Din mijlocul binecuvantarii in mijlocul furtunii De ce sa vorbim despre cartea Iona? Pana la urma Iona a fost doar unul dintre profetii mici, a carui lucrare nu a avut un impact atat de important in istoria poporului lui Dumnezeu. Este o carte pe care chiar si multi dintre credinciosi intampina probleme sa o creada. Este ceva la limita dintre real si fantastic. Si totusi am ales pentru perioada urmatoare din mai multe motive sa studiem cartea Iona. Printre motive se numara faptul ca in povestea lui Iona descoperim un exemplu autentic de pacat si har. Descoperim un om care fuge de Dumnezeu din cauza pacatului si un Dumnezeu care il urmareste pe om cu scopul de a-l aduce inapoi oferindu-i har. Iona este un om care in mod flagrant pacatuieste inaintea lui Dumnezeu, si totusi Dumnezeu in mod flagrant revarsa har peste Iona in ciuda pacatului Sau. Acesta este in esenta chiar mesajul central al Evangheliei. In al doilea rand am ales cartea Iona pentru ca asa cum Iona era o persoana cat se poate de religioasa, la fel suntem si noi. La fel cum el facea parte din poporul lui Dumnezeu, la fel facem si noi. Si sa vedem ca este posibil sa fim oameni religiosi, care se invart intr-un mediu religios, si totusi inimile noastre sa nu fi fost niciodata cu adevarate transformate de Evanghelia lui Isus Cristos. Sau care in timp si-au pierdut dragostea dintai pentru Dumnezeu fara sa isi dea seama. O sa vorbim din cartea Iona pentru ca descoperim in ea dragostea lui Dumnezeu pentru un oras. Si cred cu tarie ca Dumnezeu ne-a pus cu un scop sa traim in acest oras de aproximativ 150 000 de oameni. Iar motivul este ca Dumnezeu iubeste Sibiul. Si pentru ca Dumnezeu iubeste Sibiul si locuitorii lui, in ciuda faptului ca cei mai multi nu il iubesc si nu ii intereseaza ca Isus Cristos a murit pentru ei, El doreste ca acestia sa vina la pocainta ca sa nu cunoasca vesncia fara prezenta Sa. Dumnezeu doreste sa ne trimita cu cuvantul Lui in mijlocul acestor oameni ca acestia sa auda despre ceea ce a venit sa faca pe pamant Fiul Sau, Isus Cristos.
Imi mai place cartea Iona pentru ca ne prezinta un om sincer in actiunile lui. Iona pur si simplu nu dorea ca ninivenii sa scape de pedeapsa lui Dumnezeu. Considera ca acestia merita sa fie stersi de pe fata pamantului si ca nu sunt suficienti de buni ca sa primeasca har si iertare. Si cred ca pe undeva Iona portretizeaza destul de bine o categorie larga de credinciosi ai zilelor noastre.
Dar sa incepem sa citim de la capitolul 1:1-2. Ninive se afla la aproximativ 900 de km distanta de locul in care traia Iona si era cunoscut ca cel mai rau, crud si violent oras de pe fata pamantului la acel moment. Se afla in locul unde astazi este Iraqul si Iranul. Cand dusmani ai cetatii erau prinsi, erau ingropati pana la gat in nisip si lasati sa se usuce in soare pana cand in cele din urma mureau. Intr-un astfel de loc il trimitea Dumnezeu pe Iona sa mearga si sa evanghelizeze. Este ca si cum ar fi cerut Dumnezeu unui evreu sa merga la usa lui Hitler in cel de-al doilea razboi modial sa ii ceara ca sa se pocaiasca. Cred ca fiecare am fi considerat cererea lui Dumnezeu daca nu irationala, cel putin nebuneasca. De aceea, vedem si reactia lui Iona in vs.3. Iona nu s-a contrazis cu Dumnezeu, nu a incercat sa il convinga ca nu este o idee buna. Pur si simplu si-a luat bilete si a taiat-o in directia opusa. Ceea ce este surprinzator este motivul pentru care Iona a ales sa fuga la Tars. Nu pentru ca se temea pentru viata lui, nu pentru ca era o calatorie lunga, nu pentru ca era periculos, sau pentru ca nu credea ca are vreo sansa ca mesajul lui sa schimbe ceva. Sa nu uitam ca Iona era un profet, si stia ce fel de putere are Dumnezeu. Motivul pentru care a fugit il descoperim in capitolul 4:1-2. Putem sa credem ceea ce citim? Profetul lui Dumnezeu s-a aprins de manie impotriva lui Dumnezeu si a strigat ca motivul pentru care a fugit la inceput ,nu a fost pentru ca se temea pentru viata lui, ci pentru ca era sigur ca Dumnezeu ii va convinge pe niniveni sa se pocaiasca si astfel nu ii va mai distruge.”M-am urcat in acea barca spre Tars pentru ca sunt mandru si ma consider mai bun decat ceilalti, chiar daca sunt un profet al Tau.” Wow!!!
Nu v-ati intrebat niciodata de ce un Dumnezeu atotouternic, atotstiutor, cunoscator al profunzimilor inimii fiecarui om, i-ar cere lui Iona, un credincios mandru, atotsuficient, rasist, despre care stia ca ii uraste pe acei oameni sa le predice acestora pocainta? De ce Iona, cand El stia ce este in inima lui?
In primul rand cred ca l-a ales pe Iona tocmai pentru a-I descoperi ca oricat de religios si bun credea el ca este, inima lui nu fusese niciodata transformata de dragostea lui Dumnezeu.
In al doilea rand, cred ca motivul pentru care Dumnezeu l-a chemat tocmai pe Iona sa faca aceasta lucrare este chiar dragostea Lui pentru El. Poate va intrebati cum poate fi aceasta dragoste? Iona era profet al lui Dumnezeu. El auzea glasul lui Dumnezeu. Chiar il auzea, nu ca mine sau ca tine care uneori avem impresia ca Dumnezeu ne vorbeste. Iona avea o comunicare directa ca Dumnezeul Creator. Cat de usor credeti ca ii era lui Iona sa traiasca o viata plina de mandrie,considerandu-se un profet extraordinar, religios si mult mai bun ca ceilalti din jurul lui? Dumnezeu nu dorea sa il lase pe Iona sa traiasca intr-o astfel de minciuna, fara sa experimenteze vreodata adancimile harului Lui. Cum poti sa spui ca il iubesti pe Dumnezeu pe care nu il vezi, dar il urasti pe aproapele tau pe care il vezi? Aceasta era situatia in care se regasea Iona. El traia in minciuna, asa cum multi credinciosi traiesc astazi.
Vreau sa va mai spun ceva important astazi. Fiecare avem un ego si o proprie neprihanire in jurul careia ne construim indentitatea asemenea lui Iona. Poate ca acum veti spune ca voi nu sunteti rasisti sau ca nu urati pe nimeni asa cum era Iona. Dar as vrea sa ma dau ca exemplu pe mine. Eu sunt o fire foarte calculate, ordonata si organizata. Sotia mea in schimb nu este la fel ca mine. Fara sa imi dau seama mi-am construit propria identitate pe munca, seriozitatea si organizarea mea. Sotia mea nu este nici pe departe o femeie lenesa, insa pentru ca personalitatea mea este conturata in jurul muncii si a organizarii, adesea comportamentul meu fata de ea nu a fost deloc usor de suportat. De ce? Pentru ca ma incredeam si inca o fac uneori in propria neprihanire. Si acest lucru ma face sa cred ca sunt mai bun ca ea. Destul de asemanator lui Iona, zic eu. Acest lucru este ca un cancer, pentru ca din perspectiva scripturii nu exista multe lucruri mai rele decat sa crezi ca prin propriile eforturi si munca estimai bun decat altcineva. Asta este propria mea neprihanire. Care este a voastra? Pentru ca va spun ca exista cu siguranta. Pe ce anume v-ati construit propria identitate? Si stiti care este problema cu crearea propriei neprihaniri? Ca este nevoie sa muncim pentru asta, sa ne gandim la asta, sa ne consumam pentru asta, sa facem un idol din asta, dar ii si facem pe altii sa se simta prost pentru ca nu sunt la fel de buni ca noi, doar pentru ca ei nu simt sau nu inteleg lucrurile ca noi. Ma rog ca Dumnezeu sa smulga din noi orice astfel de ego si proprie neprihanire in jurul careia ne construim identitatea. Am vazut in vs.3 ca atunci cand Dumnezeu i-a descoperit lui Iona ca increderea lui nu era in El, ci in propria religiozitate si moralitate, el a fugit cat de departe cu putinta de fata Domnului. Haideti sa va spun ceva acum: Va fi intotdeauna un vas disponibil si pentru noi in directa Tars. Cand vrem sa fugim de Dumnezeu pentru ca nu ne mai convine ce ne cere, pentru ca voia mea difera de a Lui, satan ne va pune de fiecare data la dispozitie un vas care sa faca asta. Cand nu ne facem indeajuns de mult timp pentru sotul sau sotia noastra, se va gasi intotdeauna cineva care va face asta in locul nostru, cand nu ne lasam mintea innoita si curatita de Dumnezeu va fi mereu un calculator gata sa ne ofere fantezii. Intotdeauna va fi o cale de ocolire a responsabilitatilor, o cale a minciunii si a compromisiului. Intotdeauna va fi un astfel de vas care ne asteapta. Trebuie sa fim convinsi de lucrul acesta.
De la vs.4 si pana la sfarsitul povestii ni se descopera dragostea lui Dumnezeu pentru copilul Sau si modul in care il disciplineaza pentru a-l aduce inapoi pe calea Sa. Multi oameni cand citesc restul povestii spun ca aceasta este mania lui Dumnezeu care se dezlantuie asupra celui ce nu I se supune pentru a-l pedepsi. Dar aceasta nu este manie, ci indurare.Nu este pedeapsa ci har. Mania, pedeapsa lui Dumnezeu s-ar fi aratat daca l-ar fi lasat pe Iona sa urce pe acel vas si nu l-ar mai fi interesat nimic cu privire la viata lui. Sa il lase sa mearga la Tars ar fi fost o dovada de manie a lui Dumnezeu.Tocmai pentru ca ii pasa, nu a ramas indiferent, ci a trimis o furtuna peste vasul in care se afla Iona.
In vs.5 se intampla ceva care o buna bucata de vreme m-a contrariat. Nu stiu cati dintre voi ati avut ocazia sa cunoasteti marinari. Sunt unii dintre cei mai curajosi si duri oameni de pe pamant. Doar nu credeti ca era prima furtuna cu care se confruntau. Iar versetul spune ca acestora li facuse frica. Ceea ce infruntau acum nu era doar o simpla ploaie, era o dezlantuire a naturii cum nu mai vazusera. Nu stiau ce sa mai arunce din vas ca sa il faca mai usor si echilibrat in lupta cu valurile. Acesti oameni curajosi strigau fiecare disperati catre dumnezeul lor pentru ajutor. Si in aceste conditii extreme, uitati-va cu atentie ce facea Iona. Iona dormea. Cum este posibil asa ceva? Cand marea sta sa te inghita si valurile inclina vasul incoace si incolo ca pe o minge de ping pong, cineva putea sa doarma. Acela era Iona. Pentru ca atunci cand alegi sa fugi de Dumnezeu si sa iei decizii in nesupunere fata de El, nu mai vrei sa auzi glasul lui Dumnezeu si soapta Duhului Sfant. Nu te mai intereseaza nimic si de aceea alegi pur si simplu sa dormi. Iti inchizi mintea, inima si ochii ca sa nu mai vezi si sa auzi nimic. Ca sa nu te mai gandesti la asta pentru ca te deranjeaza si nu mai vrei sa fii deranjat de Dumnezeu.
Asadar Iona dormea cand in vs 6 un pagan vine la el si ii spune “trezeste-te si striga la Dumnezeul tau. Poate ca El se va gandi la noi si nu vom pieri.” Wow, ce imagine trista, nu? Un pagan cu mai multa credinta decat un profet, un pagan care cauta ajutorul lui Dumnezeu, asa cum profetul Lui nu o facea.
Vs.7 ne spune ca in urma tragerii la sorti, Iona a iesit ca fiind cel din cauza caruia s-a dezlantuit aceasta furtuna. Incercati sa va imaginati chipul lui Iona in acel moment. Este ca atunci cand erai mic si mama te prindea cu mana in farfuria cu prajiturile de care nu aveam voie sa ma ating pana nu ajungeau oaspetii la noi. Desi este amuzant sa ne amintim de aceste lucruri, ma rog Domnului ca la fel sa fim si noi descoperiti asemenea lui Iona. Sa fim prinsi daca avem relatii sexuale in afara casatoriei, daca mintim, inselam, furam, barfim, suntem violenti sau orice alt pacat facem pe masura ce fugim dinaintea lui Dumnezeu.
Sa citim acum vs. 8 pentru a vedea intrebarile pe care marinarii I le adreseaza lui Iona pe masura ce descoperisera ca din vina lui se intampla aceste lucruri. Chiar lucrul in jurul caruia isi formase propria identitate era acum cel de care se rusina. Iona refuza sa le spuna ca este profetul lui Dumnezeu, mesagerul lui Dumnezeu si purtatorul Sau de cuvant. Le spune ca este evreu si ca se teme de Domnul, dar refuza sa isi descopere adevarata sa identitate. Cati nu simt aceeasi rusine cand aleg sa fuga de Dumnezeu si sunt intrebati mai apoi de credinta lor?
In vs 10 si 11, citim ca dupa ce Iona le spune ca fugise de fata Domnului, ei il intreaba: “de ce ai facut lucrul acesta?” “ce sa-ti facem pentru ca marea sa se linisteasca fata de noi?” “Aruncati-ma in mare” este raspunsul dat de Iona in vs.12. De la sentimentul de rusine, Iona cade intr-o profunda depresie. ”Omorati-ma!” Asta se intampla si cu noi cand ne punem increderea in altceva sau altcineva decat Isus Cristos. Ajungem intr-un loc foarte intunecat asa cum vad ca au ajuns multi dintre cei ce au ales sa fuga de Domnul din casa credintei in Tarsul lumii acesteia. Daca ne dam seama ca suntem pe aceasta cale a nesupunerii atunci trebuie sa cerem ajutorul lui Dumnezeu inainte sa ajungem in punctul acela cand sa strigam: “aruncati-ma in mare si terminati odata cu tot.” Greutatea pacatului l-a coplesit pe Iona.
In vs.14-16 citim ca marinarii au strigat cu putere catre Domnul. Pentru mine este incredibil felul in care Dumnezeu poate sa lucreze si prin pacatul nostru. Nesupunerea lui Iona a creat circumstantele potrivite ca un grup de marinari pagani sa descopere credinta in singurul Dumnezeu adevarat. Extraordinar! Acesti oameni inalta o rugaciune de iertare si indurare catre Dumnezeul lui Iona, dupa care il arunca in mare. In momentul in care marea s-a linistit, frica de Domnul a cuprins inimile tuturor celor din vas, au adus Domnului o jertfa si i-au facut promisiuni. Ce imagine minunata de convertire a unui grup de pagani. De ce? Pentru ca asa cum chiar ei au spus in vs.14, el face lucrurile dupa propria placere si intelepciune.
Cu siguranta ca Dumnezeu ar fi putut sa aduca acesti oameni la credinta si fara ca Iona sa pacatuiasca, dar El poate sa foloseasca fiecare prilej pentru a face ceea ce doreste cel mai mult: sa aduca oameni la credinta si mantuire. Sa nu scapam insa din vedere ironia din tot ceea ce s-a intamplat pe acel vas. Lucrul pe care Iona a dorit sa il impiedice, fugind de Domnul, si anume predicarea mesajului Sau paganilor, este exact ceea ce s-a intamplat pe acel vas. Iona l-a predicat pe Dumnezeu paganilor, iar acestia au crezut in El, s-au temut de El, i-au adus jertfe si au incheiat un legamant cu El.
O sa inchei cu o intrebare care cred ca ne priveste atat pe fiecare in parte cat si pe toti ca biserica: Ce vom face de acum incolo cu privire la orasul acesta in care Dumnezeu ne-a chemat sa locuim? Ce vom face intr-un oras cu peste 150 000 de suflete in care majoritatea nu gandesc ca noi, nu traiesc ca noi, nu cred ca noi? Fac sibienii lucruri murdare inaintea lui Dumnezeu? Il sfideaza pe Dumnezeu prin comportamentul lor? Au ei nevoie sa auda mesajul pocaintei? Ce vom face de acum inainte? Ce voi face cu colegii cu care ma intalnesc in fiecare zi la munca? Cu vecinii pe care ii salut zilnic pe scara blocului? Cu pritenii pe care ii iubesc dar care sunt pierduti fara Cristos. Voi continua sa cresc in propria neprihanire si ii voi trata cu indiferenta? Sau voi raspunde chemarii lui Dumnezeu de a le impartasi Evanghelia mantuirii lui Isus Cristos pentru ca ii iubesc? Si pe masura ce luam aceasta decizie, sa nu uitam ca Dumnezeu isi duce oricum la implinire planul, dar felul in care se intampla lucrul acesta este nespus de important pentru noi. Sa ne rugam!