Iosua 7
Pana in acest moment, Iosua si poporul Israel cunoscusera doar victorii si biruinte. In capitolul sapte citim despre primul lor esec in campania de cucerire a Canaanului. Armata era dezorientata si descurajata, iar Iosua se simtea confuz si contrariat. Cu siguranta ca se astepta sa aiba un sezon perfect cu victorii pe linie, dar Dumnezeu nu a spus niciodata ca esecurile sunt imposibile. Cu atat mai mult cand acestea vin ca urmarea a neascultarii noastre. Asta este ceea ce s-a intamplat aici cu poporul Israel. Dar cand esuam nu inseamna ca tot restul vietii noastre trebuie sa fie un esec. Desi este greu sa experimentam esecul, sa ne ridicam si sa o luam de la capat, nu trebuie sa facem din el o situatie permanenta.
Cauzele esecului, vs.1-5. Sunt aceleasi doua motive care ne aduc si noua de cele mai multe ori esecurile:
Nesupunerea, vs.1. Vreau sa remarcam un lucru foarte important aici, la care as dori sa fim cu mare bagare de seama. Nesupunerea unui individ, a afectat intregul popor. Atunci cand luam decizia constienta de a face ceva impotriva poruncii lui Dumnezeu, vor exista consecinta. Nesupunerea lui adam si Eva au adus consecinte dezastruoase pentru intreaga omenire. Scriptura ne ofera mai multe exemple de nesupunere a unui individ care au adus suferinta intregii familii sau intregului popor. Esecul nostru de a ne supune lui Dumnezeu va afecta lucrarea, imaginea si marturia bisericii. Nesupunerea noastra il va dezonora pe Dumnezeu si va face de rusine numele Lui inaintea necredinciosilor.
Increderea exagerata in sine, 2-5. Aroganta si mandria poporului Israel a condamnat la moarte 36 de oameni. Mai mult de atat, vestea ca Israel fugise din fata dusmanilor lor urma sa faca inconjurul tarii, iar celelalte popoare erau incurajate de aceasta infrangere. Israelitii au crezut ca nu este nevoie decat sa apara in fata dusmanilor lor si batalia o sa fie castigata. Fiind sub mreaja victoriei entuziasmante de la Ierihon, au uitat ca lupta acea fusese castigata de Dumnezeu, si nu de ei. Si ca motivul victoriei lor fusese ascultarea si credinciosia fata de Domnul. Acum dintr-o data acestea fusesera inlocuite de aroganta si de o incredere exagerata in propriile forte. De cate ori nu ni se intampla sa cadem si noi in aceeasi capcana, dobandind aceeasi atitudine si gandire? De cate ori nu uitam ca lupta de fapt este a Domnului, si fara El nu o putem castiga niciodata. Asa cum David proclama in 1 Samuel 17:47. Sa incerci sa te bazezi pe propriile forte si nu pe puterea lui Dumnezeu, te va conduce cu siguranta la esec.
Consecintele esecului, vs.6-9.Atunci cand esuam inima noastra este cuprinsa de teama. Suntem dezamagiti, frustrati, tematori si nesiguri pe resursele noastre. Teama s-a instaurat dintr-o data in mijlocul poporului. De la cel mai inalt nivel de incredere au ajuns intr-o clipa datorita nesupunerii, la cel mai scazut. De la nimic nu este imposibil au ajuns la “ne vor sterge numele de pe pamant.” Atunci cand esuam in a ne supune lui Dumnezeu si cadem, nu doar ca ne pierdem increderea in propriile forte, dar ajungem sa ne indoim si de puterea lui Dumnezeu. Dintr-o data Dumnezeul care la o pocnitura din degete daramase zidurile Ierihonului ajunsese la, “ce vei face Tu atunci pentru numele Tau cel vesnic?” Totul se naruie in jurul nostru si nimic nu mai pare posibil.
Verdictul lui Dumnezeu, vs.10-12. Iosua facuse foarte clar poporului in 6:19 ce trebuie sa faca cu prada de razboi. Acan insa a considerat ca poate sa nesocoteasca porunca lui Dumnezeu si sa isi insuseasca cate ceva din prada de razboi. Desi porunca lui Dumnezeu era clara, Acan a crezut ca poate sa ii forteze limitele. Sa ne gandim putin de cate ori nu suntem pusi si noi in aceeasi situatie. Stim porunca clara a lui Dumnezeu legata de un lucru anume, dar incercam sa fortam limitele acelei porunci la maxim, cautand scuze si pretexte prin care sa ne convingem ca nu incalcam de fapt porunca Lui. Dar stiti care sunt urmarile acestei atitudini fata de poruncile lui Dumnezeu? Dumnezeu ne lasa sa culegem roadele propriei nesupuneri, retragandu-si binecuvantarea din viata noastra si din mijlocul poporului Sau, vs.12. Dumnezeu nu accepta niciodata sa fie batjocorit de propria creatie si nu va ingadui niciodata nesupunerea in poporul Lui, Galateni 6:7. Adesea ne gandim ca daca Dumnezeu nu ne pedepseste imediat ce comitem un pacat, atunci putem sa-l facem in continuare. Asta este inselaciunea diavolului. Asta vrea sa ne faca sa credem. Dar intotdeauna exista consecinte ale neascultarii noastre, si le vom simti mai devreme sau mai tarziu, Galateni 6:8-9.
Va marturisesc ca am avut o perioada de timp, chiar in primii ani dupa intoarcerea mea la Domnul cand atitudinea pe care am avut-o fata de legea lui Dumnezeu a fost una asemanatoare lui Acan. Nu am tinut cont de avertismentele Scripturii si mi-am permis sa ma joc cu pacatul. Am cunoscut esecul, rusinea si apasarea grea a pacatului meu pentru multa vreme. Ii multumesc si in prezent lui Dumnezeu desi au trecut multi ani de atunci pentru harul si indurarea pe care a avut-o fata de mine. Si ii multumesc ca nu au existat consecinte si mai grave pentru nesupunerea mea.
Iertarea lui Dumnezeu, vs.13. Vindecarea este posibila la Dumnezeu prin pocainta. Ce facem atunci cand stim ca am pacatuit? Nu ingaduim sa apuna soarele fara sa ne asezam la picioarele Domnului Isus ca sa ne marturisim pacatul, sa cerem iertarea si indurarea Lui. Poporul avea nevoie de restaurare, iar Dumneze le da oportunitatea iertarii Sale. Vindecarea vine atunci cand intelegi ca pacatul tau il dezonoreaza pe Dumnezeu, il batjocoreste pe Cristos, raneste biserica si te desparte de prezenta si binecuvantarea lui Dumnezeu, Iacov 4:8-10. Prin Isus Cristos fiecare putem cunoaste restaurarea si vindecarea. Sangele Lui este singurul care are puterea de a face lucrul acesta, 1 Ioan 1:`7-9.
Pedeapsa lui Dumnezeu, vs.14-26. Cu toate ca Acan si-a marturist pacatul, acest lucru nu l-a scapat de pedeapsa. Mai mult decat atat, pedeapsa pacatului sau s-a extins catre toata familia sa. Miza era mult prea mare. Consecintele pentru pacatul lui trebuiau date ca exemplu intregului popor. Am putea spune ca Dumnezeu a fost nedrept avand in vedere ca Acan isi marturisise fapta. Dar ce urmari a avut pacatul lui Acan? Treizeci si sase de oameni au murit iar cand poporul lui Dumnezeu a cunoscut rusinea infrangerii in fata dusmanilor lor, Dumnezeu a fost cel dezonorat si batjocorit inaintea paganilor. Dumnezeu ne da o lectie foarte importanta aici. El a dorit ca tot poporul lui de atunci si cel de acum, sa inteleaga gravitatea nesupunerii fata de cuvantul Lui. Plata pacatului este moartea, spune Scriptura in Romani 6:23. Este ingrozitor cand ajungem sa fim ingaduitori si toleranti cu pacatul. Cuvintele Mantuitorului din Marcu 9:42-50, trebuie sa rasune mereu in mintea noastra.
Inainte sa ne treaca prin minte ca Dumnezeu poate a fost prea aspru in pedeapsa pe care a dat-o, sa ne amintim ca aceeasi pedeapsa a ingaduit sa cada si peste singurul Lui Fiu, atunci cand ca urmare a pacatelor si nesupunerii noastre, El a cunoscut despartirea de Tatal, batjocura, respingerea si moartea umilitoare si sfasietoare pe cruce. Esecul in ascultare si supunere ii frange inima lui Dumnezeu. Isus a plans cand a vazut pacatul si nesupunerea in care traia poporul lui Dumnezeu, pentru ca stia ca Tatal nu va tolera acest lucru si judecata Lui urma sa vina peste ei. Asa cum pentru a fi rascumparati si adusi in binecuvantarea lui Dumnezeu, Isus a trebuit sa moara, la fel pentru ca poporul sa fie iertat si adus din nou in binecuvantarea lui Dumnezeu, Acan si familia lui au trebuit sa plateasca pretul, Evrei 9:22. Imediat ce poporul s-a intors la Dumnezeu si s-a supus poruncii Lui, binecuvantarii lui Dumnezeu a revenit in mijlocul poporului. Lucru pe care il vedem in capitol 8. Cel mai important mesaj pe care Domnul ni-l ofera in acest pasaj de Scriptura este de fapt un avertisment: daca vreti ca binecuvantarea si bunavointa Mea sa fie peste voi, familiile voastre si lucrarea voastra, atunci scoateti imediat din viata voastra pacatul si neascultarea.