Atitudinea potrivita fata de darnicie  

Maleahi 3:6-12

Ambele adunari in care am slujit in ultimii 10 ani au fost sparte de hoti. Desi acest lucru   s-a intamplat de fiecare data inainte ca eu sa ajung acolo, iar pagubele nu au fost foarte mari, tristetea venea din faptul ca oamenii nu au avut o problema sa fure din locuri unde credinciosii se aduna pentru a se inchina lui Dumnezeu. Mai mult de atat este posibil ca cei ce au facut lucrul acesta sa fi fost chiar persoane care frecventau biserica. Este deja indeajuns de rau ca acest lucru s-a intamplat, insa sa te gandesti ca cei ce sunt responsabili pentru furt ar putea fi chiar oameni alaturi de care te rogi si te inchini lui Dumnezeu, face ca intristarea sa fie cu atat mai mare. Desi nu stim cu exactitate toate amanuntele si pe toti cei ce au fost implicati, putem fi siguri de faptul ca Dumnezeu ii stie.

Dar sa furi de la Domnul nu este ceva nou. Citim ca poporul lui Dumnezeu din vremea profetului Maleahi facea exact acelasi lucru. Ei se plictisisera de Dumnezeu, iar inchinarea lor era una mecanica, fiind doar un simplu ritual. Poporul trata cu dispret inchinarea (1:6-14). Preotii erau necredinciosi implinirii slujbei lor (2:1-9). Casatoria in afara casei credintei ajunsese sa fie ceva normal (2:10-17). Iar cei ce faceau comert si afaceri isi inselau fara nici un fel de remuscare aproapele, asuprind vaduvele si orfanii (3:1-5). Insa cel mai dispretuitor lucru pe care il facea poporul Israel era faptul ca ei il jefuiau pe Dumnezeu (3:6-12). Acesta este pasajul pe care doresc sa il studiem astazi si sa vedem cum este posibil ca in poporul lui Dumnezeu sa se dezvolte o atitudine de genul: “cat de putin pot sa ii dau lui Dumnezeu si sa il fac sa fie totusi fericit?”  Si cand vorbim despre ceea ce ii daruim lui Dumnezeu nu ne oprim la resursele materiale. Darnicia in cele materiale este direct proportionala cu daruirii timpului, energiei, abilitatilor si dragostei noastre lui Dumnezeu.

1.Zece la suta este minimul pe care trebuie sa il punem deoparte pentru Dumnezeu, vs.8. Pentru faptul ca puteau primi iertarea si absolvirea de pacate prin jertfele ce le aducea marele preot la templu in numele lor, poporul Israel incheiase prin Iacov n legamant de a-i darui lui Dumnezeu 10% din tot ceea ce produceau. Nu Dumnezeu este Cel care a cerut zeciuiala. Avraam este primul despre care citim in Geneza 14:19 ca i-a dat zeciuiala de bunavoie lui Dumnezeu. Apoi in Geneza 28:20-22, Iacov a incheiat un legamant cu Dumnezeu prin care ii promitea sa ii ofere zece la suta din tot ceea ce producea. Aceste lucruri s-au intamplat cu mult inainte ca Dumnezeu sa dea legea.                                                                                                                                                                                                                 In crestinism zeciuiala ar trebui sa fie considerata podeau lucrarii lui Dumnezeu, nu tavanul. Cu alte cuvinte zeciuiala este locul de unde incepi, nu de unde sfarsesti darnicia pentru lucrarea care se face in Imparatia lui Dumnezeu. Cu zece la suta ar trebui sa incepem darnicia noastra. Cum va spuneam si intr-o predica anterioara statisca arata ca in prezent crestinii daruiesc pentru lucrarea lui Dumnezeu in medie intre 2-4% din venitul lor. Pentru credincios darnicia nu este o pierdere, ci o investitie inteleapta cu profit garantat. Iar versete orecum cele din Maleahi 3:10, Luca 6:38, Marcu 10:28-30, 2 Corinteni 9:6-11, etc ne comfirma acest lucru.

2.Nesupunerea poporului a adus blestemul lui Dumnezeu, vs.9. Datorita obrazniciei si ingamfarii inimilor lor, ei l-au sfidat pe Dumnezeu, iar acest lucru a adus pedeapsa Creatorului asupra lor. Pentru ca asa cum spune pasajul de aici sau cel din Galateni 6:7-8, “Dumnezeu nu ingaduie sa fie batjocorit. Ceea ce omul seamana, va si secera.” Asa cum spune si o vorba din popor: “si-au facut-o cu mana lor!”                                                                                                                                                                                                                             Poporul lui Dumnezeu a uitat ceea ce uneori cred ca si noi uitam: ca supunerea partiala nu este supunere, ci nesupunere.  Si in ceea ce ne priveste cand traim intr-o partiala spunere fata de voia lui Dumnezeu, vor exista  consecinte in viata noastra. In primul rand in plan spiritual, dar este foarte posibil  sa resimtim consecinte si in alte aspecte ale vietii noastre. Scriptura depune o marturie puternica cu privire la lucrul acesta.                                             Bunavointa si binecuvantarea lui Dumnezeu vine peste acela care lupta sa traiasca intr-o continua ascultare de cuvantul Lui, in timp ce nesupunerea atrage pedeapsa si mustrarea lui Dumnezeu.

3.Vistieria lui Dumnezeu reprezinta lucrarea Sa, vs.10a. Poporul lui Dumnezeu trebuia sa aduca zeciuiala din tot ceea ce aveau: grane, untdelemn, vin, carne, samd. Acestea erau depozitate in Templul lui Dumnezeu. Aveau scopul de a-i sprijini pe preoti si leviti care primisera chemarea de a sluji la Templu, aceasta fiind singura slujba pe care ei o aveau. Dar bunurile aveau deasemenea scopul de a-i ajuta pe cei saraci din mijlocul lor. Si in cele din urma ele slujeau intretinerii Templului lui Dumnezeu si lucrarilor de slujire care se faceau in el.

Vreau sa subliniez un lucru important aici. Strangerea de ajutoare, darnicia sau colecta in biserica are ca scop principal lucrarea de inaintare a evangheliei. Insa dorinta lui Dumnezeu este ca daruind, sa invatam sa il punem pe El pe primul loc in vietile noastre si sa ne rupem de autoritatea lui mamona. Dumnezeu a avut un scop clar cu poporul Lui cand a acceptat zeciuiala. A fost ca sa ii invete ca mai presus de nevoile pamantesti, este slava cerurilor, Deuteronom 14:22-23. Este aproape imposibil ca cineva sa daruiasca cu sacrificiu pentru Dumnezeu, dar sa traiasca in nesupunere fata de alte aspecte ale voii Lu.i De cele mai multe ori cand omul reuseste sa il puna pe Dumnezeu pe primul loc prin ceea ce daruieste, El va fi primul si in celelalte aspecte ale vietii sale. Poporul lui Dumnezeu uitase ca zeciuiala o ofereau de fapt pentru ei si nu pentru ca Dumnezeu ar fi avut nevoie de ea .

4.Dumnezeu ne provoaca sa il punem la incercare, vs.10b. Dumnezeu inainteaza o provocare poporului Sau. Sa traiasca in totala supunere fata de Legea Sa, iar apoi sa vada cum isi poate arata El bunavointa fata de ei. Este singura data in istoria acestui pamant cand Dumnezeu spune aceste lucruri. Singura data cand El isi provoaca in felul acesta poporul. Prea des ne lasam prinsi in plasa sumei pe care o daruim si uitam promisiunile lui Dumnezeu din spatele darniciei noastre.

Nu vi se pare o ironie faptul ca oamenii care se incred in Dumnezeu pentru mantuirea vesnica a sufletelor lor, nu se incred in Dumnezeu si in ceea ce priveste acoperirea nevoilor lor? Unde este logica? Daca am credinta ca El ma va mantui, nu am credinta ca El se va ingriji de slujba, casa, familia si hrana mea?

5.Binecuvantarile Lui depasesc frontierele acestei lumi, vs.10c. Ceea ce Dumnezeu spune aici este extraordinar prin magnitudinea cuvintelor pe care le foloseste.  Cand jucam cu Dumnezeu acest joc al darniciei, relitatea este ca niciodata nu ii vom putea da Lui mai mult decat ne da El noua.

Robert le Tourneau a fost un prolific om de afaceri si inventator crestin. Printre multe altele el s-a remarcat si prin generozitatea sa extraordinara. Cand a fost intrebat cum poate sa daruiasca atat de mult, el a spus:  “Pe masura ce fac lucrul acesta, banii vin inapoi mai repede decat ii dau eu. Eu ii dau cu lopata afara din casa mea si Dumnezeu ii trimite cu lopata inapoi. Singura diferenta este ca lopata lui Dumnezeu este mult mai mare.”

Citeam intr-o carte despre cum un baietel a intrat intr-o zi cu mama lui intr-un magazine. Proprietarul, un barbat bland si generos a luat borcanul cu bomboane si i-a zis sa bage mana si sa ia de acolo cate poate. Baiatul a facut ceea ce in mod normal nu facea, refuzand sa bage mana in borcan ca sa ia bomboane. Vazand acest lucru proprietarul magazinului a bagat el mana in borcan si i-a daruit copilului bomboane, iar acesta le-a luat imediat. Cand au iesit din magazin mama l-a intrebat pe baiat: de ce nu ai vrut sa iei bomboane cand te-a rugat domnul? Pentru ca mana lui este mult mai mare ca a mea, a raspuns baiatul.

Mana lui Dumnezeu este mai mare ca a noastra. Lopata lui este mult mai mare ca a noastra. Generozitatea sa o intrece cu mult pe a noastra. Dumnezeu ne provoaca si pe noi, poporul Sau din acest secol. Sa vedem daca putem sa il depasim pe Dumnezeu in darnicie. Nu ar fi acesta singurul joc pe care l-am juca sperand ca il vom pierde?                                 Cand il furam pe Dumnezeu, de fapt ne furam pe noi insine de binecuvatarile spirituale, materiale, emotionale pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi. El ne pune inainte aceeasi alegere dintotdeauna: sa ne supunem in totalitate Lui si   sa cunoastem revarsarea Sa de har si binecuvantare peste noi; sau sa imbratisam calea nesupunerii traind o viata in minciuna si saracie spirituala, luptandu-ne mereu cu indoiala, deznadejdea si ingrijorarile acestei existente pamantesti.

This entry was posted in Predici and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code