Matei 12:43-45
Fiecare cuvant rostit de Domnul Isus in aceasta scurta pilda are un scop precis. Raul este prezent in viata unui om, pleaca pentru un timp, dupa care revine. Iar starea omul devine in cele din urma mai rea decat a fost la inceput. Poate ca unii spuneti acum: “bine dar eu sunt credincios si merg la biserica, deci cu siguranta nu este vorba despre mine.” Sa nu fim insa atat de siguri. Fiecare poveste a vietii si lucrarii Domnului Isus are un ton special. Tonul folosit in aceasta poveste este unul menit sa socheze si sa ne framante sufletele. Avertismentul vine de la Cel ce ne iubeste mai mult decat oricine altcineva si care citeste perfect ceea ce este in inima fiecarui om. El stie ca sunt multi care au o viata aparent dedicata lui Dumnezeu, dar a caror inima este goala.
Cristos nu a venit ca sa ne faca vietile si mai dificile decat erau. Sa ne aduca si mai multa suferinta decat aveam deja. Scopu lSau a fost sa ne ia poverile, sa ne stearga lacrimile si sa ne curete pacatele care ne distrug viata. Aceste cuvinte nu se adreseaza prostituatelor, betivilor, hotilor sau oricarei alte categorii de oameni inrobiti de un pacat anume. Cristos nu le-a vorbit niciodata cu asprime acelor suflete chinuite. I-a iubit si le-a devenit prieten si Mantuior. Domnul Isus adreseaza aceste cuvinte celor mai religiosi oameni din Israel. Aceste avertismente nu sunt spune celor mai pacatosi dintre oameni, ci celor mai morali dintre oameni, insa a caror religiozitate si indreptatire de sine le impietrise inimile. Ei stateau fata in fata cu amenintarea iadului in fiecare clipa. Oameni care isi traisera viata cercetand Scripturile, fariseii, carturarii si scribii. Isus le vorbea chiar acelor oameni care isi spuneau ca nu are cum sa faca referire la ei aceasta pilda. Oameni dusi la biserica, credinciosi, cunoscatori ai legii lui Dumnezeu. Oameni ca noi.
Ce invataminte avem nevoie sa luam din aceste cuvinte ale Mantuitorului? As dori sa ramanem astazi cu trei lucruri importante din aceasta lectie. Lucruri care s-au intamplat in viata acestui om si care se pot intampla si in viata noastra.
Restaurarea. La inceputul pildei Domnul Isus vorbeste despre un om care traia sub influenta unui duh rau. Pacatul avea stapanire pe viata sa. El era un rob al pacatului asa cum si apostolul Pavel spune in Romani 6:20-21. Viata lui era o ruina dpdv spiritual. Pacatul era cel care ii conducea viata si nu putea faca nimic sa scape din aceasta situatie. Insa la un moment dat duhul cel rau paraseste sufletul acestui om. Imediat viata omului incepe sa se schimbe radical in bine. La mijlocul povestii citim ca viata lui era in sfarsit curata. Obiceiurile distructive disparusera. Poate era pornografia, poate era alcoolul, poate era furtul, sexul, poate erau jocurile de noroc, alergarea dupa tot mai multe posesiuni, poate era mania necontrolata, etc . Toate aceste lucruri au inrobit de-a lungul istoriei miliarde de oameni. Insa intr-o buna zi acel om este eliberat de robia pacatului sau. Acea stransoare sufocanta a pacatului nu mai exista si omul este liber. Si ce gust minunat are libertatea. Ce bucurie este in sfarsit si in viata sa. Nici nu isi mai aduce aminte cand a fost ultima data cand s-a simtit astfel. Nimic nu pare sa anunte ceea ce urmeaza sa vina peste el. Dar intr-o zi cineva spune ceva, el vede ceva, aude ceva si fiind intr-un moment de slabiciune, de descurajare, de oboseala, isi aduce aminte de ceea ce facea in trecut ca sa isi aline suferinta. Si imediat amintirile il coplesesc si inainte sa apuce sa reactioneze este din nou in disperare si intuneric. Iar ceea ce nu credea ca se mai poate intampla vreodata, se intampla. Starea lui de pe urma devine si mai rea decat fusese initial. Ce s-a intamplat? Cum a fost posibil lucrul acesta? Satan i-a intins o capcana, iar el a cazut direct in ea. A facut o singura greseala, dar a fost fundamentala in vederea caderii lui. Raul din viata sa a fost inlaturat, insa el nu s-a preocupat apoi sa inlocuiasca raul cu binele. Cand raul a fost indepartat, in viata lui s-a produs o restaurare morala, insa inima sa nu s-a schimbat niciodata. El a curatat casa, a scos mizeria din ea, a zugravit peretii intr-un alb stralucitor si a aruncat afara tot ceea ce atata timp ii condusese viata si actiunile. Casa arata in sfarsit minunat. Insa a uitat sa puna in ea ceva care sa ia locul raului ce fusese indepartat. Locul acela a ramas tot liber. Casa era curata, dar era goala.
Un adevar care cred ca iese la suprafata pe masura ce privim in profunzime lucrurile acestea este ca multi oameni, as indrazni sa spun ca si multi crestini par liberi, insa in interiorul lor se duce o lupta teribila. Acest lucru nu trebuie nici sa ne surprinda, si nici sa ne descurajeze. Apostolul Pavel impartaseste cu noi toti lupta sa in Romani 7:21-25. Dar cred ca multor oameni le place sa creada si sa arate celoralti ca sunt mult mai bine decat sunt de fapt.
Ne curatam casa destul de bine duminica dimineata. Aratam destul de bine la inchinare, ne imbracam destul de bine, ne punem un zambet pe chip. Stim rutina, stim cuvintele pe care trebuie sa le spunem atunci cand ne vedem cu fratii, dar in spatele acestor lucruri se ascunde adesea o alta realtate. Fiecare avem luptele si apasarile noastre. Fiecare experimentam momente de cadere. Si cred sincer ca daca am sti unii despre altii tot adevarul din vietile noastre, cred ca am fugi cat de tare ne-ar tine picioarele din cladirea bisericii si nu ne-am mai intoarce vreodata. Cati nu ne luptam cu mania, lipsa rabdarii, resentimente, barfa, rautate, un spirit critic, pofte, lipsa de onestitate, teama, necredinta, amaraciune, neiertare. Insa mergem la biserica si nimeni nu stie povestea noastra cu adevarat. Ne temem sa spunem ceva pentru ca suntem crestini, oameni care merg la biserica. Si ce vor zice sau vor crede ceilalti despre noi daca ar afla? Omul din povestea Domnului Isus a ajuns intr-o conditie mai rea decat fusese vreodata tocmai pentru ca nimeni nu stiuse de luptele care se duceau in inima lui. A crezut ca le poate duce si singur. S-a rusinat sa ceara ajutor sau poate ca nu era nimeni langa el care sa ii pese indeajuns de mult.
Schimbarea. Sa faci unele schimbari este foarte greu. Cu atat mai mult cand vine vorba de obiceiuri cultivate si hranite de foarte multi ani si cu cat avansam in varsta este cu atat mai greu. Domnul Isus spune ca atunci cand duhul necurat se intoarce il gaseste totusi pe omul pe care il parasise ducand o viata curata. Casa fusese curatita, geamurile inlocuite, podeaua schimbata, peretii zugraviti, acoperisul reparat. Totul arata foarte bine. Trebuie sa ii dam totusi si omului credit pentru schimbarea din viata lui. Insa triumful lui nu a rezistat pentru ca lucrarea de restaurare nu a fost completa. Victoriile mici pot fi uneori o capcana. Ele ne pot conduce catre mandrie, ne pot impinge sa ne privim in oglinda si sa ne felicitam pentru ceva ce nu am facut noi de fapt. Ne dau acel sentiment de indreptatire de sine prin care ne oferim noua credit pentru inlaturarea raului din viata noastra. Prin munca si eforturile mele am reusit in cele din urma. Insa ce se intampla daca ai vedea o broasca testoasa care sta in varful unui stalp de current? Ai sti un lucru cu siguranta. Ca nu putea ajunge acolo de una singura. Cineva a ajutat-o sa ajunga in acel loc. Bill Gates, cel mai bogat om din lume din punct de vedere financiar din acest moment, a spus asa: “succesul este un profesor jalnic. Il face pe cel destept sa creada ca nu mai poate face nici un lucru prostesc.” Da, omul a facut anumite eforturi si a facut schimbari in lucrurile exterioare, dar nimic nu s-a schimbat de fapt in interiorul lui. Restaurarea a inceput cu ajutorul cuiva, la fel s-a intamplat si in procesul schimbarii. Insa cand omul s-a vazut cu sacii in caruta i-a spus Celui ce il ajutase ca nu mai are nevoie de El, ca se descurca si singur pe mai departe.
Caderea. Problema reala nu este pornografia, alcoolul, sexul, temperamentul violent, mania, drogurile, samd. Desi toate aceste lucruri sunt ingrozitoare ele de fapt indica prezenta in viata omului a unei probleme si mai mari. Raul nu este decat o imagine limpede a lipsei binelui, la fel cum intunericul nu este decat lipsa luminii si ura lipsa dragostei. Toate acestea indica lipsa lui Dumnezeu din viata omului. Sa citim cuvintele Scripturii din Matei 3:10 “toporul este pus deja la radacina copacilor.” Ce sa intelegem din aceste cuvinte? Ca pentru a scoate pentru totdeauna din viata ta raul si obiceiurile pacatoase, este nevoie sa taiem radacinile acestuia. Nu va ajuta cu nimic daca taiem cateva ramuri mai uscate, pentru ca acelea vor creste la loc. Este nevoie sa mergem la radacina problemei. Si sa faci lucrul acesta estede multe ori foarte greu. Pentru ca radacinile sunt groase, adanci, ascunse si sunt cele ce dau viata firii noastre pacatoase. Este mai usor sa tai cateva ramuri insa fara sa te atingi de radacini. Cand nu inlocuiesti raul cu binele, pe satan cu Cristos, firea pamanteasca cu Duhul Sfant, singurul loc in care poti sfarsit este unul mai rau decat ai fost la inceput.
Asta este adevarul din spatele povestii Domnului Isus. Curatarea casei a fost asemenea indepartarii catorva ramuri uscate. Radacinile pacatului au ramas insa tot acolo. Este ca sic um ai cupara o casa foarte veche cu foarte multe probleme si crezi ca le poti rezolva pe toate daca ii dai o zugraveala noua. La inceput va arata bine, dar apoi umezeala si mucegaiul vor iesi din nou la suprafata. Viata omului arata pe dinafara mult mai bine, dar era goala pe dinauntru. Inima lui nu era locuita, ci era doar gata sa fie data in chirie. Nici un suflet nu poate sta neocupat prea mult timp.
Fie Domnul va veni si va locui acolo, fie duhul cel rau se va intoarce si-l va revendica. De unde stim asta? Pentru ca duhul rau spune asta in vs.44: “ma voi intoarce in casa mea de unde am iesit.” Si toata acea restaurare initiala si schimbare incurajatoare nu au ajutat de fapt la nimic. Casa a ramas goala si a invitat inapoi in ea duhul cel rau care o parasise initial. Duh care vedem ca nu s-a intors singur, ci si-a invitat si alti prieteni la petrecere. Parca mi-l si imaginez pe demon ajungand in fata casei si apropiindu-se a pus urechea la usa, dar nu a auzit nimic, s-a uitat pe geam si nu a vazut nimic, a intrat si a strigat timid: “este cineva acasa? Dar in casa nu se auzeau cantece de laude inchinate lui Cristos, pe geam nu se vedea Scriptura larg deschisa pe masa din sufragerie, iar cand a intrat si a intrebat daca este cineva acasa, Cristos nu era acolo ca sa raspunda.
Asa ca un suflet chinuit initial de un demon ajunge sa fie chinuit mai apoi de opt. Aceasta poveste ni se potriveste perfect fiecaruia dintre noi dragii mei. Isus a avut o tinta clara cu aceste cuvinte. Nu au fost pentru prostituate, curvari si betivi, ci pentru cei religiosi, morali si cei ce cred ca sunt destul de buni ca sa dea ochii cu Dumnezeu in orice moment. Celor ce au uitat sa isi mai verifice casa si sa vada daca Isus este inca acolo. Celor ce considera ca isi fac “datoria” de a merge la biserica si de a “sacrifica” doua ore din viata lor ca se se inchine Domnului.
Intrebarea Domnului pentru noi astazi este aceasta: Exista in viata noastra adevarata nastere din nou din apa si din duh sau doar o restaurare morala si o schimbare exterioara? I-am ingaduit Duhului Sfant sa curete si interiorul paharului sau ne-am ocupat doar de partea de afara? Cand lasam casa curata dar goala, ne-am deschis sufletul pentru opt demoni ca sa vina si sa puna stapanire pe el.
Locuieste Cristos in inima noastra? Are Duhul Sfant domiciliu in sufletul nostru? Aceste lucruri nu sunt invataturi abstracte ci sunt insasi adevarul care ne elibereaza cu adevarat. Cand noi venim la Cristos si El vine la noi. Cand ne supunem Lui, El locuieste in noi. Cand ne incredem in El, El isi stabileste domiciliulin inima noastra. Cand ii spune Da Lui in fiecare zi si nu noua, El face din inima noastra casa Sa. Nici o restaurare morala si schimbare exterioara nu pot face asta. Suntem religiosi sau duhovnicesti. Poate ca am renuntat la unele obiceiuri pacatoase si suntem oameni mai buni de cand l-am cunoscut pe Cristos, dar acest lucru nu va umple golul lasat de plecarea duhului necurat din inima noastra.
Cristos nu ne spune: “curateste-ti inima si o sa vin sa locuiesc in ea.” El spune: “crede in mine, pocaieste-te de viata pe care o traiesti acum, fii botezatspre iesrtarea pacatelor si Iti voi da o viata noua. Nu o restaurare, nu o schimbare, ci o viata noua. Iaratunci cand lupta cu ispita pacatului va reveni vom simti ce inseamna sa il avem pe Cristos in inima noastra El ne va da puterea sa traim aceasta viata noua. Duhul Sfant ne va da caluzirea de a sti cum sa stam tari in fata ispitei. Dar daca inima este goala, lupta este pierduta.
Ma rog bunului Dumnezeu sa nu fim si noi asemenea acestui om. Fiecare predica trebuie sa aiba o aplicatie practica pentru noi. Care este aplicatia predicii de azi? Domnul Isus ne-a impartasit o poveste trista si rascolitoare despre un om in viata caruia a existat un moment cand a avut loc o restaurare si o schimbare frumoasa, dar a carui inima a ramas tot goala, lucru care in cele din urma l-au condus spre o viata cu multa mai rea decat cea pe care o traise initial. Sa nu fim ca el!!! Sa ne umplem inimile de prezenta Domnului Isus, de lucrarile Domnului Isus, de cuvintele domnului Isus. In fata ispitei sa nu cadem prada deznadejdii, ci sa ne incredem in Domnul nostru care ne-a aratat calea spre biruinta. Sa nu avem o inima pregatita si gata de inchiriat, ci o inima locuita de Domnul si Mantuitorul nostru minunat. Si atunci cand satan se intoarce si ne da tarcoale, cand bate la usa inimilor noastre si sa fiti convinsi ca o va face din nou si din nou, sa il gaseasca acolo pe Cristos care ii raspunde in locul nostru. Atunci satan va fugi pentru ca el nu poate locui acolo unde Cristos locuieste deja. Poate ca in viata ta a avut loc o restaurare si o schimbare, dar locuieste Isus in inima ta? Ai fost curatit prin sangele lui Isus de pacatele tale? Daca nu ai fost, atunci ai nevoie sa fii. Daca ai fost, atunci continui sa umbli in lumina asa cum el este in lumina si sangele lui Cristos sa continue sa te curateasca de orice pacat? Iubitii Domnului, suntem chemati astazi la o cercetare profunda a vietilor si inimilor noastre. Suntem chemati astazi la pocainta, la marturisire, la sfintire, Psalmul 139:23-24. Amin!