Ieremia 37:11-17, capitolul 38
Ieremia a fost lovit din nou si din nou, dar de fiecare data s-a ridicat si a continuat. Nu a abandonat misiunea pe care Dumnezeu i-a incredintat-o, nu si-a indulcit mesajul odata cu intetirea prigoanei si nu a ales scurtaturi pentru a fi scutit de suferinta. Profetiile rostite de Ieremia incepeau sa se implineasca in timp ce el inca le facea cunoscute poporului. Si desi puteau sa vada ceea ce se intampla, inimile lor impietrite continuau sa respinsa mesajul, continuau sa il batjocoreasca, sa il loveasca si sa il umileasca. Dar Ieremia se ridica in fiecare dimineata si continua sa isi duca lucrarea mai departe.
Pe masura ce Ierusalimul era sub asediul babilonienilor, Ieremia a hotarat sa mearga in tinutul lui Beniamin. Un soldat insa l-a vazut, l-a arestat, a fost acuzat de tradare si inteminitat. Un om care isi iubea poporul, isi iubea tara si nu incetase sa ii cheme la pocainta pentru a nu cunoaste judecata lui Dumnezeu , inchis ca tradator. Dupa ce l-au batut, l-au inchis intr-o temnita unde a stat cateva zile. Apoi la cererea regelui a fost adus in fata lui pentru a da poporului un mesaj de speranta de la Dumnezeu. Insa raspunsul lui Ieremia nu este deloc ceea ce se astepta regele sa auda, 37:17. Si cu aceasta ocazie Ieremia ar fi putut sa ii spuna regelui ce dorea sa auda si sa scape, dar nu a facut-o. El a continuat sa spuna poporului adevarul, iar acest lucru i-a adus si mai multa suferinta. Pentru ca adevarul lui Dumnezeu ustura.
Ieremia a fost acuzat apoi ca prin mesajele sale descurajeaza armata si scade moralul soldatilor care trebuiau sa apere orasul de atacul babilonienilor. Oamenii aveau nevoie de o predica despre biruinta nu despre infrangere. Mesajul lui era dispretuit si la fel era si el. Atat de orbiti de manie si ura erau conducatorii poporului ca vroiau sa termine cu Ieremia. Regele a refuzat insa sa il omoare pe Ieremia. Conducatorii poporului l-au convins totusi pe Zedechia sa il arunce pe intr-un put plin de noroi cu speranta ca se va ineca in el. Dar Dumnezeu a fost cu el si acolo.
La ordinul regelui, Ieremia este scos dupa cateva zile din putul in care statuse. Era stors de puteri, infometat si aproape de moarte cand regele trimite din nou dupa Ieremia ca sa il intrebe ce urmeaza sa se intample. Raspunsul lui Ieremia il gasim in 38:14-28. Ieremia nu i-a ascuns nimic regelui. Si-a dus cursa pana la capat cu curaj, nu a indulcit mesajul si nici nu l-a facut mai usor de digerat. Si ce a primit in schimb? Nimic bun am putea spune noi. Dar acest lucru i-a adus aprobarea lui Dumnezeu si rasplata binemeritata a lucrarii duse pana la capat. Sa duci la bun sfarsit lucrarea care ti-a incredintat-o Dumnezeu vine cu un pret, care uneori doare, dar care are ca finalitate cerurile.
Lucrarea lui Ieremia ne aminteste de multe ori de lucrarea Mantuitorului. Si el a profetit, a cunoscut impotrivirea datorita mesajului pe care il proclama, a fost respins, neinteles, amenintat cu moartea, batut, inchis si in cele din urma ucis. Dar ce am fi fost noi daca El nu si-ar fi dus pana la capat misiunea? Ce s-ar fi ales de lumea aceasta?
Cum putem sa ne ducem si noi pana la capat misiunea ce ne-a fost incredintata de Dumnezeu?
Ramai tare in convingerile tale. Prin tot calvarul de care a avut parte, Ieremia a ramas tare in convingerile lui. Un om cu convingeri puternice stie cine este, ce are de facut si unde merge. Convingerile nu pot fi impuse cuiva. Ele vin ca urmare a credintei si a propriilor alegeri facute. De aceea nu se altereaza odata cu trecerea timpului, cu schimbarea circumstantelor sau a mentalitatii oamenilor. Convingerile reprezinta puterea din spatele actiunilor noastre. Martin Luther spunea adesea copiilor sai “ca daca un om nu are nimic in viata pentru care sa merite sa moara, atunci acel om nu este vrednic sa traiasca.”
Filmul “carele de foc” prezinta poveste minunata a unui alergator crestin pe nume Eric Liddell care inainte de a merge ca misionar in China si-a propus sa il onoreze pe Dumnezeu castigand o medalie de aur la jocurile olimpice din 1924. Dupa ce s-a antrenat din greu timp de patru ani, ajuns la olimpiada a vazut ca finala problei de 100m pentru care se antrenase urma sa se desfasoare duminica. Considerand ca acest lucru incalca porunca lui Dumnezeu cu privire la ziua de odihna, Liddell a hotarat sa se retraga din proba in care era mare favorit. Cu toate insistentele venite din partea autoritatilor si federatiei olimpice britanice de atletism, Liddell a refuzat sa alerge in acea cursa pierzand ocazia sa isi vada incununate de succes eforturile din ultimii patru ani. Cateva zile mai tarziu, unul dintre colegii sai de echipa care deja castigase o medalie la alta proba i-a propus daca vrea sa alerge in locul lui la proba de 400m. Fara sa ezite, Lidell a acceptat desi nu se antrenase pentru aceasta proba. Inainte de cursa unul dintre adversarii lui din SUA i-a dat lui Liddell un biletel in care era scris: “pe cel ce Ma onoreaza il voi onora.” Eric a alergat in acea zi de joi cu credinta si desi nu era printre favoriti a reusit sa castige medalia de aur. In duminica aceleiasi saptamani Eric Liddell a predicat si si-a incheiat predica cu cuvintele profetului Isaia 40:31. Eric Liddell l-a onorat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a binecuvantat. Convingerile noastre vor fi supuse testului in fiecare zi. Ramai tare in convingerile tale si astfel iti vei duce lucrarea la bun sfarsit.
Fa alegerile corecte. Aceia care persevereaza nu raman jos atunci cand sunt loviti, ci se ridica.Alegerile pe care le luam azi ne vor afecta maine. Unele ne vor afecta vesnicia. Scriitorul Jean Paul Sartre spunea: “fiecare suntem rezultatul propriile alegeri.” Ascultarea este intotdeauna o alegere. Nimeni nu ne forteaza sa ne supunem lui Dumnezeu si cuvantului Sau. Sa ii fim credinciosi este o alegere. Sa iubim este o alegere. Sa daruim este o alegere. La fel cum sa ignoram, sa barfim, sa uram, sa ranim, sunt alegeri. Alegerile care ne vor sustine in slujirea noastra sunt cele cu privire la onestitate, integritate si sinceritate. Elevul care refuza sa triseze la teste sau care plateste pe altul ca sa ii faca lucrarea, sportivul care refuza sa se dopeze pentru rezultate mai bune, angajatul care nu minte pentru a obtine diferite beneficii, sotul care nu isi inseala sotia, ci ii ramane fidel, vanzatorul care nu incaseaza la negru ca sa insele statul, samd.
Doi frati crestini care aveau o afacere profitabila au decis intr-o zi sa vanda afacerea pentru a se dedica mai mult familiilor lor si lucrarii lui Dumnezeu. Au promis ca-si vor vinde afacerea numai la o persoana fizica si intr-o joi au facut o intelegere cu cineva urmand ca luni sa semneze actele. Vineri insa au primit un telefon de la o companie care le oferea de doua ori suma ce le fusese oferita initial. Pusi in fata acestei decizii cei doi frati s-au intalnit cu sotiile lor si toti s-au rugat sa primeasca intelepciune de la Dumnezeu pentru a lua decizia corecta. Duminica seara stiau ce trebuie sa faca. Luni dimineata au sunat compania care le oferise de doua ori mai multi bani si politicos le-au refuzat oferta, dupa care au mers si au semnat actele cu cel cu care vorbisera initial. Alegerea lor nu s-a bazat pe castig material, ci pe onestitate, integritate si credinciosie fata de Dumnezeu.
Refuza sa faci compromisuri. Cu siguranta ca ne lovim de multe situatii in care suntem pusi in situatia de a face compromisuri pentru a avea pace cu cei din jur, hrana pe masa, o slujba buna, samd. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste adevarul lui Dumnezeu. Indiferent de presiunea si suferinta la care a fost supus, Ieremia nu a compromis adevarul lui Dumnezeu. Nici cand mai marii poporului i-au cerut sa isi imblanzeasca mesajul pentru a incuraja armata, nici cand regele Zedechia i-a cerut sa fie de acord cu profetii lui falsi care spuneau ca Iuda va birui si va prospera.
Istoria crestina este plina de astfel de oameni cu convingeri. Am urmarit de curand filmul Silence unde crestinii din Japonia erau persecutati pana la moarte pentru a se lepada de Cristos. Li se cerea doar sa calce cu piciorul pe o imagine in care era reprezentat Isus si erau eliberati. Sute de mii au refuzat sa faca asta si au avut parte de morti ingrozitoare.
Sub conducerea lui Charles al II lea in anul 1660 in Anglia s-a dat legea sa nu mai existe nici un alt fel de inchinare religioasa cu expcetia bisericii anglicane. Sub aceasta presiune extraordinara a noilor legi, John Bunyan a fost arestat pentru ca predica fara sa aiba licenta. Insa ca urmare a popularitatii de care Bunyan se bucura deja, judecatorul i-a propus acestuia o solutie de compromis. I-a spus ca il va elibera daca promite ca nu o sa mai predice vreodata. Raspunsul lui Bunyan la propunerea judecatorului a fost: “daca ma eliberati astazi, o sa predic din nou maine.”De trei ori a fost Bunyan arestat, condamnat si intemnitat pentru ca predica Evanghelia in afara doctrinei bisericii anglicane. La ultima condamnare a primit 12 ani de inchisoare cu executare. Putea sa fie eliberat in orice moment doar daca semna o declaratie oficiala ca nu va mai predica niciodata. Dar Bunyan a refuzat sa isi compromita chemarea. Anii de inchisoare nu au fost insa o risipa. Acolo el a scris cartea “calatoria pelerinului” o marturie care a avut si continua sa aiba un succes rasunator in lumea crestina.
Si astazi sunt atatia frati si surori care continua sa sufere persecutia pentru ca nu accepta compromisul in credinta lor. Atatia stau intemnitati, sunt infometati si batuti crunt si au posibilitatea de a scapa doar daca ar semna o declaratie prin care se leapada de Domnul Isus si credinta crestina. Ceva atat de simplu am putea spune unii dintre crestinii zilelor noastre pentru care cea mai mare jertfa adusa lui Dumnezeu sunt doua ore in care merg sa se inchine Lui. De ce sa nu o faci ca sa iti scapi viata? Pentru ca Mantuitorul a spus “acela care se va lepada de Mine ma voi lepada si eu de el inaintea Tatalui Meu care este in ceruri” si “cei ce isi vor pierde viata aceasta de dragul meu, de fapt o vor castiga.” Compromisul nu este intotdeauna ceva rau, avem nevoie sa il facem uneori in relatiile interumane, dar cand vine vorba de aspecte legate de credinta si lucrarea ce ni s-a incredintat nu exista varianta compromisului. Ieremia nu a facut-o, Cristos nu a facut-o si daca dorim sa experimentam la randul nostru bucuria biruintei prin Cristos, nici noi nu trebuie sa o facem.
Sa ne ducem la bun sfarsit lucrarea incredintata de Dumnezeu, pastrandu-ne tari convngerile, luand in fiecare zi alegerile corecte si refuzand sa facem compromisuri. Astfel putem fi oameni de care Dumnezeu se foloseste ca sa faca minuni in aceasta generatie. Oameni prin care Domnul lucreaza ca sa mantuiasca sufletele celor pierduti. Oameni care stiu ca asa cum nenorocirea babiloniana urma sa se abata peste Israel, la fel nenorocirea iadului urmeaza sa se abata peste aceasta lume. Avand in vedere aceste lucruri ce fel de oameni vom alege sa fim si ce fel de vieti vom alege sa traim? Sper ca rugaciunea si dorinta noastra este aceea de a fi oameni de care Dumnezeu se foloseste. Daca nu vom fi astfel de oameni, atunci ce insemnatate va avea viata noastra? Pentru ce vom fi amintiti dupa ce vom parasi lumea aceasta?