Iosua 1
Viata de credinta este un proces permanent de maturizare si de descoperire. Ce se intampla insa cand ne oprim din crestere si ne multumim cu cat avem din cunoasterea persoanei lui Dumnezeu? Israelul a trecut prin aceasta stare de automultumire, de stagnare in procesul de crestere spirituala si de cunoastere a Dumnezeu lor. De aceea in loc sa primeasca imediat ceea ce Dumnezeu le promisese, au ratacit 40 de ani in pustie pana sa intre in tara fagaduita. Si nu au fost putini cei care nu au reusit niciodata sa patrunda in ea. Patruzeci de ani de chin si suferinta pentru lipsa lor de credinciosie si supunere fata de Dumnezeu.
Acelasi lucru ni se intampla si noua. La un moment dat nu mai studiem Scripturile asa cum am facut-o, nu ne mai rugam cu aceeasi intensitatea si regularitate cum obisnuiam, nu ne mai inchinam cu aceeasi pasiune si nu mai traim in ascultarea si supunerea pe care candva am experimentat-o. Drept urmare incepem sa ratacim, sa suferim sa ne lipsim de binecuvantarile lui Dumnezeu si chiarsa ne punem in pericol patrunderea in Canaanul ceresc. Cum ajungem de unde suntem, unde trebuie sa fim? Sa vedem cum a reusit sa faca lucrul acesta poporul Israel, sub conducerea lui Iosua:
Acceptand provocarea lui Dumnezeu, vs.2. Sa il urmezi pe Isus este o continua provocare. Dupa moartea lui Moise, Dumnezeu i-a lansat lui Iosua o provocare incredibila. Sa conduca poporul spre Canaan. Provocarea era una de dimensiuni extraordinare. Sa ii urmezi lui Moise era intr-adevar coplesitor. Dupa moartea tatalui meu am simtit o mare provocarea lansata de toti cunoscutii nostri. Toti cei ce il cunoscusera pe tata imi spuneau cat de greu va fi sa ii calc pe urme. Uneori m-am simtit coplesit de aceasta sarcina, dar aceasta presiune a inceput usor sa dispara cand in viata mea a aparut Domnul Isus. Astazi provocarea mea este cu mult mai mare decat aceea de a ca;ca pe urmele tatalui meu. Provocarea mea este sa fiu tot mai mult asemenea lui Isus. El este standarul vietii mele si este cea mai frumoasa provocare a vietii mele. Moise fusese un om care vorbise cu Dumnezeu, care statuse in fata lui faraon, care pledase cu indrazneala in numele poporului Israel si prin puterea lui Dumnezeu a despicat marea in doua. Apoi sa nu uitam de slabiciunile si incapatanarea poporului Israel. Cu toate acestea Iosua a acceptat provocarea lansata de Dumnezeu. Israelitii urmau sa paseasca pe un taram total necunoscut. Cei mai multi dintre ei faceau parte dintr-o generatie noua care nu cunoscuse decat viata in sclavie. Asemenea lor nici noi nu stim ce ne asteapta maine. Fiecare zi vine cu provocari noi si neasteptate. Adesea ne temem de ceea ce nu cunoastem, de aceea alegem uneori sa ramanem sa traim cu problemele pe care le avem in loc sa acceptam provocarea de a le infrunta si prin puterea lui Isus de a le rezolva. Dar pe masura ce pasim impreuna cu Dumnezeu pe teritorii necunoscute, crestem in credinta, in cunoasterea si dragostea noastra fata de El. Acest lucru ne ofera in cele din urma solutiile pentru rezolvarea problemelor. Insa pentru asta trebuie sa acceptam provocarea pe care Dumnezeu ne-a lansat-o. Fiti ambasadorii lui Cristos, fiti mainile lui care vindeca, picioarele lui care duc vesti bune, gura lui care incurajeaza. Ca sa ajungem de unde suntem, unde trebuie sa fim avem nevoie sa imbratisam aceasta provocare. Provocarea de a fi altfel, de a ne apara cu tarie convingerile si de a trai impotriva curentului societatii. Daca nu raspundem acestei provocari, vom ramane in continuare intr-o apatie spirituala, simtind in permanenta un tumult launtric si o lipsa de satisfactie in tot ceea ce facem.
Amintindu-ne in fiecare clipa de promisiunea lui Dumnezeu, vs.5. Iosua avea curajul sa accepte provocarea lui Dumnezeu pentru ca isi amintea de promisiunea pe care Domnul i-o facuse. Dumnezeu ii spune de fapt lui Iosua: “daca accepti provocarea Mea, ai promisiunea mea ca voi fi la fiecare pas cu tine.” Cand ti se face o astfel de promisiune din partea Creatorului intregului Univers, de ce alta motivatie ai mai avea nevoie? In promisiunea pe care Dumnezeu i-o face lui Iosua obervam trei lucruri foarte importante: prezenta lui Dumnezeu langa Iosua este personala, puternica si permanenta. Chiar daca nu il poti vedea fizic pe Dumnezeu, asta nu inseamna ca El nu este acolo. Prezenta lui o simti in fiecare respiratie, in fiecare bataie a inimii si in fiecare emotie. Dumnezeu il incurajeaza pe Iosua spunandu-i ca nimeni nu va putea sa li se impotriveasca, pentru ca niciodata nu il va lasa si nu il va parasi.
Toate aceste lucruri suntla fel de adevarate si in viata noastra astazi. Cand devenim copiii lui Dumnezeu si traim in ascultare fata de voia Lui suntem beneficiari ai aceleiasi promisiuni sfinte din partea lui Dumnezeu. El doreste sa fie o prezenta constanta in viata noastra, sa isi manifeste puterea neincetat in viata noastra si prin viata noastra, iar prin Duhul Sfant sa aiba o relatie foarte personala cu noi, Matei 28:18-20, Romani 8. Ajungem unde trebuie sa fim cand ne amintim zi de zi, fara exceptie, de promisiunea lui Dumnezeu. Dar promisiunea lui Dumnezeu seimplineste daca acceptam provocarea Lui si daca traim…
Respectand poruncile Lui, vs.7. Repectarea poruncilor lui Dumnezeu nu tine de momentul in care te afli in viata ta, de nevoile pe care le ai, de locul in care traiesti sau de oamenii de care te inconjori. Poruncile lui Dumnezeu raman un standard pentru mine chiar daca anii au trecut, daca slujba mi s-a schimbat, daca mi-am intemeiat sau doresc sa ii intemeiez o familie, daca m-am mutam din locul unde le-am auzit pentru prima data sau inca locuiesc acolo. Ca sa poata patrunde in tara promisa si sa infrunte cu succes toate provocarile, Israel avea nevoie sa traiasca in supunere si ascultare deplina de Legea Domnului. De acelasi lucru avem si noi nevoie astazi. Sa traim in ascultare de poruncile Sale si sa ne aratam supunerea fata de El prin fiecare decizie pe care o luam in viata noastra, in fiecarem gand, vorba si fapta. Respectarea voii lui Dumnezeu nu poate fi decat totala. Realitatea dureroasa din crestinismul actual este ca multi credinciosi trateaza cuvantul lui Dumnezeu si poruncile Lui ca pe un bufet din care servesc doar ceea ce le place si cand le place. Aceasta este si principala cauza pentru care multi crestini traiesc o viata mediocra si nu una care abundenta de slava lui Dumnezeu. Singura supunere acceptata de Dumnezeu este supunerea completa si permanenta. Nu exista concedii de odihna, de sanatate, sau dezlegari si absolviri. Porunca data de Dumnezeu lui Iosua este aceea de a nu se abate nici o clipa de la legea Sa. Sa se supuna neconditionat si zi de zi. Porunca lui Dumnezeu nu este o recomandare de weekend, o optiune sau o alegere. Respectarea poruncilor lui Dumnezeu va aduce implinirea promisiunilor Sale in viata noastra.
Pentru ca Israelitii sa ajunga in tara promisa trebuiau sa accepte provocarile calatoriei, foamete, sete si razboaie, dar supunerea lor implica implinirea promisiunii ca Dumnezeu va fi in permanenta cu ei pe masura ce traiesc in ascultare deplina si permanenta fata de poruncile Lui. Nimic nu s-a schimbat in planul lui Dumnezeu intre timp. Israelitii se indreptau spre un Canaan pamantesc, pe cand noi suntem in calatoria spre cel ceresc si vesnic. Aceleasi lucruri sunt valabile si pentru noi daca dorim sa ajungem in siguranta acolo. Asadar sa nu amanam sa trecem de unde suntem in prezent, unde stim ca ar trebui sa fim pentru ca doar acolo suntem in siguranta.