De cele mai multe ori oamenii acorda o importanta aparte ultimelor cuvinte ale celor ce se afla pe patul de moarte. Unii pleaca din lumea aceasta fara sa spuna nimic, in timp ce altii isi fac cunoscute cele mai adanci trairi, valori, prioritati, ganduri si sentimente
Inainte sa moara, actorul Humphrey Bogard a spus: “Nu ar fi trebuit sa trec niciodata de la Wiskey la Martini.” Unul dintre presedintii Americii, Cleveland Grover a spus: “Am incercat din rasputeri sa fac ceea ce este drept.” Joan Crawford, actrita si realizatoare de emisiuni TV a strigat inainte de moarte catre menajera care se ruga pentru ea: “Sa nu indraznesti sa ii ceri lui Dumnezeu sa ma ajute cu ceva.” Marele Leonardo da Vinci cand si-a sumarizat lucrarea pe care a facut-o a spus inainte sa moara: “I-am adus ofensa lui Dumnezeu si umanitatii pentru ca munca mea nu a atins nivelul de calitate pe care ar fi trebuit sa o aiba.” Richard al-III lea a strigat cu disperare inainte sa moara: “Un cal, un cal! Imi dau regatul pentru un cal.” Julius Caesar a apucat doar sa spuna: “Si tu Brutus?”atunci cand acesta l-a injughiat in spate. Karl Marx, economist, filosof si jurnalist inainte sa moara a spus apropiatilor sai: “ultimele cuvinte sunt doar ale celor ce nu au spus ceea ce aveau de spus in timpul vietii.”
O sa citim astazi ultimele sapte mesaje ale Celui ce prin moarte a biruit, adresate unei lumi bolnave. Sapte strigate ale unui om care cu siguranta ca nu s-a numarat printre cei ce nu au spus ceea ce aveau de spus in timpul vietii. Cuvintele Lui sunt pline de insemnatate si scop, pe cat de frumoase pe atat de profunde, pe cat de inaltatoare pe atat de socante. Cuvinte spuse pe masura ce sangele I se scurgea picatura cu picatura, in timp ce trupul ii era frant de durere si gatul uscat de sete. In aceste conditii Mantuitorul nu isi putea permite sa spuna nimic care sa nu aiba o valoare deosebita pentru cei ce-l ascultau. Fiecare cuvant este asemenea unei ferestre care se deschide pentru a ne oferi o cunoastere mai profunda a lui Cristos si a insemnatatii deosebite pe care crucea o are pentru umanitate. Haideti sa vedem care au fost ultime sapte propozitii rostite de Domnul Isus in timp ce era pe cruce si care sunt inregistrate in cele patru evanghelii.
Primele trei sunt spuse intre orele 9 dimineata si pranz:
1.Tata iarta-i caci nu stiu ce fac, Luca 23:34. 2.Astazi vei fi cu mine in paradis, Luca 23:43. 3.Femeie, iata-l pe fiul tau. Iat-o pe mama ta, Ioan 19:26-27
De la pranz si pana la ora 15 s-a lasat intunericul peste toata tara. In acest interval orar Mantuitorul a strigat ultimele Sale cuvinte:
4.Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai parasit? Matei 27:46 5.Mi-e sete, Ioan 19:28. 6. S-a terminat, Ioan 19:30 7.Tata, in mainile Tale imi incredintez duhul, Luca 23:46
In aceste cuvinte se regaseste bogatia extraordinara a doctrinei crestine: iertare, credinta, dragoste, sacrificiu, implinirea Scripturilor, siguranta vesniciei.
Inainte ca Domnul Isus sa spuna cuvintele inregistrate in Luca 23:34, “Tata, iarta-I caci nu stiu ce fac”, vs.33 ne da cateva detalii referitoare la rastignire. Prin faptul ca Isus a fost pus intre cei doi raufacatori pentru a arata ca El este cel mai vrednic de moarte dintre cei trei. In momentul cand Domnul Isus a ajuns la Golgota, El se afla intr-o profunda suferinta fizica, mentala si spirituala. Tot trupul ii era insangerat, brazdat de rani adanci, sangele ii curgea siroaie si pe fata din cauza coroanei de spini ce ii fusese pusa pe cap, iar respiratia ii era din ce in ce mai grea. Aceasta era starea Mantuitorului cand piroanele i-au fost batute mai apoi pe rand in maini si in picioare. De cele mai multe ori cei ce erau rastigniti rosteau cu manie tot felul de blesteme si injurii catre cei ce duceau la indepinire executia lor. Istoria inregistreaza faptul ca multi isi blestemau pana si parintii ca le-au dat nastere. Filosoful roman Cicero spune in scrierile sale ca multora le erau taiate limbile pentru ca soldatii sa nu fie nevoiti sa asculte limbajul murdar pe care condamnatii il aveau in orele si chiar zilele in care agonizau pe cruce. Spre deosebire de acestia apostolul Petru spune cu totul altceva in 1 Petru 2:23 despre Domnul Isus. Cine l-ar fi acuzat pe Domnul Isus daca de pe acea cruce ar fi strigat: “Tata distruge-i si sterge-i de pa fata pamantului pe acesti pacatosi.” In Vechiul Testament au existat precedente pentru o astfel de rugaciune. Ceea ce s-a intamplat in acea zi la Golgota este de neiertat. Ce crima mai mare poate exista decat cea a unicul Fiu al Creatorului intregului univers.
Sa ne concentram acum atentia asupra vs. din Luca 23:34.In timp ce sangele ii tasnea din trup pe masura ce soldatul roman batea cu ciocanul piroanele, de pe buzele lui Isus se aude ceva nemaiauzit pana atunci. O rugaciune de iertare inaltata catre ceruri. Nu o rugaciune pentru sine, pentru ca El era fara pacat, ci pentru ei si noi. Cand omul ajunsese in cea mai de jos stare morala si spirituala, Isus s-a rugat nu pentru dreptate, ci pentru iertare. Tata iarta-I pe cei ce au strigat sa fiu rastignit, iarta-I pe cei ce m-au batut cu bestiaitate, pe cei ce m-au scuipat, pe cei ce m-au palmuit, batjocorit, pe cei ce imi bat aceste piroane in maini si pe toti oamenii pentru care sufar acum toate aceste lucruri.
Domnul Isus si-a inceput lucrarea rugandu-se in Luca 3:21 si a inundat cerurile cu rugaciuni in cei trei ani si jumatate. Lucrarea sa de pe pamant s-a sfarsit in rugaciune asa cum a trait si in viata de zi cu zi, Evrei 4:7.
In cuvintele Mantuitorului din Luca 23:34 gasim mai multe adevaruri foarte importante:
Implinirea profetiilor Vechiului Testament asemenea celei din Isaia 53: 12;
Cat de mare era impietrirea inimilor lor. Isus stia ca cei ce-i faceau aceste lucruri nu realizau de fapt ceea ce faceau. Nu realizau enormitatea crimei pe care o comiteau si mai ales identitatea celui pe care il omorau in ciuda profetiilor despre El, in ciuda minunilor vazute la El, in ciuda invataturile nemaiauzite care au iesit din gura Lui. Isus nu se ruga ca Tatal sa uite ceea ce faceau, ci sa ii ierte tocmai pentru ca erau vinovati pentru faptele lor. Chiar si apostolul Petru subliniaza ignoranta lor in Fapte 3:17, iar apoi intareste si nevoia lor de pocainta in vs.19.
Maretia nevoii de iertare. Impietrirea inimii omului arata cat de mare este pacatul lui si nevoia sa de iertare. Nu doar cei ce l-au rastignit pe Mantuitor au nevoie disperata de iertare, ci toti oamenii indiferent de secolul in care se nasc, de rasa sau limba. In timpul celui de-al doilea razboi mondial o cadedrala vechea din Anglia a fost bombardata si distrusa complet. Dupa anul 1960 o noua catedrala a fost construita pe locul celei vechi. Pe altarul catedralei s-a pus o cruce in care au fost battue cuiele gasite la fata locului din vechea catedrala distrusa, iar pe cruce au fost scrise aceste cuvinte: “Tata iarta!” Multi britanici s-au aratat deranjati de cuvintele scrise pe cruce. Unii spun ca trebuie sa scrie “Tata iarta-I pe nemti” pentru ca ei au distus vechea catedrala. Dar cel ce a facut crucea si a scris inscriptia a raspuns: “Oare noi britanicii nu avem pacatele noastre de care sa fim iertati?” Nu asta este ceea ce apostolul ne reaminteste in Romani 3:23? Toti suntem vinovati de pacat si toti avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu.
Isus se identifica cu omul pacatos. Pana la acea clipa El este cel ce oferise iertare acelora care aveau nevoie de ea, Matei 9:2. De ce cere El acum Tatalui sa ofere iertare si nu o da El Insusi? Pentru ca in acel moment Isus se facuse pacat pentru fiecare om. El ii cere Tatalui sa accepte sacrifiul Lui in numele omenirii si sa ofere iertarea pe care El atunci nu o mai ptea oferi. 2 Corinteni 5:21
Triumful dragostei divine. Domnul Isus a cerut ca Tatal sa ofere iertare pentru ceea ce era de neiertat,atarnand pe cruce in clipa cand inalta aceasta rugaciune. Cand decaderea morala si spirituala a omului atinsese punctul sau maxim. Cand murdarie si impietrirea inimii omului s-a descoperit in cel mai evident mod. Cand Creatia si-a rastignit Creatorul, dragostea divina a triumfat: “Tata iarta-I caci nu stiu ce fac!” O rugaciune care a primit imediat raspuns din cer cand centurionul care statea la picioarele crucii si-a marturist credinta in Isus, si cand criminalul care statea la dreapta lui Cristos pe cruce si-a pus nadejdea in el pentru mantuirea sufletului sau. Aceasta rugaciune a primit un extraordinary raspuns in ziua Cincizecimii cand peste trei mii de suflete au fost mantuite. Cand Stefan s-a rugat in Fapte 7:60 aceleasi cuvinte Tataluisi Tatala raspuns prin convertirea lui Saul implicat direct in uciderea lui Stefan. La aceasta rugaciune Dumnezeu continua sa raspunda si astazi cand atatea suflete ratacite se pocaiesc si il recunosc pe Isus Cristos ca Domn si Mantuitor al sufletelor lor. Ce diferenta intre Samson si domnul Isus, nu? Samson a avut ca ultima dorinta sa moara impreuna cu toti dusmanii lui, in timp ce Cristos a avut ca ultima dorinta ca cei ce il omorau sa fie iertati si mantuiti. Nu cuiele l-au rastignit pe Domnul Isus, ci dragostea Lui pentru noi.
Acum este randul nostru. Sa raspundem fiecare la aceste doua intrebari: In primul rand, avem incredintarea ca am primit iertarea Tatalui pentru pacatele noastre ca urmare a credintei neclintite in jertfa lui Isus, a pocaintei autentice si a botezului spre iertarea pacatelor? Fiecare suntem complici la rastignirea Fiului lui Dumnezeu. Iertarea cerurilor este cea mai mare implnire a vietii unui om. Daca am primit o astfel de iertare, oferim la randul nostru iertare celor ce ne gresesc? Chiar daca am ascultat sute de predici despre iertare, uneori ne este atat de greu sa iertam. De fiecare data cand suntem pusi in situatia de a ierta oe cineva care ne raneste, pare mult mai greu sa facem asta decat suna in predica ca o sa fie, nu?
Cheia iertarii altora tine de intelegerea iertarii pe care noi am primit-o, Efeseni 4:32. Ca sa putem ierta avem nevoie sa ne intoarcem mereu la cruce sis a ne reamintim cuvintele rostite de Mantuitor acolo “Tata iarta-I caci nu stiu ce fac!” Asa cum Tatal ne-a iertat ceea ce era de neiertat la fel putem si trebuie sa facem si noi. Biserica trebuie sa fie o oaza a iertarii intr-un desert de vina si neiertare. Iertarea survine atunci cand intelegem ca intre cel ce ne-a ranit si noi nu este de fapt nici o diferenta.
Asta inseamna ca este usor sa ierti? Cu siguranta ca nu. Va marturisesc ca este mai usor sa predici despre iertare decat sa o practice. Pe Isus iertarea noastra l-a costat totul, sipe noi ne vacosta ceva ca sa iertam. Sa renuntam la mania noastra, sa ne intoarcem inima de la amaraciune, sa renuntam la gandul de a ne razbuna. Si uneori este posibil sa iertam pe cineva in mod repetat tocmai pentru a intelege repatarea iertarii pe care Tatal ne-o da si noua.
Am vazut la TV cum cu ocazia unei sarbatori religioasa din Mexic anumiti oameni se ofera voluntari pentru a experimenta suferintele fizice pe care le-a indurat si Domnul Isus. Pe masura ce duceau o cruce de lemn in spate, se opreau din loc in loc si singuri se biciuia. La un moment dat biciul se inrosise de sangele lor si le puteai aproape vedea muschii printre ranile deschise care le aveau. Am observant cum altii ii priveau de pe margine si se amuzau si isi bateau joc de ceea ce oamenii respectivi faceau. Durerea si suferinta acelor oameni era atat de mare, incat nu am putut sa privesc pana la capat ceea ce au facut. Insa nu am putut sa nu remarc cat de mult se asemana acea imagine cu cea de la Golgota. Este de fapt imaginea care descrie cel mai bine fiinta umana. Unii incearca din rasputeri sa faca ceea ce trebuie ca sa ajunga in rai. Isi dau silinta sa fie oameni buni, iar cand esueaza se autopedepsesc in speranta ca Dumnezeu va vedea si va accepta jertfa lor. Altii pur si simplu trec prin viata ca printr-o croaziera. Se concentreaza pe distractie si nu pe realitatile vesnice. Pentru ei viata este o continua petrecere. Privindu-I atat pe cei ce se biciuiau singuri si carau o cruce imensa in spate, dar sip e cei ce stateau pe margine si radeau de ei, am inteles ca nici ceea ce faceau unii si nici ceea ce faceau ceilalti nu o sa ii ajute sa ajunga in rai. Cerurile se deschid omului numai prin iertarea pe care o primeste cand intra intr-o relatie cu Isus Cristos. Doar asa omul are parte de iertare si poate deveni un om care la randul sau iarta.
Scriptura ne cheama sa dobandim o astfel de capacitate de a ierta pe masura ce intelegem iertarea pe care la randul nostrum am primit-o si continuam sa o primim, Coloseni 3:13. Sa ii binecuvantam pe cei ce ne fac rau, Romani 12:14; sa nu ne lasam invinsi de rau ci sa invingem raul prin bine, Romani 12:21.
Solomon spune in Proverbe 27:3 ca sa tii in tine supararea produsa de cineva este mai greu decat piatra si nisipul la un loc, insa iertarea ne elibereaza!