor noastre. Cei ce fac lucrul acesta, au facut din Maria un idol la care se inchina si incalca porunca lui Dumnezeu. Domnul Isus ne spune clar in Ioan 4:24 ce fel de inchinare asteapta Dumnezeu de la noi. Nu avem nevoie de intermediari si mijlocitori umani cu exceptia lui Isus Cristos, pentru a ne inchina Tatalui, 1 Timotei 2:5-6. Nu avem nevoie de nimeni si nimic in afara de Isus Cristos si Duhul Sfant ca sa stam in prezenta lui Dumnezeu.                                                                                                                                                                                                            Ce avertisment ofera aceasta porunca? Este singura dintre cele zece porunci care contine atat un avertisment cat si o promisiune. Avertismentul este clar. Prin idolatrie Dumnezeu spune ca de fapt aratam ca il uram si asta aduce pedeapsa copiilor pana la a treia sau a patra generatie. Cu alte cuvinte si stranepotii lor plateau pentru pacatul idolatriei in care ei cazusera. Oare chiar a vorbit Dumnezeu serios? Chiar ar fi pedepsit stranepotii pentru pacatele strabunicilor lor? Absolut! De fapt acesta este un principiu care se aplica si in psihologie. Cand ai o anumita problema si mergi la psiholog el te va intreba si despre parintii, bunicii sau strabunicii tai. Psihologul va spune: “Vorbeste-mi despre familia ta.”  De ce? Pentru ca fiecare suntem si un produs al trecutului nostru. Cati copii nu au platit din cauza pacatelor parintilor sau bunicilor lor? Au avut repere morale proaste si parca au fost intr-un cercvicios din care nu au putut iesi. Este o realitate aceasta pedeapsa a lui Dumnezeu. Ne place sau nu fiecare avem asemanari, calitati dar si defecte ca ale parintilor, bunicilor sau chiar strabunicilor nostri. Este ceva ce tine de genetica si nu putem face nimic impotriva acestui lucru.

Ce promisiune ne da aceasta porunca? Cei ce tin sfanta aceasta porunca si nu fac din nimic din viata lor un idol care sa ii ia locul lui Dumnezeu in inimile si mintile lor, Dumnezeu promite ca indurarea Lui sa fie peste o mie de generatii. Daca eu ma arat credincios fata de aceasta porunca a lui Dumnezeu, atunci prin viata mea aduc binecuvantare familiei mele. Si stiti ce este minunat? Ca promisiunea lui Dumnezeu este mai mare decat amenintarea.

Daca as sti ca mai am cateva minute de trait care ar fi cele mai importante cinci lucruri pe care le-as cere copiilor mei sa le faca dupa ce eu nu voi mai fi cu ei? Sa aiba grija de mama lor; sa se iubeasca unul pe celalalt; sa se pastreze puri; sa se casatoreasca cu cineva care este crestin; sa il slujeasca toata viata lor pe Isus Cristos. Dumnezeu a promis ca o sa dea mai departe urmatoarelor generatii valorile dupa care noi traim. Daca valorile mele sunt slabe atunci promisiunea sa devine o pedeapsa pentru copiii mei. Dar daca am valori care il reflecta pe Dumnezeu, atunci pentru viitorul lor exista speranta. Daca eu incalc aceasta porunca atunci sunt sanse mult mai mari sa o faca si copiii mei. Daca eu il pun mereu pe Dumnezeu pe primul loc, atunci exista speranta ca si copiii mei sa faca lucrul acesta, Proverbe 22:6.

Sa mai observam cu atentie felul in care se descrie Dumnezeu in aceasta porunca. Eu sunt un Dumnezeu gelos. Cuvantul “gelos”este foarte puternic pentru ca descrie pasiune, foc si ravna. Cuvantul folosit aici in limba greaca este acelasi prin care biblia descrie dragostea dintre un sot si o sotie. Astazi multa lume condamna gelozia, insa gelozia in contextul potrivit este o emotie sanatoasa pentru o relatie. Atat eu cat si sotia mea avem dreptul si este normal sa fim gelosi fata de afectiunea pe care o oferim. Gelozia intr-o relatie denota prezenta dragostei si angajamentul pe care ce doi parteneri il au unul pentru celalalt. Lipsa geloziei intr-o relatie poate fi un semn al lipsei dragostei si a angajamentului fata de cealalta persoana. De ce este Dumnezeu gelos? Pe atentia, dedicarea, angajamentul, dragostea noastra impartita. Privita din aceasta perspectiva intelegem ca idolatria este de fapt curvie spirituala.

Unul dintre marile pericole in viata spirituala a acestui secol este toleranta. Traim in vremuri in care sa crezi cu toata taria intr-un principiu si sa fii dispus sa sacrifici orice pentru a-l apara se numeste fanatism. Lumea nu vrea un Dumnezeu fanatic, ci unul tolerant. Dar dumnezeu este cu unele lucruri cat se poate de intolerant.                                    Lumea spune, “fiecare are dreptul sa faca ce vrea in viata religioasa.” Am auzit asta iesind si din gura unor crestini. Cand vine vorba de valorile adevarate din viata, sa arati toleranta este o prostie. As vrea sa retinem urmatorul lucru: daca religia noastra nu ofenseaza si nu deranjeaza pe nimeni, atunci avem o religie diferita de cea a bibliei.

Care ar fi cateva aplicatii specifice ale acestei porunci in viata mea?

Trebuie sa ii ofer lui Dumnezeu dreptul de a fi Dumnezeu in viata mea, fie ca imi place, fie ca nu. Lucrurile se rezuma in cele din urma la problema autoritatii. Are sau nu Dumnezeu dreptul de a-mi spune ce sa fac? Noi spunem ca “DA” are. Dar ii aratam lucrul acesta cu privire la planurile pe care ni le facem pentru viata noastra si la deciziile pe care le luam? Citeam rugaciunea rostita adesea de un credincios: “Doamne iti ofer tot dreptul de a-mi schimba planurile pe care mi le-am facut pentru astazi oricand doresti si oricum doresti fara sa fie nevoie sa ma anunti inainte sa faci asta.” Asta este felul in care trebuie sa ajungem sa abordam viata. Doamne tu esti in control. Eu mi-am facut planuri, am vise, dorinte, dar daca Tu vrei sa le schimbi atunci fa-o si nu este nevoie sa ma consulti pe mine cand faci asta. Asta inseamna sa ii oferim lui Dumnezeu dreptul de a fi Dumnezeu in viata noastra.                                                                                                                                                      Sa nu cumva sa facem parte din categoria celor ce cred ca il pot folosi pe Dumnezeu pe post de secretara. Sa ne facem noi planurile si propria agenda, iar de Dumnezeu sa ne folosim doar ca sa ne semneze cererile. El are dreptul sa ne conduca vietile in directia pe care El o considera potrivita. Are dreptul sa ne raspunda cum doreste la rugaciuni si cereri. Are dreptul sa ne binecuvanteze asa cum considera El ca trebuie sa o faca. Are dreptul de a ingadui lipsurile financiare, intristarea, suferinta sau boala pentru implinirea planurilor Sale. Are dreptul sa ne schimbe oricand si pe neanuntate planurile. De ce? Pentru ca El este Dumnezeu si poate sa faca orice doreste cu ceea ce ii apartine. Ne-am gandit vreodata cu adevarat la aceste lucruri in felul acesta?                                                                                                                                                                                                                                                            Nu trebuie sa imi permit vreodata sa il judec pe Dumnezeu, suveranitatea Lui, intelepciunea si dragostea pe care mi-o poarta dupa felul in care raspunde cererilor mele. Poate ca ii cer sa am o slujba mai bine platita, dar poate ca El alege sa nu mi-o ofere. Poate ii cer un post mai bun, dar El alege ca nu este bun pentru mine. Poate ca imi doresc copiii, dar El are planuri sa imi ofer dragostea unor copiii care nu au parinti sa le-o ofere. Poate vreau siguranta financiara, dar Dumnezeu alege pentru mine sa ma lupt cu saracia. Poate ii cer sa fiu sanatos, dar Dumnezeu ingaduie sa sufar prin boala. Poate imi doresc sa traiesc o viata lunga, dar Domnul considera ca e mai bine sa ma ia acasa la 40 de ani. Cine poate sa stie sau sa judece planurile lui Dumnezeu, Proverbe 16:33. Dumnezeu nu ne datoreaza nimic! Nu ne datoreaza faima, bani, cariere, casnicii fericite, copii, sanatate sau viata lunga. Dar si acest “DAR” este minunat, El a promis ca ne va fi aproape si nu ne va parasi niciodata, nici in cele mai grele moment.  Aceasta este promisiunea Lui. Dumnezeu imi spune: “Claudiu cele mai multe dintre planurile si visele tale nu se vor implini, cel putin nu asa cum te gandesti tu ca se vor implini. Dar poti fi sigur de un lucru. Nu te voi parasi niciodata indiferent de ceea ce se intampla, de locul in care te afli sau de ceea ce vei face.” Avem nevoie sa invatam cat de binecuvantati suntem ca putem avea acest lucru in viata noastra si sa fie pentru noi mai mult decat suficient.

Insasi Domnul Isus expune acest principiu fundamental in viata omului in Matei 6:33. Imparatia lui Dumnezeu vine inainte de toate, planurile Lui vin inaintea celorlalte. De ce? Pentru ca Dumnezeu este mai presus de tot si toate.Punct! Dar priviti ceea ce spune Domnul Isus ca se va intampla cand ii oferim lui Dumnezeu locul intai si cand suntem fideli doar lui Dumnezeu fara sa ne impartim inima altor dumnezei, “toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Care sunt aceste lucruri? Hrana, imbracaminte, adapost, prieteni, slujba. Dumnezeu spune: “tu ingrijeste-te de slujba Mea si eu ma voi ingriji de a ta.” O intelegere mai mult decat perfecta pe care noi insa cautam sa o intoarcem. Adesea zicem, “Doamne daca o sa imi dai asta si o sa faci asta pentru mine, atunci o sa traiesc pentru Tine.” Dar de cate ori incercam sa facem lucrul acesta vom esua. Pentru ca lucrurile nu merg asa.

Cum se numeste omul care pune toate aceste lucruri inaintea lui Dumnezeu? Idolatru! Idolatria schimba prioritatile vietii.Care este lucrul care te preocupa cel mai mult, Dumnezeu, sau un copil? Este Dumnezeu sau casnicia ta? Este Dumnezeu sau casa ta? Este Dumnezeu sau sanatatea ta? Este Dumnezeu sau cariera ta? Este Dumnezeu sau imaginea ta? Orice lucru, indiferent de cat de bun sau nobil ar fi, poate sa devina un idol care sa ne controleze viata. Asta este realitatea socanta cu privire la incalcarea celei de-a doua porunci a lui Dumnezeu. Nu vorbim de statui de aur, icoane de argint sau sculpturi in lemn. Acum avem idolii nostri in secolul 21. Iar multe dintre aceste lucruri sunt lucruri bune, dar au preluat conducerea si interesul vietilor noastre. De aceea cei mai multi oameni sunt idolatri si nici macar nu stiu asta.

Avertismente! Iata cand putem sti daca idolatria si-a facut loc in vietile noastre. Cand scopul scuza mijloacele. Cand lucrurile au ajuns mai importante ca oamenii.

Ce se intampla cand ajungem ca scopul prin care obtinem anumite lucruri sa scuze mijoacele prin care la obtinem? Inseamna ca ne dorim atat de mult ceva ca suntem dispusi sa facem orice pentru a-l avea. Si cand ajung lucrurile sa fie mai importante ca oamenii? Cand suntem dispusi sa sacrificam relatiile care inseamna ceva important pentru noi pentru a obtine lucrurile pe care ni le dorim. Ne sacrificam familiile pentru slujbe. Ne sacrificam prietenii pentru bani. Sacrificam relatia lui Dumnezeu pentru a ne atinge scopurile propuse. Atat de usor ajungem sa tinem cu dintii de anumite lucruri sau convingeri ca fara sa ne dam seama ii transformam in niste idoli.                                                                                                                                                                                                              Este nevoie uneori ca Dumnezeu sa intervina si sa ia acele lucruri de la noi, iar acest moment este foarte dureros. Ne suparam, ne maniem pe Dumnezeu, ne certam cu El cu toata puterea noastra. In cele din urma idolul din noi este distrus, dar pretul este dureros. Citeam intr-o carte ca viata crestina este un proces prin care Dumnezeu scoate toti idolii din inima omului. El ne iubeste prea mult ca sa ingaduie sa existe ceva care sa stea intre El si implinirea noastra ca si copiii ai Sai. Dumnezeu trage rand pe rand degetele noastre inclestate pe lucrurile pe care le iubim, pana cand tot ceea ce mai ramane de tinut in brate este chiar El.

Haideti sa ne punem fiecare trei intrebari care reprezinta un inventar personal al idolatriei din noi: Imi doresc ceva anume cu toata inima? A devenit acel lucru cel mai important pentru viata mea? Cum m-as simti daca nu as avea niciodata lucrul acela?

Slujba mea. Ce ar insemna daca nu as mai avea-o? Sotul/sotia mea. Ce ar insemna daca nu ar mai fi? Copilul meu. Ce s-ar intampla daca nu ar exista? Casa. Ce as face daca intr-o zi ar fi distrusa? Vederea, auzul, deplasarea. Ce as face daca nu le-as mai avea? Banii. Cum as rezista fara ei? Toate aceste intrebari puncteaza direct lucruri pe care Dumnezeu nu ni le-a promis niciodata. Si daca le avem astazi asta nu inseamna ca avem garantia ca le vom avea si maine. Dumnezeu nu ne-a promis decat ca El va fi mereu langa noi. Toate celelalte lucruri sunt doar un bonus.

La final sa tragem impreuna trei concluzii deosebit de importante:

1.Orice lucru bun si onorabil poate sa devina un idol in viata noastra daca ajungem sa-l iubim si sa ni-l dorim mai mult decat pe Dumnezeu. Idolatria nu sta in lucrul la care te inchini, ci in inchinator. Un vitel de aur nu este un idol, este doar un vitel de aur si atat. El devine un idol cand incepi sa te inchini la el. Nu da vina pe masina ta pentru ca nu esti fericit astazi. Este vina ta ca ti-ai pus fericirea in satisfactia pe care ti-o aduce masina. Nu da vina pe sotul tau pentru ca nu esti fericit. Este vina ta ca ai cautat in el fericirea. Nu-l invinovati pe seful tau pentru ca nu esti fericit(a). Nu el este responsabil de fericirea ta. Nu-ti invinovati copiii pentru ca nu esti fericit. Dumnezeu nu a intentionat ca sursa fericirii tale sa vina prin copii. Nu da vina pe biserica pentru ca nu esti fericita. Nici o biserica nu te poate face fericit. Fericirea mea vine prin intermediul relatiei pe care o am cu Isus Cristos. Doar El poate satisface cele mai adanci si profunde nevoi ale vietii mele. Sa cauti fericirea in orice altceva este o forma de idolatrie.

2.In mod inconstient copii absorb valorile parintilor. Daca idolatria patrunde prin tine in familia ta, atunci va fi foarte greu de indepartat. Stiti vorba care spune: “aschia nu sare departe de copac. “De cate ori nu ne auzim copiii spunand:  “tati, mami, eu vreau sa fiu ca tine cand voi fi mare.”Daca slujba sau orice altceva este un idol in viata mea, este foarte posibil sa devina si in inima copilului meu.Pentru ca valorile sunt absorbite, nu invatate.

3.Cea mai mare tragedie a inchinarii la idoli este ca iti ia totul si nu iti da nimic in schimb. Nu ne-am gandit cat de ciudata este aceasta viata? Ne nastem, crestem, mergem la scoala, ne luam o slujba, ne casatorim, facem copii, ii crestem, ne luam cate o vacanta, ne pensionam si murim. Si copiii nostri ce fac? Acelasi lucru ca si noi. Si copiii lor? Acelasi lucru. Traim 60, 70 sau 80 de ani si pentru unii dintre noi acest timp aproape s-a scurs. Astazi suntem aici si maine este posibil sa nu mai fim. Putem alege sa ne petrecem timpul pe care-l mai avem la dispozitie urmarind idolii si cand vom muri ce se va intampla? Acei idoli vor muri odata cu noi. Sau putem petrece timpul pe care il mai avem pe acest pamant facand voia lui Dumnezeu si cand murim, povestea noastra sa nu se termine, ci doar sa inceapa.

Nebunia idolilor este ca ei sunt doar pentru viata asta, dupa care nu mai exista. Daca le fac loc in inima mea voi fi un pierzator in viata asta dar si in viata vesnica. Idolatria te jefuieste pe pamant si te lasa fara nadejde pentru vesnicie.                                                          Sa incheiem citind o rugaciune a lui Moise inaltata catre Dumnezeu in Psalmul 90:12. Nu o sa fim aici pentru totdeauna. Asadar sa traim cu intelepciune fiecare zi. Zilele noastre sunt numerate si nu avem timp de idoli in viata noastra. Singura vindecare de orice fel de idolatrie este o dragoste pasionala, fierbinte si nebuna pentru Dumnezeu.

 

This entry was posted in Predici and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code