Matei 20:20-28
Aceasta este povestea unei cereri ambitioase venite din partea unei mame care isi doreste ce este mai bun pentru fiii ei. O femeie care isi iubeste copiii, care este mandra de ei si care are visuri mari pentru viitorul lor. Asa ca intr-o zi vine la Domnul Isus si ii face o cerere foarte indrazneata. Ii cere ca dupa ce isi va intemeia Imparatia, fii ei sa stea unul la dreapta si celalalt la stanga lui. Isi dorea ca acestia sa ocupe locurile cele mai onorabile in viitoarea Imparatie a lui Cristos.
Realitatea este ca traim intr-o scietate foarte ambitioasa si foarte competitiva. Exista intotdeauna o recunoastere a celui care este cel mai bun, cel mai destept, mai rapid, cel mai puternic, sau cel mai bogat. De aceea cartea recordurilor este una dintre cele mai vandute carti din lume. Viata in multe situatii se imparte intre castigatori si invinsi. De aceea multora ne place sportul, pentru ca acolo vedem o competitie reala intre oameni cu ambitii mari si cu dorinta de a castiga. Din acest motiv a venit si mama lui Iacov si Ioan la Domnul Isus. Ea dorea sa fie sigura ca fii ei nu doar ca vor fi in Imparatia lui Cristos, dar vor si ocupa un loc de cinste acolo. Avea planuri mari pentru fii ei si daca pentru implinirea lor era nevoie sa vina personal si sa ii ceara in mod direct o favoare Domnului Isus, nu se dadea in spate de la acest lucru. Ambitia este de cele mai multe ori o dorinta puternica cu privire la viitor. Si asa cum spuneam nu este ceva rau. Daca nu am avea ambitii atunci ce rost mai are sa ne ridicam dimineata din pat? Dar ca toate lucrurile, ambitia poate fi folosita intr-un mod negativ sau intr-unul pozitiv. Poate fi un lucru foarte bun daca o folosim pentru un scop vesnic, dar poate sa produca si mult rau daca este folosita intr-un mod egoist, cum de altfel se si intampla cel mai adesea.
Care sunt ambitiile noastre in acest moment? La ce anume visam? Care sunt planurile pe care le am pentru viitorul meu? Acesta cerere a mamei fiilor lui Zebedei vine aproape de sfarsitul lucrarii lui Isus, cu aproximativ o saptamana inainte de rastignirea Sa. In timp ce Domnul Isus era apasat de povara ce urma sa o poarte pe cruce la Golgota, ucenicii Lui erau preocupati cum sa faca sa ocupe locurile fruntase in Imparatia Lui. Si pana la urma ii putem invinui. Toti ne dorim intr-un sa ocupam masa din fata cand mergem la o nunta, nu ultima masa care este langa toaleta, unde stai, nu vezi nimic si nu te vede nimeni.
Ambitii mari. Sa recitim vs.20,21. Desi uneori ne grabim sa criticam aceasta femeie, face ea altceva decat ar face orice mama care isi iubeste copiii? Nu isi dorea decat ca fiii ei sa fie cineva in aceasta viata, sa le mearga bine, sa aiba o pozitie privilegiata in societate. Pasajul din Marcu 10:35-41,ne arata ca aceasta nu era doar dorinta mamei lor, dar era si preocuparea lui Iacov si Ioan. Aceasta fusese probabil o discutie serioasa purtata in cadrul familiei. Exista insa aici un lucru foarte important la care noi cei ce suntem parinti, dar si cei ce vor deveni in viitor trebuie sa fim cu mare bagare de seama. Sa nu cadem in capcana de a ne dori ca fii sau fiicele noastre sa implineasca visele noastre si nu ale lui Dumnezeu. Sa le insuflam dorinta de a ocupa locuri de cinste in aceasta lume, neglijand locul lor in Imparatia lui Dumnezeu. Sau sa faca in viata lor ceea ce noi am visat sa facem si poate ca nu am reusit. Sa devii un om mare din perspectiva acestei lumi, te face sa nu ai timp si preocupare ca sa fii un astfel de om din perspectiva lui Dumnezeu. Fiecare parinte crestin este pus in fata unei mari provocari cand vine vorba de ambitiile pe care le insufla copiilor lor. Imi doresc eu acelasi lucru pentru copiii mei ca si Dumnezeu? Vad copiii mei ca in viata mea am ambitii prin care caut mai intai de toate Imparatia lui Dumnezeu si lauda lui Cristos, nu bogatiile acestei lumi si ambitiile personale? Vad ei ca imi doresc sa fiu un om mare in ochii lui Dumnezeu si nu in cei ai lumii?
Ioan si Iacov au fost numiti “fii tunetului”. Ei au fost alaturi de Petru cei mai apropiati prieteni ai Domnului Isus si au luat parte la cele mai importante si intime momente din viata Lui. Deci putem presupune ca aveau motive intemeiate sa creada ca sunt indreptatiti la aceste pozitii inalte. De ce sa nu ocupe ei acele pozitii? Pana la urma daca Isus urma sa fie Imparat, cineva trebuia sa stea la dreapta si la stanga Lui. Ce strica daca intrebau si se preocupau din timp de lucrul acesta? Daca citim toate evangheliile observam ca aceasta preocupare pentru pozitii inalte era una constanta intre ucenici pe masura ce Cristos vobea tot mai mult de finalul lucrarii sale si despre Imparatia care urma sa vina. Iacov si Ioan erau oameni ambitiosi. Dar nu asta este problema. Problema este ca au facut aceasta cerere subestimand costul urmarii lui Isus si supraestimandu-se pe ei insisi. Un lucru pe care l-a facut si Petru si pe care adesea il facem si noi. Ei nu si-au dorit doar sa fie in Imparatia lui Cristos ca sa Il slujeasca pe El, ci au cerut sa primeasca un loc de cinste si de conducere acolo,neintelegand ce inseamna acest lucru de fapt. Ce raspuns ofera Domnul Isusla cererea lor indrazneata?
Pret mare. Sa recitim vs.22,23. Domnul Isus nu o mustra pe mama celor doi si nici nu neaga ca vor fi locuri de cinste in Imparatia Lui. Isus le spune ca nu stiu ceea ce Ii cer si ca nu au socotit cu responsabilitate pretul pe care trebuie sa il plateasca ca sa primeasca aceasta onoare. Ii intreaba daca vor putea ei sa bea paharul din care urma sa bea El. Cu mult curaj, dar si manati de multa mandrie si o lipsa de intelegere a profunzimii sacrificiului lui Isus, ei raspund ca pot sa o faca. Ei au fost indrazneti, dar nu si foarte intelepti. Poate de aceea Isus i-a numit “fii tunetului”. Ne aducem probabil aminte si cat de ofensati au fost cand acei amarati de samariteni nu au vrut sa ii primeasca impreuna cu Domnul Isus in mijlocul lor, iar ei au spus ca ar fi bine sa ceara sa vina foc din cer sa ii distruga pe toti pentru indrazneala si obraznicia lor. Era inca mult de lucru la smerirea inimilor lor pentru ca in Imparatia lui Cristos nu exista locuri pentru cei mandri.
Uneori ne uitam limitele si ne ia gura pe dinainte. Aflandu-se in avion marele campion la box Muhammed Ali este rugat de una dintre stewardese sa isi puna centura de siguranta. Ali o priveste si cu un aer de superioritate ii raspunde: “superman nu are nevoie sa poarte centura de siguranta”. Atunci stewardesa amuzata ii raspunde: “superman nu are nevoie nici de avion ca sa zboare.” Cu alte cuvinte ii spune: “cred ca te supraestimezi, poate ca esti campion mondial la box, dar nu poti sa zbori.”
Domnul Isus nu ii refuza, nu ii mustra, nu le spune, “luati-va gandul de la asta.” Ci pur si simplu le spune ca nu realizeaza ceea ce au cerut. Vreti sa stati langa mine? Bun! Asta este pretul pe care trebuie sa il platiti. In acest context trebuie sa va spun ca avem nevoie sa fim cu mare bagare de seama cu privire la lucrurile pentru care ne rugam, pentru ca uneori s-ar putea sa le primim. Iacov si Ioan credeau ca lucrarea lor se incheiase, insa aceasta doar urma sa inceapa, la fel ca si suferinta lor. Ei au primit locurile de onoare in Imparatia lui Dumnezeu, dar nu asa cum se gandisera sau sperasera, ci prin suferinta si sacrificiu. Conceptul paharului de baut in biblie exprima o experienta personala foarte intensa. Aceeasi imagine este descrisa si in rugaciunea Domnului Isus din gradina Ghetsimani cand s-a rugat Tatalui pentru indepartarea paharului ce urma sa il bea. In Marcu 10:35-45 Domnul Isus mentioneaza si de botezul prin care EL urma sa treaca. Acest botez reprezenta scufundarea completa in suferinta, un botez al sangelui pe care urma sa il primeasca pe cruce.
Chiar in versetele de dinaintea pasajul pe care il studiem, Domnul Isus le spune apostolilor despre tradarea, arestarea, batjocura, suferinta si rastignirea de care urma sa aiba parte in Ierusalim, Matei 20:17-19. Isus a mers la Ierusalim in deplina cunostinta cu privire la ceea ce urma sa I se intample. Cand le spune lui Iacov si Ioan sa bea pahaul Lui si sa primeasca acelasi botez ca si El, le spune daca pot ei sa I se alature in ceea ce urma sa faca. Cei doi frati au devenit apoi primul apostol care a murit si ultimul dintre ei doisprezece care a cunoscut moartea. Leonard Ravenhill spunea intr-una dintre cartile lui: “Isus nu pregateste cercetasi, ci soldati.” Sa il urmezi si sa il slujesti pe Isus cere munca multa si sacrificiu enorm, pentru o rasplata ulterioara. Intelegerea noastra cu Isus nu este pentru aceasta viata, ci pentru urmatoarea. Iacov si Ioan doreau onoare si glorie, dar Isus spune ca acestea le vor primi prin sacrificiu si suferinta. Ei doreau sa aiba parte doar de duminica invierii fara sa treaca prin vinerea mortii, doreau coroana fara blestemul crucii. Practic Isus le spune: “vreti sa fiti unul la dreapta si altul la stanga mea? Stati cu mine pana la capat si o sa vedeti cine o sa imi fie asezat la dreapta si la stanga cand voi sta pe cruce. O sa mai fie doua cruci langa a mea, una la dreapta si alta la stanga, vreti sa va fac rezervari pentru ele?” Cand Domnul Isus le-a spus: “puteti voi sa beti paharul din care voi bea Eu?”, practic ii intreaba, sunteti gata sa veniti sa ocupati un loc pe cruce langa mine si sa muriti impreuna cu mine? Sa cunoasteti experienta crunta a luarii pacatelor tuturor asupra voastra, sa cunoasteti din acest motiv despartirea de Tatal si coborarea in locuinta mortilor? Cand cineva se leaga de Isus atunci acel om trebuie sa fie dispus sa sacrifice orice ii este drag pentru a-l urma pe El. Daca putem sa facem asta atunci putem sa ne bucuram si de promisiunile care vin impreuna cu sacrificiul. Este un adevar prea putin facut cunoascut celor ce ia hotararea sa intre in apa botezului. Din dorinta noastra sincera de a-i vedea botezati si iertati de pacate omitem sa subliniem importanta lepadarii de sine si a costului nespus de mare pentru a-l urma pe Isus.
Standard inalt. Sa recitim vs.24-28. Ceilalti zece ucenici au auzind cererea mamei lui Iacov si Ioan s-au simtit jigniti si indignati asa ca intre ei a avut loc o cearta. Pentru ca si ei aveau in minte aceasta preocupare si dorinta, doar ca Iacov si Ioan au avut curajul sa si-o exprime primii.
In acel moment Domnul Isus ii strange in jurul Sau si le ofera o invatatura fundamentala pentru viata si lucrarea lor. O invatatura despre cum vor reusi sa ocupe acele locuri de cinste la care ravneau. Un exemplu despre cum sa isi canalizeze ambitiile si competitivitatea in directia corecta. Exista atata ambitie egoista si canalizata intr-o directie gresita in lumea aceasta. Exista in fiecare birou, in orice firma, fabrica, scoala, sport, familie si chiar biserica.
Atatia oameni sunt capabili sa isi incalce principiile,sa uite de moralitate, sa actioneze fara pic de frica de Dumnezeu, sa injunghie pe la spate, sa minta, sa insele, sa lanseze zvonuri false, sa barfeasca, sa faca abuz de autoritatea pe care o au,samd. Domnul Isus stia toate aceste lucruri? Si stia ca si ucenicii Lui vor fi ispititi la fel.
In doar cateva cuvinte Isus Cristos distruge acest tip de ambitie: “Intre voi sa nu fie asa.” Nu va ganditi sa ocupati locuri de onoare in Imparatia Mea, daca o sa fiti manati de astfel de ambitii.
Apoi le ilustreaza o cu totul alta imagine despre ce inseamna sa fii mare in ceruri. Va doriti sa stati la dreapta mea si la stanga mea in Imparatia Cerurilor? Deveniti slujitori. Pune mana pe un prosop, pe un lighean cu apa si incepe sa speli niste picioare murdare. Vrei sa ocupi un loc de cinste in Imparatia mea? Nu cauta sa fii cel ce asteapta sa I se faca, sa i se dea si sa i se ofere, ci cel ce se ridica si pune osul la treaba. Prin exemplul propriu, Domnul Isus le ofera o imagine complet opusa felului in care lumea gandeste si actioneaza pentru a obtine maretia si onoarea. Oamenii nu se folosesc, oamenii se slujesc.
Napoleon Bonaparte a rostit un adevar minunat cand a spus: “Cezar, Alexandru sau eu am intemeiat imperii. Dar prin ce metoda au fost aceste imperii ridicate? Prin forta si violenta. Isus si-a intemeiat la randul Lui o Imparatie, dar a facut-o prin dragoste si slujire. Toate imperiile intemeiate de oameni indiferent de cat de marete au fost, au cazut cand liderul lor a murit. Dar Imparatia Lui continua sa dainuie peste secole si milioane de oameni in toata lumea continua sa il urmeze, desi El nu mai este de mult cu ei.”
Ultimul verset al acestui pasaj ne aduce in vedere chiar inima Evangheliei. Isus a venit pe pamant renuntand la toate drepturile si privilegiile de Fiu al Creatorului, a slujit si a murit platind pretul suprem pentru pacat. Prin asta a eliberat un sclav fara speranta ca mine si ca tine.
In incheiere as vrea sa concluzionez spunand ca nu judec absolut deloc ceea ce a facut mama lui Iacov si Ioan si nici gandurile de marire pe care apostolii le-au aveau. Toti acesti barbati s-au ridicat dupa acest moment, au continuat sa invete lectia smereniei si apoi au vorbit cu indrazneala si au condus prin slujire in Imparatia lui Isus Cristos. Iacov si cei mai multi dintre ceilalti au platit cu viata pentru asta, iar Ioan cu exilul pe o insula pustie, departe de tot ce ii putea oferi incurajare si mangaiere. Avem nevoie sa invatam cu totii din acest pasaj ca drumul spre ceruri trece in fiecare zi pe la cruce. Crucea lui Isus este inima credintei crestine. Ca nu este rau sa avem ambitii mari, dar sa fim pregatiti sa platim si un pret mare pentru ca standardul lui Cristos este foarte inalt. Ceea ce i-a intrebat Domnul Isus pe acesti doi ucenici atunci, ne intreaba si pe noi acum: “puteti voi?” Aceasta intrebare ne cheama la o sincera si profunda cercetare personala.