Geneza 40
Marturia Scripturii cu privire la lumea aceasta este ca ea zace in cel rau. Este sub dominatia si influenta puternica a lui satan. In aceste conditii nevoia cea mai mare pe care lumea o are este sa auda cuvintele lui Dumnezeu. Lumea nu poate ajunge sa vada lumina mantuirii daca noi le oferim parerile si sfaturile noastre,indifferent de cat de bun ear putea parea sa fie. Scriptura este singura lor speranta. De aceea am ales sa citim astazi capitolul 40 din cartea Geneza. Este un exemplu foarte bun despre nevoia oamenilor de a auzi si intelege voia lui Dumnezeu, chiar daca vor fi de acord sau nu cu ea, daca o vor accepta sau nu.
Lumea spune ca fiecare are propria interpretare a bibliei si ca nimeni nu detine adevarul absolut cu privire la ceea ce este bine si ceea ce este rau. Dar acesta este de obicei raspunsul pe care il dau cei ce nu sunt de acord cu interpretarea pe care tu o dai bibliei si care ii mustra cu privire la viata pe care o traiesc. Cu siguranta ca fiecare are propria interpretare pentru o multime de lucruri. Nimeni nu neaga acest lucru. Insa cand vine vorba despre voia lui Dumnezeu pentru mantuirea omului, cand cineva spune ca fiecare are propria interpretare si ca interpretarea fiecaruia este la fel de buna, nimic nu poate fi mai departe de adevar.
Uneori cand citim ceea ce Dumnezeu ne spune, sau cand le spunem altora care este voia Lui, acest lucru poate sa trezeasca in noi si in ceilalti teama, confuzie, frustrare, dezamagire sau manie. Astfel de trairi au avut si cei doi colegi de temnita ai lui Iosif cand acesta le-a interpretat visele pe care le-au avut. Ei primisera un mesaj de la Dumnezeu, dar nu aveau si intelegerea lui. Mesajul era comform cu realitatea faptelor lor. Unul era nevinovat pentru acuzatiile primite si urma sa fie eliberat, iar celalalt era vinovat si urma sa plateasca cu viata pentru pacatul lui.
Poate ca si in viata noastra sunt anumite lucruri care ne-am dori sa se schimbe sau sa fie altfel. Acestea poate se vor schimba sau nu, insa important este ceea ce vom alege sa facem intre timp. Circumtantele din viata lui Iosif erau foarte triste si nefericite. El putea alege sa fie maniat si dezamagit pe Dumnezeu, sau sa continue sa ii fie credincios lui Dumnezeu si chemarii pe care a primit-o in asteptarea urmatoarei etape din viata sa.
De la vs.8-19 vedem cum Dumnezeu ii ofera ocazia lui Iosif asa cum o face si cu noi, sa ne demonstram credinta in El. Desi se afla in inchisoare, credinta lui Iosif ravnea sa primeasca o ocazie pentru a se descoperi lumii. Cand incepem sa patrundem profunzimile intelegerii harului lui Dumnezeu, simtim o bucurie extraordinara cand ni se da sansa sa ne dovedim credinta pe care o avem in Domnul Isus. O credinta sanatoasa tanjeste sa iasa la suprafata si sa se exprime.
Paharnicul primeste o interpretare pozitiva a visului sau si vestea buna ca peste trei zile va fi eliberat si repus in functie. Iosif nu avea nici cea mai mica indoiala ca paharnicul va fi eliberat, era deplin incredintat de autenticitatea interpretarii pe care Dumnezeu i-a dat-o. Brutarul ii cere lui Iosif sa ii faca si lui cunoscuta interpretarea visului care il tulbura. Insa desi interpretarea lui Dumnezeu este intodeauna corecta, ea nu aduce mereu vestile pe care oamenii doresc sa le auda. Credem noi ca Evanghelia este adevarata? Daca o credem cu toata fiinta noastra atunci trebuie sa o facem cunoscuta. Unii o vor primi cu bucurie, ca pe cea mai buna veste cu putinta asa cum a fost cazul paharnicului. Altii o vor primi cu intristare si manie pentru ca Evanghelia condamna felul lor de viata si faptele lor. Realitatea si adevarul este ca amandoi aveau nevoie sa stie adevarul cu toate ca deznodamantul vietii unuia era opus cu al celuilalt.
Descrierea mortii de care brutarul va avea parte este o umbra a celei de care Noul Testament spune ca o va cunoaste fiecare om care nu se pocaieste. Moartea lui urma sa fie una violenta si rusinoasa. Corpul sau urmand a fi lasat atarnat de un copac ca toti sa il vada, iar pasarile sa se hraneasca din el. Motivul pentru care egiptenii faceau acest lucru, era pentru ca ei credeau ca in felul acesta duhul nu isi va gasi linistea in vesnicie dupa moarte. Cristos descrie existent a de dupa moarte a celor ce nu asculta si nu se supun Evangheliei ca fiind plans, scrasnirea dintilor, foc si intuneric. Sufletul nu va muri niciodata ci va cunoaste suferinta si chinul despartirii vesnice de Dumnezeu care este singura sursa a pacii, bucuriei si tuturor binecuvantarilor.
Indiferent de situatia in care se afla, Iosif nu a incetat sa isi foloseasca darul pe care Domnul il oferise. El nu si-a ascuns talantul, ci l-a investit de fiecare data cu succes. Toate aceste incercari din viata sa au fost o scoala prin care Dumnezeu l-a trecut cu scopul de a-si dovedi credinciosia si responsabilitatea peste lucrurile cele mai mici in vederea primirii in administrare a unora cu mult mai mari si importante. De acelasi lucru ne face constienti si pe noi Scriptura. Dumnezeu ne pregateste si ne pune la incercare prin fiecare decizie pe care o luam. Ne ofera ocazie dupa ocazie ca sa ne aratam credinciosia fata de El si responsabilitatea fata de Evanghelia care ni s-a incredintat. Nu pot sa nu ma gandesc la avertismente precum cel din Evrei 2:1-4.
Cuvantul lui Dumnezeu ne indeamna in permanenta sa avem o credinta tare, ferma, de neclintit. Pentru ca doar o astfel de credinta poate rezista testului greu al incercarii. Doar o astfel de credinta poate continua sa aduca roada in ciuda ispitei care se repeta si nu iti da pace si a nedreptatilor de care ai parte. Iosif nu a vorbit de la el. Nu a vorbit cu autoritatea proprie. Nu a incercat sa se dea destept si grozav oferind sfaturi si interpretari proprii. Iosif a vorbit cuvintele lui Dumnezeu. Pentru unii au fost cea mai mare binecuvantare, pentru altii au fost cele mai intunecate vesti. Dar pentru Iosif a fost implinirea scopului pe care Dumnezeu il daduse vietii lui. La fel va fi si cu noi daca vom oferi oamenilor deznodamantul pe care Dumnezeu il ofera vietilor lor. Pentru unii cuvantul lui Dumnezeu le va aduce mantuire, in timp ce altora le va aduce condamnare. Noua insa ne va aduce implinire si vom arata ca suntem pregatiti pentru descoperiri si responsabilitati mai mari in Imparatia lui Dumnezeu.