Ioan 14:12-13
Vocea lui satan ne spune: “Lumea aceasta este un loc periculos si viata este grea. Este normal sa te temi. Teama te protejeaza de suferinta. Nu iti asuma riscuri ca nu cumva sa esuezi. Alege mereu siguranta. Nu indrazni sa visezi ca poti face lucruri mari.”
Dumnezeu insa ne indeamna sa traim opusul acestei vieti. Sa indraznim! Sa ne asumam riscuri! Sa avem scopuri marete si obiective indraznete! Minciunile lui satan au drept scop sa previna trairea unor vieti pline de belsug si insemnatate. Harul si supunerea sunt cele doua incrediente de care avem nevoie pentru a trai vieti extraordinare. Harul este puterea lui Dumnezeu de a face lucruri care nu stau in capacitatea noastra, iar supunerea este alinierea faptelor noastre autoritatii lui Dumnezeu. Degeaba stim teoretic cine suntem, daca nu incepem sa traim in mod practic acele identitati. Vocea lui satan nu inceteaza sa ne indemne sa traim o viata in care sa ne comformam tiparelor acestei lumi; sa nu fim indrazneti; sa ne temem de potentialul esec care o sa ne aduca dezamagire si rusine. Care sunt cele mai mari temeri pe care le avem? Ganditi-va o clipa la lucrul acesta. Ce ne tine treji noaptea? Siguranta slujbei, siguranta financiara, siguranta familiala, sanatatea? Ingrijorarile fac ca teama sa domneasca in inimile noastre si sa ne sopteasca la ureche: nu risca, nu indrazni, alege siguranta, traieste ca sa supravietuiesti, nu ca sa biruiesti, sa schinbi si sa transformi.. Si de cele mai multe ori dam curs acestei voci.
Astazi vreau sa ne intarim convingerea prin Duhul lui Dumnezeu ca nu mai trebuie sa facem lucrul acesta. Sa ne amintim ca toti suntem urmasi ai unor renegati si revolutionari. Ai unor barbati si femei care au rascolit si au schimbat lumea aceasta. Oameni cu viziune, care au riscat, au indraznit, s-au lasat provocati de Dumnezeu si au transformat aceasta lume pentru Cristos. Nu spun ca ei nu s-au temut, sau ca nu au avut ingrijorari ca si noi. Dar nu au ingaduit ca acestea sa ii opreasca si sa le defineasca actiunile si vietile. Cum au reusit ei sa faca asta?
Natura noastra omeneasca ne face sa fim tematori. Nu sa te temi este problema. Ci sa inveti sa te temi de unele lucruri mai mult decat de altele. Sa te temi de irosirea potentialului enorm care ti l-a dat Dumnezeu mai mult decat de esec. Ca si crestini trebuie sa crestem in cunoasterea lui Dumnezeu atat de mult incat sa invatam ca mai mult decat orice altceva in inima noastra trebuie sa fie teama de Dumnezeu. Asta este ceea ce ar trebui sa ne tina treji noaptea. Teama de a trai o viata mai prejos decat cea la care am fost chemati prin Isus Cristos. Teama de a pierde din vedere motivul pentru care inca traim si respiram. Teama de a nu ne irosi vietile pe lucruri care de fapt nu au nici o importanta in perspectiva vesniciei. Acestea trebuie sa fie lucrurile care nu ne dau pace..
Daca ajungem sa ne traim vietile prin credinta si nu prin vedere asa cum ne indeamna Scriptura in 2 Corinteni 5:7, atunci stim ca nu exista nimic in aceasta lume de care trebuie sa ne temem pentru ca Dumnezeu este mereu langa noi. El este puterea si autoritatea suprema din acest univers si El este de partea noastra. Si chiar daca ne asteapta si suferinta, prin Fiul Sau ne-a asigurat de deznodamantul tuturor lucrurilor si anume, biruinta finala. Cristos a suferit, dar apoi a fost proslavit si inaltat la dreapta Tatalui dandu-i-se autoritate in cer si pe pamant. Noi stim cum se termina istoria acestui pamant. Stim cum se termina istoria vietilor noastre daca le traim in credinta si ascultare. Cu un nou inceput pentru fiecare intr-o creatie noua, conceputa in mod desavarsit si minunat. Dar stim si ca judecata lui Dumnezeu va veni peste cei neascultatori.
Sa traim crezand ca esecul chiar daca este neplacut ne poate oferi inteleciune, ne va face mai puternici, mai rabdatori. Sa stim ca umilinta ne va face mai spmeriti si mai ascultatori, iar greutatile mai recunoascatori. Sa ajungem sa credem ca de fapt cel mai mare risc este acela de a alege sa nu facem nimic extraordinar, si astfel sa ne irosim vietile. Sau cum spunea Martin Luther, “daca in viata unui om nu exista nimic pentru care sa merite sa moara, atunci acel om nu merita sa traiasca.” Dumnezeul nostru ne indeamna astazi sa trecem la actiune si la fapte. Este timpul sa facem ceea ce Scriptura ne indeamna in Galateni 6:4-5. Sa ne cercetam fiecare propria lucrare si propria viata in lumina a ceea ce am fost chemati de Dumneeu sa fim si sa traim. Este timpul sa incepem sa ne traim vietile cu integritate. Pentru ca fara integritate nu suntem nimic. Sa terminam cu compromisurile si scuzele.
Ce vom alege sa facem? Vom indrazni sa fim ceea ce am fost chemati sa fim prin Cristos sau vom continua sa ne comformam? Vom invata sa zburam sau ne vom tara. Indrazneala va aduce in viata noastra plinatate. Actiunile indraznete facute prin credinta in ciuda temerilor va face ca vietile noastre sa fie pline. Atunci cand vom indrazni tintind lucrari mari vom trai la inaltimea noilor identitati pe care le-am primit de la Dumnezeu prin Isus Cristos.
Sa incepem sa traim, nu de maine, ci de azi, din acest moment. Sa traim vieti pline de belsug spiritual si roada spre slava lui Dumnezeu. Alegerile care ne vor schimba vietile sunt chiar in fata noastra. Nu trebuie sa le cautam departe sau sa le asteptam mult timp. Sunt deja aici si le cunoastem fiecare. Sa incepem sa facem rand pe rand aceste lucruri, pas cu pas. Putem alege sa continuam sa traim o viata in frica si mediocritate sau putem alege sa imbratisam provocarea pe care am primit-o. Sa devenim la randul nostru revolutionari, schimbatori de perceptii si opinii, oameni cu viziune care isi infrunta temerile si isi asuma riscuri, schimband prin puterea lui Dumnezeu si calauzirea Duhului Sfant lumea in care traiesc.Schimbarea insa trebuie sa inceapa cu mine. Sa traiesc cu acea credinta insuflata de cuvintele Psalmului 118:6 “Domnul este de partea mea, de aceea nu ma voi teme. Ce-mi poate face un om?” Si apoi sa incepem. Cu un om, o decizie, o schimbare. Suntem gata sa facem lucrul acesta? Sa ne rugam!