Matei 13:31-33, Marcu 6 :35-44, Luca 5:17-26
Poate v-ati dat deja seama ca imi plac filmele si povestile legate de marile razboaie ale acestui pamant. Nu imi plac razboaiele, dar imi plac povestile de dragoste si speranta din spatele suferintei si a durerii. Cred ca am vazut aproape toate filmele care au avut ca subiect cel de-al doilea razboi mondial. Si imi place sa dau uneori exemple in predicile mele despre prezenta si lucrarea lui Dumnezeu chiar in mijlocul acelor zile dureroase de lupta. Cand in cele din urma Germania a fost infranta si Berlinul complet distrus, rusii isi propusesera sa lase intreaga popolatie a orasului sa moara de foame. De aceea au blocat toate trenurile, vapoarele si camioanele care aduceau alimente. In fata acestei realitati armata engleza si cea americana a luat hotararea de a parasute alimente in interiorul orasului Berlin. Timp de aproape un an avioanele au parasutat tone de alimente la cei peste 2,5 milioane de berlinezi care traiau in mizerie si ruina. La un moment dat unul dintre avioanele americane a aterizat langa Berlin si soldatii s-au apropiat de gardul de sarma langa care se adunase un grup de copii. Unul dintre soldati vazand copiii s-a apropiat si a scos cateva bomboane din buzunar pe care le-a impartit copiiilor. Fetele lor s-au luminat instantaneu si se comportau de parca primisera cea mai mare comoara din lume. Atunci soldatul impresionat de reactia extraordinara a acelor copii, le-a spus ca in ziua urmatoare se va intoarce si vor primi mai multe dulciuri. Asa ca s-a intors la baza si a cumparat ratiile de dulciuri de la mai multi colegi dupa care le-a parasutat in pungi legate de batistute in forma de parasuta. Acest lucru ce parea o nimica toata s-a transformat intr-o adevarata operatiune care a facut ca in lunile urmatoare avioanele aliate sa parasuteze cateva tone de dulciuri pentru copiii care traiau printre ruinele orasului Berlin. Nu dispretui lucrurile mici, pentru ca de foarte multe ori de atat este nevoie pentru a face diferenta.
Cine a tinut vreodata in mana un bob de mustar? Este aproape invizibil. Cine a vazut planta care creste din acea samanta mica de mustar? Pe atumci se cunosteau doua soiuri de plante de mustar. Una avea 3m inaltime, iar cealalta aproximativ 7,5m. Ce poti face cu putina drojdie pe care o pui in trei masuri de faina? Sa hranesti aproximativ 100 de oameni. Ce incepe prin a fi mic, se termina prin a fi mare. Ce ecou putea sa aiba invatatura si viata unui fiu de tamplar neinsemnat nascut in Betleem? Astazi la mai bine de doua mii de ani de cand a venit pe pamant, Isus este pe buzele si in inimile a milioane de oameni.
Cand una dintre acele mari inundatii a lovit tara si oamenii isi scapau vietile cum puteau, urcandu-se in ce mai inalti copaci sau pe acoperisurile celor mai inalte case un lucru deosebit a razbatut din mijlocul acelei grele incercari. La un moment dat un barbat a reusit sa iasa pe geamurile casei sale cu doi copii care se tineau stras de gatul lui. A inotat pana la o cladire mai inalta si acolo s-au suit cu copiii pe acoperis. In orele urmatoare altii s-au adapostit la randul lor pe acelasi acoperis. Apoi cineva a zis: “Va dati seama ca acum stam pe acoperisul cladirii unei biserici?” Atunci o tanara si-a dat seama ca acea cladire pe care statea era cea la care si bunicii ei muncisera ca voluntari cu multi ani in urma ca sa o construiasa. Credeti ca acei bunici s-au gandit vreodata ca mica lor contribuitie la construirea acelei cladiri va salva viata nepoatei lor si a altor cateva zeci de persoane peste cativa zeci de ani? Nu aveau nici cea mai vaga idee despre cum va folosi Dumnezeu lucrarea mainilor lor. De multe ori ne gandim ca lucrurile pe care le putem face noi sunt prea mici si neimportante ca sa schimbe ceva. De aceea multi aleg sa nu faca nimic. Dar Dumnezeu ne spune: “Tu da-mi ceea ce ai si o sa vezi ce minuni se pot intampla.”
V-am mai povestit despre cum o batranica a luat intr-o duminica de la biserica cateva brosuri pe care era scris planul de mantuire si datele de contact ale bisericii, cu gandul de a le da celor ce vor calatori cu ea in autobuzul cu care va mergea spre casa. La prima ei tentativa de a oferi o brosura, barbatul care a primit-o s-a uitat cu dispret la ea si a aruncat-o pe geamul autobuzului. Batranica a fost nespus de dezamagita si nu a mai incercat sad ea si celelalte brosuri. Peste doua saptamani o femeie a vizitat biserica unde batrana mergea, iar la sfarsitul serviciului de inchinare pastoral o intreaba cum a aflat de biserica aceasta. Femeia ii raspunde ca a aflat prin intermediul unei brosuri pe care a luat-o de jos dupa ce cineva o aruncase dintr-un autobus. Acea femeie a fost botezata in Cristos dupa cateva luni de la acel moment. Ce minune a facut Dumnezeu printr-o batrana care a avut initiativa de a face un lucru mic, care era in puterea ei sa il faca.
Tot in timpul celui de-al doilea razboi mondial a existat un barbat german care era un om de afaceri instarit pe nume Oskar Schindler. Despre ceea ce el a facut s-a ecranizat 50 de ani mai tarziu si un film pe care vi-l recomand. Se numeste lista lui Schindler. El a cumparat vietile a peste o mie de evrei polonezi, pe care i-a angajat sa munceasca in fabricile sale pe durata razboiului. Un film care a castigat sapte premii Oscar, sapte premii Bafta si trei globuri de aur, datorita povestii extraordinare din spatele lui. Acest om nu a putut salva milioanele de evrei exterminati de nazisti, dar a salvat putin peste o mie. El a facut ceva, iar acel ceva a fost folosit din plin de Dumnezeu.
Impotriva unui urias de 3 metri Dumnezeu a folosit o pietricica, care avea nevoie insa de cineva cu indeajuns demulta credinta ca sa o arunce. In comparatie cu averile extraordinare daruite la templu de cei bogati, banutii vaduvei erau gunoi, dar Isus a folosit-o ca sa ne dea exemplul darniciei pe care sa il urmam in viata In contrast cu fastul si stralucirea preotilor, Isus a fost un biet templar. Insa in El, Dumnezeu a pus puterea de a rupe legaturile mortii si de a schimba istoria omenirii pentru totdeauna. Faptele mici de dragoste si slujire sunt cele care schimba lumea. Cand a fost ultima data cand ai sunat sau ai vizitat pe cineva pentru a-l asculta si incurara printr-un cuvant si o rugaciune? Cand ai invitat ultima oara pe cineva la masa sau la o cafea? Cand ai fost sa ajuti ultima data un bolnav? Cand ai dat o paine la un copil ce cauta sa o gaseasca scotocind printre gunoaie? Cand ai imbracat ultima data pe cineva asa cum facea Tabita pentru vaduvele din Iope? Sunt acestea lucruri pe care noi sa nu le putem face? Cu siguranta ca nu. Fiecare putem sluji in felul acesta si sa-l descoperim astfel pe Dumnezeu oamenilor.
Fratele care m-a botezat avea o vorba cu care isi incheia fiecare predica si o sa o imprumut si eu acum. El spunea asa:“Sa ne luptam in aceasta saptamana sa facem tot binele pe care il putem face, pentru cat de multi oameni putem, ori de cate ori avem ocazia si sa ne straduim sa facem cat mai putin rau cu putinta. Iubitii Domnului, sa nu dispretuim lucrurile mici, pentru ca Dumnezeu poate face lucrari mari cu fiecare dintre ele. Ultimul pasaj al lectiei de azi este din Ioan 5:5-7. Care este diferenta dintre acest om si cel despre care am citit in Luca 5? Acesta nu avea pe nimeni in viata lui care sa il ajute. Tu si cu mine putem fi oamenii care fac diferenta in viata celor din jurul nostru.