In incercare sa lasam amprenta credintei noastre in Dumnezeu Geneza 40:1-8
Oare are Dumnezeu legatura cu circumstantele noastre prezente? Are legatura cu oamenii care sunt in viata noastra? Raspunsul la ambele intrebari este DA. Pe cand se afla in inchisoare, langa Iosif au fost adusi doi prizonieri prin intermediul carora urma sa i se ofere ocazia sa il descopere pe Dumnezeu tuturor egiptenilor. Capitolul 40 incepe cu introducerea acestor doua noi personaje din viata lui Iosif. Acestia aveau la randul lor mari probleme. Amandoi ocupasera functii importante la curtea faraonului din Egipt. Unul era paharnicul regelui, iar celalalt era brutarul de la curtea faraonului. Ei nu doar ca il suparasera pe faraon, dar asa cum citim in primele patru versete, din motive pe care nu le cunoastem cu exactitate,ei ii provocasera o adevara criza de furie acestuia. Dar nu a fost o coincidenta ca ei au ajuns in aceeasi temnita cu Iosif. Dumnezeu a adus acesti doi oameni langa Iosif pentru un scop clar. Prin intermediul lor, El urma sa isi duca la indeplinire cele doua vise initiale pe care i le daduse lui Iosif cu ani in urma. Oamenii care fac acum parte din viata noastra, nu este o intamplare ca sunt acolo. Pot fi oameni care ne plac, sau nu. Dumnezeu are insa un scop clar prin prezenta lor.
Scopul Lui este ca atat prin succesul cat si incercarile noastre sa ii aducem Lui glorie inaintea celor necredinciosi, Romani 11:33-36. Este greu de acceptat pentru cei mai multi oameni, si uneori chiar si pentru noi, ca viata noastra nu este despre noi, ci despre Dumnezeu. Ca meritele pentru succesele noastre nu ni se datoreaza in primul rand noua. Ca incercarile prin care trecem nu trebuie sa atraga atentia asupra noastra. Ci ca toate au ca scop descoperirea lui Dumnezeu si slava Sa inaintea lumii. Ce implinire ar avea viata mea, daca as fi inaltat inaintea oamenilor, dar in acelasi timp indepartat de Creatorul meu, sau instrainat de sotia si copii mei? Acea inaltare ar fi mai degraba un blestem decat o binecuvantare. Daca incercarea mi-ar aduce doar plangere de mila, ce folos as avea?
In prezent situatia lui Iosif era una foarte dificila. El era inchis si tinut in lanturi, Psalmul 105:17-19. Avand in vedere tradarile, incercarilor, rasturnarile de situatie cu care s-a confruntat si suferinta din prezent, oare a mai crezut Iosif ca descoperirile lui Dumnezeu din anii copilariei sale erau inca vrednice de crezare? Oare nu s-a gandit ca interpretarea profetica a acelor vise nu a fost corecta? Aceste intrebari ne du la cel de-al doilea punct al lectiei de astazi.
Dumnezeu ii oferise lui Iosif o viziune cu privire la dezodamantul vietii lui, dar nu ii descoperise si traseul pe care il va urma pentru a ajunge acolo, Filipeni 3:12-14. Iosif nu stia prin ce trebuia sa treaca, nu stia de tradarile, nedreptatile, suferintele pe care urma sa le experimenteze in atingerea maretiei ce ii fusese descoperita de Dumnezeu. De cata credinta este nevoie ca sa faci abstractie de tot ce ti se intampla zi de zi si sa astepti ca Dumnezeu sa isi implineasca promisiunea facuta cu multi ani in urma? Macar la fel de mare cat un graunte de mustar, nu? Ganditi-va putin la relatia noastra cu Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia o descoperire prin cuvantul Sau, a cea ce vom fi in Imparatia Cerurilor si promisiunea ca atata timp cat vom ramane credinciosi, El va fi la fiecare pas cu noi. Insa intre momentul cand ne-a fost facuta descoperirea si momentul implinirii ei, trebuie sa trecem prin tot felul de evenimente, incercari, rasturnari neasteptate de situatie care de fapt nu au decat scopul de a ne pregati pentru acea clipa mareata. Situatia noastra este asemanatoare cu cea a lui Iosif. Intrebarea este: Va fi si credinta noastra la fel de mare ca a lui?
Fiecare avem ocazia sa demonstram ca avem sau nu credinta in Dumnezeu in orice circumstanta ne-am afla. In vs 5-8 din cap.40 citim ca atat paharnicul cat si brutarul au avut vise pe care nu le puteau intelege. Atunci losif a fost pus in situatia de a-si arata credinta sau absenta ei. Daca incercarile si nedreptatile suferite l-ar fi facut sa isi piarda credinta, atunci le-ar fi spus celor doi ca visele lor nu au nici o semnificatie sau insemnatate. In schimb el a profitat de ocazie pentru a le descoperi celor doi, maretia Dumnezeului sau. Pentru ca odata ce Iosif a crezut adevarul lui Dumnezeu nimeni si nimic nu il mai putea intoarce din credinta lui. Cand ai experimentat cu adevarat nasterea din nou, nimic nu te va mai intoarce din drum. Cu siguranta ca vor fi si moment grele, apasatoare, dar dragostea lui Dumnezeu si puterea lui Cristos ne va ridica de fiecare data, Romani 8:38-39. Suntem incredintati ca promisiunile lui Dumnezeu sunt adevarate, indferent de ceea ce se intampla in viata noastra? Profitam in prezent de fiecare ocazie ca sa facem cunoscuta oamenilor voia lui Dumnezeu?
Iosif le spune ca Dumnezeul lui este singurul care poate descoperi insemnatatea viselor pe care le-au avut. Nu el este cel ce poate, ci Dumnezeul lui. Este atat de greu uneori sa ii acordam lui Dumnezeu meritul si creditele pentru realizarile din viata noastra. Sa lasam ca prin succesul nostru sa fie vazut El, nu noi. Asta este ceea ce a facut Iosif. A ales sa nu fie el personajul principal al propriei vieti, ci Dumnezeu. In viata mea, eu sa fiu personajul secundar. Asta este ceea ce a facut Iosif, intruchipandu-l atat de frumos pe Domnul Isus.
De ce este atat de important sa le facem cunoscuta oamenilor voia lui Dumnezeu? Priviti la cele doua stari pe care cei doi colegi de temnita ai lui Iosif le aveau, neintelegand insemnatatea viselor lor. Scrptura spune ca erau tulburati si abatuti. La fel sunt toti oamenii care nu cunosc voia lui Dumnezeu. Ei sunt tulburati pentru ca nu inteleg de ce se intampla toate lucrurile care se intampla si acest lucru ii face sa fie abatuti si apasati, 1 Corinteni 2:10-14. Ei au nevoie de cineva care sa le spune ceea ce le-a spus Iosif celor doi colegi de inchisoare in vs.6-8: “Oare nu lui Dumnezeu ii apartin interpretarea viselor?” Oare nu Dumnezeu este cel care are toate raspunsurile? Trebuie sa ii facem pe oamenii din aceasta generatie sa inteleaga ca google nu are toate raspunsurile, nici psihologii, nici sociologii, astrologii sau altii la care ei cauta sensul vietii, ci doar Dumnezeu.
Dumnezeu nu este strain de viata noastra, de circumstantele in care ne aflam fiecare si de oamenii de care suntem inconjurati. Nu doar ca stie prin ce trecem, El trece cu noi prin fiecare experienta. Desi era in inchisoare si in suferinta, Iosif era mai aproape acolo de momentul inaltarii decat era cand se afla in siguranta si bunastare in casa tatalui sau. Interpretarea viselor celor doi colegi de temnita ii vor deschide mai apoi lui Iosif usile salii tronului lui faraon. Iar de acolo pana la ridicarea sa mareata a mai fost doar un pas. Atunci cand suntem in imprejurari grele este posibil sa fim mai aproape de ceea ce Dumnezeu a planuit vietile noastre decat am fost cand circumstantele erau dintre cele mai fericite. In loc sa rivim intristati de trecerea timpului, sa ne gandim ca, cu fiecare zi care trece suntem mai aproape de casa si cu fiecare incercare si ispita pe care o biruim prin credinta suntem mai pregatiti de responsabilitatea ce ni se va da in ceruri.
Sa lasam ca atat succesele cat si esecurile noastre sa il descopere pe Dumnezeu celor ce nu Il cunosc. Sa ne incredem in toate promisiunile lui Dumnezeu pentru ca toate sunt adevarate. Sa le oferim oamenilor raspunsurile la intrebarile vietii pe care numai Dumnezeu le poate da. Si sa lasam ca incercarea sa fie o ocazie prin care ne lasam amprenta credintei noastre in Dumnezeu pentru lumea care ne priveste.