Din cuvantul lui Dumnezeu in misiune Saptamana trecuta am vazut cum pe masura ce se afla in burta pestelui, Iona a trecut de la a avea o inima religioasa la o inima patrunsa de cuvantul si de prezenta lui Dumnezeu. Dupa ce multa vreme s-a preocupat doar sa le spuna altora care este voia lui Dumnezeu, in burta pestelui Iona si-a amintit ca din cand in cand trebuie sa isi mai predice si lui. Am citit cum Scriptura a inceput sa lucreze din nou in inima lui Iona si sa puna stapanire pe ea. Iona si-a inteles slabiciunea si falsitatea, a strigat catre Domnul, a inteles ca dragostea lui Dumnezeu este mai mare decat pacatul sau si si-a reamintit ca mantuirea vine numai de la Domnul. Ceea ce s-a intamplat in pantecul pestelui a fost pentru Iona ca o nastere din nou, o adevarata trezire spirituala ceea ce a facut ca atunci cand cuvantul Domnului sa vina la el pentru a doua oara, Iona era pregatit sa duca la indeplinire lucrarea pe care Dumnezeu i-o incredintase. Iona si-a descoperit pacatul, falsa religiozitate, nesupunerea si capcana formalismului religios in care alunecase fara sa is idea seama. Iona s-a pocait si a invatat lectia supunerii prin disciplinare.
Asadar Iona merge in Ninive, un oras extrem de violent si crud si acolo incepe sa strige pe strazile sale mesajul pocaintei din partea lui Dumnezeu. Ce transformare a cunoscut viata lui Iona dupa disciplinarea Domnului. De la fuga in directia opusa, Iona ajunge sa umble pe strazile orasului Ninive si nu sa sopteasca sau sa aiba discutii particulare cu oameni, ci sa strige in gura mare ca daca in urmatoarele 40 de zile nu se pocaiesc, Dumnezeul in care ei nici macar nu credeau urma sa ii distruga. De atat a fost insa nevoie ca ceva incredibil si de necrezut sa se intample. Citim in vs.5 ca ninivenii au crezut in Dumnezeul si in mesajul lui Iona.
Ce avem noi de invatat de aici? Ca daca suntem pregatiti sa ne supunem si avem o inima pentru evanghelizare, Dumnezeu va pregati oameni care sa creada mesajul Evangheliei. Nu putem sti ce se poate intampla cand suntem gata sa impartasim evanghelia. Scriptura spune ca niciodata cuvantul lui Dumnezeu cand iese din gura cuiva nu se intoarce inapoi fara rod. Un oras plin de oameni imorali, violenti si cruzi, la care nu ne-am fi asteptat sa aiba vreo reactie la evanghelie, crede mesajul lui Iona si se pocaieste.
Dumnezeu vrea sa intelegem ca trebuie sa le vorbim despre Cristos si acelor oameni despre care credem ca este imposibil sa vina vreodata la pocainta, pe cei care nu ne plac, pe care incercam chiar sa ii evitam. Raspunsul ninivenilor fata de mesajul lui Dumnezeu este unul profund si sincer. Ei au fost strapunsi in inima de cuvintul lui Dumnezeu. Mesajul pocaintei a cercetat toata cetatea de la cersetorul de pe strada pana la regele cetatii Ninive. Nu numai ca a crezut, dar reactia regelui la cuvintele rostite de Iona este extrema. Va imaginati un rege pagan, un criminal fara scrupule, punandu-si un sac pe el si acoperindu-se de cenusa? Sa nu pierdem din vedere profunzimea si dimensiunile extraordinare ale acestei lucrari facute de Dumnezeu.
Stiti ce mi se mai pare extraordinar in acest capitol? Ca regele impune nu doar oamenilor sa posteasca si sa se acopere cu saci, ci si animalelor. De ce ar fi fost nevoie sa posteasca o vaca? De ce sa stea intr-un sac o capra? Intelegeau ele ce este pacatul? Putea ele sa gandeasca si sa pacatuiasca? Cu siguranta ca nu. Dar regele si tot poporul intelesesera profunzimea pacatului lor si iminenta judecata a lui Dumnezeu. De aceea masurile luate pentru a-l indupleca pe Dumnezeu sunt extreme. Deci nimeni sa nu manance si sa nu bea. Si toata lumea sa stea acoperita de cenusa si in saci. Pentru cat timp? Pe o perioada nedeterminata. Urmau sa stea in felul acesta pana cand Dumnezeu fie ii distrugea, fie se razgandea. Ei isi constientizasera depravarea si pacatul, dar au crezut ca exista posibilitatea de a primi iertare de la Dumnezeu ca urmare a pocaintei inimilor lor.
Dar ce ne ofera noua aceasta carte a lui Iona? Cartea Iona are drept scop sa ne indrepte atentia catre Domnul Isus, Matei 12:38-41. Invierea lui Isus este nadejdea noastra. Mii de oameni au fost rastigniti pe cruce inaintea lui Cristos, insa ceea ce a fost deosebit la El fata de ceilalti este ca El este singurul care a cunoscut invierea din morti. Prin inviere Isus a biruit pacatul, moartea si pe satan. De aceea acest lucru este atat de important de observat in cartea Iona. Iona a trecut prin aceasta experienta a mortii fata de voia sa in burta pestelui si a biruit prin harul lui Dumnezeu pacatul. Din aceasta cauza a putut sa faca ceea ce initial I s-a parut cu neputinta. Cel ce a experimentat nasterea din nou a primit chemarea de a merge in misiune in numele lui Dumnezeu. La fel ca Iona si eu, si tu suntem chemati sa mergem in cetate si sa facem cunoscuta voia lui Dumnezeu, victoria lui Isus asupra mortii si a pacatului si iminenta judecata a lui Dumnezeu tuturor. De aceea cartea Iona are insemnatate pentru noi. Ea ne cheama la slujire, la supunere si reevaluarea scopului pe care acum il avem in viata.
Si cum anume trebuie sa slujim? Ce trebuie sa fac acum?
Sa iubim acest oras si oamenii din el. Asa cum Dumnezeu a iubit Ninive la fel iubeste si Sibiul. Daca nu iubesc acest oras nu voi fi dispus sa sacrific pentru el si sa cultiv dragostea lui Isus in el. Cand iubesc cu adevarat pe cineva voi face tot ce imi sta in putinta ca acea persoana sa nu traiasca o vesnicie in iad. Nici un efort, cheltuiala sau umilinta nu va fi prea mare.
Sa slujim acest oras prin darurile si slujbele noastre. Fiecare slujba este importanta. Fie ca esti profesoara, contabila, admnistrator, proiectant, constructor, asistenta, student, fotograf, pensionar, este important. Fiecare dar este important. Daca intelegem cum putem folosi slujbele si darurile noastre pentru a sluji mai mult oamenii acestui oras, atunci multe se vor schimba.
Sa fim ambasadori ai lui Isus in orasul nostru. Pe de o parte reusim sa facem asta prin seminarele biblice, scoala de vara pentru copii, cursuri de limba engleza prin intermediul bibliei, tabere pentru copii, samd. Dar pe de alta parte esuam lamentabil cand trebuie sa ne deschidem gura si sa vorbim cu altii despre Cristos. Multi dintre cei ce isi spun crestini nu au placere sa faca lucrul acesta. De fapt au ajuns sa se priceapa de minune sa nu vorbeasca despre Isus. Daca tot ce facem este sa incercam sa traim o viata morala si sa facem pe ici pe colo cate o fapta buna, iar faptele noastre nu sunt insotite de marturisirea evangheliei, atunci tot ceea ce oamenii din acest oras vor putea sa faca este sa ne multumeasca si sa ne aprecieze, dar acest lucru nu le va aduce mantuirea, nu le va trezi niciodata constiinta adormita si nu le va cerceta inimile impietrite. Doar Isus si cuvantul Lui pot face lucrul acesta. Si nu ma refer la discutii de genul: “daca o sa mori astazi unde crezi ca o sa mergi, in rai sau in iad?” Nu spun ca trebuie sa folosim un limbaj religios si sa fim niste ciudati in felul in care ne marturisim credinta in Isus. Ci spun ca prin conversatiile pe care le purtam cu oamenii, putem sa facem foarte usor loc si evangheliei. Insa cand vom inceta sa ne temem de ceea ce ar putea crede oamenii daca rostim numele lui Cristos in conversatiile noastre cu ei? Cand vom ajunge sa ne simtim mandri ca il avem pe Domnul Isus in viata noastra? Sa le spunem de ce noi avem speranta cand ei nu mai au. De ce ne putem bucura in incercare cand ei sunt disperati. De ce sunt fericit in familia mea cand familia lor se dezbina. Domnul Isus isi poate gasi locul in orice discutie daca ne dorim lucrul acesta.
Cred ca daca vom reusi sa cultivam in inima noastra dragoste pentru acest oras, daca vom reusi sa descoperim cum ne putem folosi de slujbele si darurile pentru a-l sluji si daca vom incepe sa ne deschidem gurile si sa spunem povestea lui Isus, ne vom pune in mainile unui Dumnezeu atotputernic, iar trezirea spirituala este la fel de posibila in Sibiu cum a fost si in Ninive. Pacat ca noi nu mai credem ca acest lucru este posibil sau poate asemenea lui Iona pur si simplu nu ne mai intereseaza ca altii sa fie mantuiti. Dar Dumnezeu crede si doreste lucrul acesta. El ne cheama astazi sa facem in Sibiu ceea ce Iona a facut cu mii de ani in urma in Ninive. Stiu ca adesea credem ca putem alege daca sa facem asta sau nu, insa uitam ca deja am ales ce fel de viata vom trai dupa ce am primit mantuirea prin Isus Cristos. Impreuna cu mantuirea a venit si misiunea. Acesta este chiar motivul pentru care astazi suntem inca aici. Daca nu suntem in misiune pentru Cristos atunci cel mai probabil suntem departe cu inima de El.