Cartea profetului Iona capitolul 4

Din misiune in depresie                                                                                                 

Suntem la sfarsitul studiului nostru din cartea Iona si as dori ca inainte sa abordam capitolul patru, sa facem o scurta recapitulare a celor discutate in saptamanile trecute. In capitolul unu am vazut cum Iona un profet al celui Preainalt a fost trimis intr-o cetatea pagana cu un mesaj clar de a-i chema pe niniveni la pocainta, dar el alege in schimb sa ignore porunca lui Dumnezeu si sa plece in directia opusa  Nu a facut-o de teama, ci pentru ca ii considera pe niniveni nevrednici de dragostea si iertarea lui Dumnezeu. Cu buna stiinta Iona incalca porunca lui Dumnezeu de a merge in misiune si alege sa plece intr-o frumoasa vacanta spre Tars, asa cum fac de altfel si in zilele noastre multi credinciosi,care stau mai mult in vacante decat in misiune. Dumnezeu insa nu renunta la Iona si trimite o futuna puternica pe mare.  Pentru a se salva pe ei, marinarii care il insoteau, il arunca pe Iona peste bordul vasului si de acolo el sfarseste in burta unui peste unde va petrece urmatoarele trei zile si trei nopti. Mesajul capitolului unu este ca mai bine sfarsim in cercetare si suferinta care sa aduca trezirea duhurilor noastre adormite, decat in ratacirea si desertaciunea vietii departe de Dumnezeu.

In capitolul doi avem imaginea unui om care isi constientizeaza falsa religiozitate, pacatul si rusinea. Din burta pestelui Iona inalta rugaciuni fierbinti cum nu mai facuse de multa vreme catre Dumnezeul cerurilor si al pamantului. Iona se autocerceteaza si isi aminteste ca nu este de ajuns sa le predice altora, daca nu isi predica Scripturile si lui. Daca nu face din voia lui Dumnezeu si un mesaj personal. Astfel redescopera dragostea si harul lui Dumnezeu. Inima lui este cercetata si credinta sa revigorata. Iona a experimentat o trezire spirituala in burta pestelui si a fost pregatit sa mearga sa implineasca voia lui Dumnezeu. Pestele l-a scuipat pe Iona pe uscat si Iona s-a indreptat imediat catre Ninive. Mesajul capitolului doi pentru fiecare este ca trebuie sa ne cercetam prin fiecare cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. Sa luam evanghelia la modul personal si nu la cel general.

Capitolul trei ne prezinta un Iona transformat. Un Iona care murise fata de sine, innoit si motivat sa predice mesajul lui Dumnezeu in Ninive. Ajunge in cea mai violenta si pagana cetate a acelor vremuri si fara teama incepe sa strige pe strazile orasului un mesaj aspru de chemare a intregului popor la pocainta. In mod miraculos intreaga cetate raspunde pozitiv la mesajul lui Iona si de la rege pana la cersetor, tot poporul se pocaieste, posteste, se imbraca in saci si stau in cenusa pana cand Dumnezeu vazand inimile lor frante de pacat, alege sa isi schimbe hotararea initiala. Mesajul capitolului trei este ca atuni cand stii ca Dumnezeu este de partea ta nimic nu te poate birui. Fii pregatit si dornic sa faci cunoscuta voia lui Dumnezeu si El va pregati oamenii care sunt gata sa primeasca cu bucurie mesajul Sau.

Astazi pe masura ce o sa incheiem studiul din cartea Iona trebuie sa tragem niste concluzii si sa ne punem cateva intrebari deosebit de serioase si personale. Sfarsitul cartii este asemenea acelor filme care cand se sfarsesc nu stii exact ce sa simti cu privire la el. Acele filme cu un final la care nu te asteptai si care te lasa cu intrebari fara raspuns.                    Dupa ce te-ai uitat la un film doua ore si credeai in mintea ta ca stii cum se va sfarsi, finalul iti ofera un deznodamant total neasteptat.

Haideti sa incepem astazi recitind Iona 3:10. Ne-am gandi ca aceasta reactie a lui Dumnezeu ii va aduce lui Iona o bucurie si un entuziasm de nedescris pentru succesul care l-a avut in lucrarea din Ninive. O intreaga cetate care se pocaieste. Ce succes rasunator! Insa primele trei versete din capitolul patru sunt total surprinzatoare. Redescoperim in acest capitol mai mult ca orice altceva, diferenta enorma dintre omul religios si cel duhovnicesc. Omul religios este acela care incearca prin propriile eforturi sa ajunga la Dumnezeu, care se lupta sa castige aprobarea lui Dumnezeu, dar care nu l-a cunoscut niciodata cu adevarat pe Dumnezeu. Omul duhovnicesc este dependent de Dumnezeu si calauzit in permanenta de Duhul Sfant. Omul care stie ca nu poate sa faca nimic de unul singur, dar caruia nu ii este nimic imposibil cu Dumnezeu alaturi.

Cineva spunea despre cartea Iona: “Am cunoscut oameni care si-ar fi dat o mana pentru a fi martori la ceea ce Iona a vazut intamplandu-se in Ninive. Oameni pentru care onoarea de a fi un instrument al lui Dumnezeu pentru o astfel de trezire spirituala ar fi fost mai presus decat propria lor viata. Sa poata vedea pe viu o astfel de lucrare miraculoasa prin predicarea mesajului lui Dumnezeu si lucrarea Duhului Sfant. Cati nu si-ar dori astazi sa fie martori macar pentru o zi la o astfel de trezire spirituala?                                                                                                                                                                                                                          Cu toate acestea descoperim in capitolul patru ca la vederea acestor lucruri, Iona are o reactie total surprinzatoare si pentru multi greu de inteles. Dupa ce le predica mesajul divin, poporul se pocaieste, Dumnezeu se razgandeste si le ofera har Ninivenilor. Si Iona ce face? El iese din cetate, se manie pe Dumnezeu si isi doreste sa moara.

Aceasta carte arata mai mult ca orice cum pot sa fiu un om religios, dar niciodata un om transformat cu adevarat de puterea Evangheliei si lucrarea Duhului Sfant. Deasemenea cartea Iona ne ofera o imagine minunata a ceea ce este pacatul si ceea ce este harul. Avem un om care alege cu buna stiinta sa pacatuiasca impotriva lui Dumnezeu si sa fuga de El si un Creator care in ciuda razvratirii creatiei Sale si a pacatului sau ii ofera acestuia har si o noua sansa sa il cunoasca pe El asa cum este cu adevarat.

In capitolul patru vedem ca religiozitatea si mandria aveau radacini adanci in inima lui Iona. Desi Iona si-a inteles greseala in burta pestelui si s-a pocait, vazand iertarea oferita de Dumnezeu ninivenilor, a revenit la vechile sentimente. Ce mesaj primim de aici? Doar pentru ca am avut la un moment dat o experienta de cercetare a inimilor noastre de catre evanghelie si o trezire spirituala, nu inseamna ca nu vom continua sa ne luptam cu pacatul si firea pamanteasca din noi. Si daca nu suntem atenti si nu ne luptam sa rastignim firea in fiecare zi, o sa ajungem intr-o stare mai rea decat cea dn care eram atunci cand ne-a scos Dumnezeu initial.

De ce uneori simtim ca nu putem sa renuntam la un pacat din viata noastra care ne insoteste si nu ne da pace deloc? De ce uneori cand credeam ca am scapat de acea slabiciune, ea apare din nou si ne face sa cadem? Cred ca unul dintre motive este pentru ca traim viata de credinta saptamana cu saptamana si nu zi cu zi. Iona si-a adus aminte de cuvantul lui Dumnezeu in burta pestelui, s-a lasat din nou transformat de el si-a luat crucea si a mers in Ninive. Insa undeva pe drum a inceput sa uite din nou adevaratul mesaj al Scripturii, sa nu isi mai predice lui pe masura ce le predica altora.

Daca vreodata am crezut ca putem sa ne traim viata de credinta fara sa fim loviti de ispite, daca am crezut ca putem sa traim fara sa ne lasam cercetati zilnic de Scriptura, o sa sfarsim in acelasi loc sau chiar mai rau decat cel din care Dumnezeu ne-a ridicat initial. Motivul pentru care nu reusim sa iesim din starea de amorteala in care poate am intrat sau nu putem sa ne rupem de pacat si de dragostea de lume este pentru ca satan ne-a convins cumva ca putem sa traim cu Dumnezeu o zi pe saptamana si va fi de ajuns. Asta a spus si Domnul Isus, nu?  “Cine vrea sa ma urmeze sa isi ia crucea in fiecare duminica si sa ma urmeze.” Este o diferenta enorma intre a purta crucea lui Isus in fiecare zi si de a face acest lucru doua sau trei ore pe saptamana. Asta s-a intamplat cu Iona. El a avut o experienta adevarata cu Dumnezeu, sincera, profunda, bogata spiritual, dar undeva intre evenimentele din cap.3 si cele din cap.4, el a incetat sa mai moara fata de sine, a incetat sa isi mai rastigneasca firea. Si cand incetez sa lupt cu pacatul sis a imi rastignesc firea in fiecare zi supunandu-ma neconditionat cuvantului lui Dumnezeu si implorand ca Duhul Sfant sa ma transforme tot mai mult, voi ajunge acolo unde a ajuns si Iona: un crestin carnal, lumesc si religios de duminica care are o parere foarte buna despre sine                                                                                                                                                                                           Imi aduc aminte cu cata ardoare isi sustinea o sora punctul de vedere cand dezbateam problema legata de casatoria cu cineva din afara familiei lui Dumnezeu. Argumentul ei era acesta: “uite ca eu m-am casatorit cu cineva din lume si inca ajung la biserica duminica.” Dar la asta se rezuma relatia unui credincios cu Dumnezeu? Sa reuseasca sa ajunga din cand in cand duminica pe la biserica? Vedeti cat de usor ne poate insela satan si cum ajungem sa ne mintim ca suntem bine cu Domnul cand de fapt inima noastra este departe de El? Asta vedem ca se intamplase si cu Iona. In aceste versete putem intelege ce efecte devastatoare va provoca pacatul in noi daca nu il maturam zi de zi din viata noastra. Uitati-va ce efecte a produs in inima lui Iona. Dintr-un profet al lui Dumnezeu a facut om care se lupta cu mandria, indiferenta si lipsa de dragoste pentru cei pierduti care mai apoi ajunge sa se manie pe Dumnezeu si sa isi doreasca sa moara, vs.3-9. Depresia este una dintre bolile cele mai raspandite astazi. Si de cele mai multe ori asemenea lui Iona depresie este cauzata de pacat. Pacatul frange atat de tare inima si intuneca atat de mult mintea incat omul nu isi mai doreste decat sa moara. Asta cred ca este in parte si interpretarea versetului din Romani 7:23 “plata pacatului este moartea.” Iar daca nu il ucide fizic pe om, pacatul il distruge spiritual si emotional atat de cumplit incat moartea ar fi fost un deznodamant  mult mai fericit pentru el.

Dar cu Dumnezeu exista intotdeauna speranta. In ultimele versete ale cartii avem o imagine perfecta a milei si indurarii lui Dumnezeu. Aceasta carte da “o palma” acelora care spun ca nu le place de Dumnezeul Vechiului Testament pentru ca este dur si aspru. Priviti cum in ciuda maniei si atitudinii lui Iona, Dumnezeu cauta sa ii ofere odihna si mangaiere. Dar mai mult decat odihna, Dumnezeu cauta sa il aduca din nou pe Iona la pocainta, oferindu-I alternativ dusuri reci si calde ca sa trezeasca duhul lui adormit.                                                                                                                                                                                                 Nu stiu ce fel de tati ati avut fiecare dintre voi, dar tatal meu cand ajungeam in punctul in care treceam in mod repetat de barierele impuse de ei, ma disciplina si ma pedepsea. Tata nu era un om usor de impresionat si nu isi exprima cu usurinta sentimentele, dar stiam cu siguranta cama iubea. Imi amintesc cand intr-o zi l-am mintit privindu-l in ochi,si atunci  am vazut lacrimi in ochii lui. Cuvintele lui m-au durut mai tare decat pedeapsa pe care mi-a dat-o. Mi-a spus:  “mi-ai frant inima.”                                                                                             Asta este ceea ce se intampla in relatia noastra cu Tatal ceresc. Ma gandesc la Mantuitorul meu care se roaga de pe cruce pentru mine, iar eu ii frang inima prin alegerile pe care le fac, atitudinea pe care o am, cuvintele pe care le folosesc si dragostea mea prefacuta. Asta I s-a intamplat si lui Iona. Dumnezeu il disciplineaza pe Iona pentru ca il iubeste si avea inima franta vazand starea in care ajunsese datorita neascultarii. Credem adesea ca Dumnezeu este nedrept cu noi, ca nu ne da ceea ce ne dorim si ca ingaduie sa experimentam tot felul de apasari si incercari. Dar adevarul este ca avem un Dumnezeu atat de bun, atat de indurator si de rabdator. Avem un Tata ceresc care ne iubeste cu o dragoste pe care nici nu o putem intelege. Iar uneori Dumnezeu ne disciplineaza pentru ca vede cum ne abatem de la voia Lui si cum acest lucru ne va duce in pacat si de acolo in suferinta si mai departe in depresie si disperare.  Nu te mania cand esti disciplinat de Dumnezeu. Sa incepi sa te ingrijorezi atunci cand in ciuda razvratirii tale si a nesupunerii pe care o arati fata de voia Lui, El nu te mai disciplineaza ca sa te trezeasca. Aceea este de fapt mania lui Dumnezeu. Sa te lase sa traiesti in acea stare de pacat si nesupunere. Si daca este un lucru care ar trebui sa ne ingrozeasca, atunci acela este ca Dumnezeu sa isi ia mana de pe noi si sa ne lase sa culegem ceea ce semanam.

In versetele 10 si 11 vedem raspunsul lui Dumnezeu cand Iona si-a exprimat din nou dorinta de a muri, dupa ce viermele trimis de Dumnezeu a uscat ricinul, iar vantul si soarele l-au sleit de puteri. In cetate sunt 120 000 de suflete care au nevoie de mantuire si tu plangi pentru un tufis? Practic cartea se incheie cu aceasta intrebare adresata de Dumnezeu lui Iona: “cum poti sa iubesti mai mult si iti pese mai tare de un tufis fara viata, decat de toti acesti oameni care au nevoie de salvarea sufletelor lor? Chiar alegi sa plangi pentru o tufa si sa ii urasti pe cei creati asemenea tie?” Practic Dumnezeu ne intreaba pe fiecare in acest moment: “ce iubesti mai mult decat pe oamenii din jurul tau?” Banii, viata comfortabila, cainele, slujba, gradina, pescuitul, calatorile? Apostolul Ioan ne adreseaza aceeasi intrebare in epistola sa: “cum poti sa spui ca il iubesti pe Dumnezeu pe care nu il vezi, daca nu ai dragoste pentru aproapele tau pe care il vezi?” “Nu te mai minti!”, ne spune Domnul prin viata lui Iona. Recunoaste goliciunea din inima ta, pustiul din sufletul tau si desertaciunea gandurilor tale. Pocaieste-te! Si cere-I lui Dumnezeu sa trezeasca duhul tau adormit.

Nu stiu ce iubiti voi mai mult decat pe oamenii din acest oras care au nevoie sa fie mantuiti, dar cred ca stiu ce iubesc eu mai mult. Si o sa va spun asta in speranta ca si voi o sa va recunoasteti pacatul si o sa va pocaiti de el. Ma iubesc mai mult pe mine. Ma aleg de multe ori mai intai pe mine decat pe cei din jurul meu. Si stiti de ce cred ca se termina cartea in felul acesta? Pentru ca Dumnezeu doreste ca tu si cu mine sa raspundem la o intrebare astazi: “iti doresti tu cu adevarat sa fii asemenea  Fiului Meu Isus?” Si este bine ca se termina astfel, pentru ca ne lasa pe fiecare sa raspundem individual la aceasta intrebare. Oare ce s-a intamplat cu Iona? Ce raspuns a dat el la intrebarea lui Dumnezeu? Ce a facut din acel moment? Adevarul este ca nu stim. Dar sper ca Iona s-a pocait si s-a intors cu inima, gandul si sufletul langa Dumnezeu, asa cum imi doresc pentru fiecare dintre noi,

Cartea Iona nu ne da un raspuns pentru ca Dumnezeu vrea sa inchidem noi aceasta carte fiecare cu propriul nostru raspuns la mesajul Lui. Suntem noi ucenici ai lui Iona sau ai lui Cristos? Spre deosebire de Iona care a ales sa nu ii pese de oamenii din cetate si sa plece din ea, Isus a ales sa intre in ea stiind ca lucrul acesta ii va aduce batjocura, tradare, umilinta, suferinta si moarte. Diferenta a constat in faptul ca unuia ii pasa doar de el, iar celuilalt ii pasa de ceilalti mai mult decat de el. Ne pasa noua de sufletele din orasul acesta? Raspunsul l-am dat prin ceea ce am facut pana acum pentru ca oamenii acestui oras sa cunoasca evanghelia si ni-l vom da in continuare prin ceea ce vom face si de acum incolo pentru ca si ei sa cunoasca cat de bun si plin de har este Domnul. Sa ne rugam!

This entry was posted in Predici and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code