Dumnezeu cauta liderii acestei generatii: Geneza 37:1-11
Haideti sa ne gandim putin cati barbati si femei si-a ales Dumnezeu ca lideri si exemple petru cei din generatia lor pe cand acestia erau inca niste adolescenti sau tineri adulti: David, Iosia, Iosif, Daniel si prietenii lui, Ieremia, Samuel, Ionatan, Timotei, Tit, Miriam, Rebeca, Rut, Estera, Maria. Pe altii i-a ales cand erau deja la varsta maturitatii, cum este cazul apostolilor si a unora dintre profeti, iar altii sunt chemati sa ii slujeasca ca lideri in Imparatia lui Dumnezeu abia cand ajung la varsta treia.De fiecare data insa, El si-a ales liderii cu mare atentie pentru ca, “multi sunt chemati, dar putini sunt alesi.” Unul dintre testele pe care fiecare viitor lider spiritual a trebuit sa il treaca a fost testul popularitatii. Unii l-au trecut, iar altii l-au picat. Inainte ca cineva sa ajunga sa primeasca autoritatea de a fi un lider spiritual al Domnului, trebuie sa isi scoata din sistem dependenta de popularitate. Un lider dupa voia lui Dumnezeu trebuie sa fie evlavios si smerit. Din aceasta cauza, el trebuie sa se astepte la momente cand nu va fi inteles si acceptat sau va fi chiar urat de ceilalti. Un lider care este supus lui Dumnezeu se va regasi in situatii de conflict cu cei din jur, cu cei ce la un moment dat ii erau prieteni si chiar cu propria familie. Multi au cazut in capcana mandriei, a dorintei de popularitate, de inaltare proprie si si-au pierdut chemarea. Cineva spunea frumos pentru a exemplifica acest principiu ca: “cel ce doreste sa dirijeze orchestra trebuie sa intoarca spatele multimii”. Pentru ca Dumnezeu sa ne foloseasca pentru lucrari mari pe acest pamant, trebuie sa invatam sa intoarcem spatele multimii si dorintelor noastre de marire ca sa slujim cu intelepciune, credinciosie si smerenie planului pe care Dumnezeu l-a facut pentru vietile noastre.
Un astfel de lider a avut Dumnezeu in minte cand l-a ales pe Iosif. Un astfel de lider are Dumnezeu in plan cand ne-a chemat pe fiecare dintre noi. Lideri spirituali in familiile noastre, in mijlocul prietenilor, al colegilor de servici si de scoala, in biserica si in societate. La inceputul povestii sale il regasim pe Iosif iubit de tatal sau, urat de fratii lui si credincios in lucrarea care ii fusese incredintata. Dumnezeu l-a inspirat pe Moise sa ne scrie despre viata acestui om ca sa intelegem ca atunci cand Dumnezeu ne cheama sa Ii slujim Lui ca lideri, fiecare lucru care se intampla viata noastra face parte dintr-un plan maret, pe care de multe ori nu il vom intelege, dar pe care prin credinta il vom accepta. Sa vorbim putin despre primele patru versete din cap.37.
37:1-4 Descriu un principiu al vietii lui Iosif, valabil si pentru noi astazi. Cei credinciosi in slujirea lor vor primi aprobare din partea stapanului lor, dar si dispret din partea celor necredinciosi. Iosif avea 17 ani si isi petrecea cea mai mare parte a timpului pastorind turmele tatalui sau impreuna cu fratii lui vitregi. De fapt traducerea in textul evreiesc spune ca: “Iosif isi pastorea fratii din mijlocul turmelor.” Sa nu uitam ca acesti frati ai lui Iosif erau frati vitregi care aveau drept mame pe Bilha si Zilpa, slujnicele lui Rahela si Lea. Cu alte cuvinte Iosif fusese pus de tatal sau sa ii tina mai degraba sub observatie pe ceilalti frati decat turmele de oi. Fratii lui cu siguranta ca stiau lucrul acesta, care nu a facut decat sa le accentueze resentimentele pe care le aveau deja fata de Iosif. Insa Iosif isi implinea cu credinciosie slujba ce ii fusese data de tatal sau. Lucru acesta i-a adus aprecierea parintelui lui, dar si dezaprobarea celorlalti frati.
Sunt multi cei ce in cultura noastra l-ar invinovati pe Iosif pentru ceea ce a facut. L-ar considera un tradator si un paracios. Aceasta nu este considerata o trasatura prea grozava pentru un tanar credincios si viitor mare lider cum a fost Iosif. Dar oare ar fi fost nevoie ca Iosif sa ii spioneze pe fratii lui, daca acestia isi implineau cu credinciosie slujba? Cu siguranta asa cum de altfel subliniaza si textul ei faceau lucruri rele si murdare pe la spatele tatalui lor. Este un indemn pe care Scriptura ni-l da si noua astazi in Efeseni 5:11-13. Ca este de datoria noastra sa scoatem la lumina acele lucruri rele despre care avem cunostinta. Nu trebuie sa ne mintim ca suntem in regula doar pentru ca refuzam sa luam parte la ele, suntem chemati sa facem mai mult de atat. Daca avem cunostinta ca cineva face lucruri rele care ii afecteaza pe altii, avem responsabilitatea sa scoatem la lumina aceste lucruri, indiferent de cost. Iosif nu facea decat sa ii fie credincios tatalui sau in slujba pe care o primise. Iosif a ales credinciosia si nu popularitatea. A refuzat sa le ascunda pacatul, dand dovada inca de tanar ca este credincios peste lucrurile mici. Versetul 3 ne indreapta atentia spre relatia pe care Iosif o avea cu tatal sau, Iacov. Iar versetul patru descrie sentimentele pe care fratii lui vitregi le aveau fata de Iosif. Desi unii l-ar condamna si pe Iacov pentru ca facea diferente intre copiii lui, totusi nu este greu de inteles ca el gasea placere mai mare in copilul ascultator, cuminte, moral si supus, care parea sa fi mostenit tot ce era mai bun si curat de la el.
Tunica pe care Iacov i-a facut-o lui Iosif avea drept scop sa arate ierarhia din mijlocul fratilor. Aceasta se asemana mai mult cu ceea ce noi numim astazi pardesiu. Avea maneci lungi si cobora pana la nivelul genunchilor. Ii oferea lui Iosif favoarea tatalui in raport cu ceilalti si dreptul de prim mostenitor dupa moartea lui. Traditia spunea ca fiul cel mare avea dreptul de prim nascut. Din punct de vedere fizic acesta ii revenea lui Ruben, fiul lui Lea. Insa Ruben a fost trecut cu vederea de tatal sau in defavoarea lui Iosif. Unul dintre motive poate fi ceea ce citim ca s-a ntamplat in cap.35:22. Prin acceptarea tunicii, Iosif facea cunoscut tuturor ca accepta alegerea tatalui sau in ceea ce priveste dreptul la mostenire in defavoarea fratilor lui mai mari. Tunica era un simbol al faptului ca Iosif le era superior din punct de vedere ierarhic. Lucru care nu a facut decat sa adanceasca si mai mult ura din partea fratilor lui vitregi. A fost momentul in care practic Iacov a facut cunoscut intregii familii, ca Iosif era fiul mult dorit si asteptat de la adevarata iubire a vietii lui, Rahela. Iosif era fiul in care el isi gasea placerea. Versetul patru captureaza foarte bine tensiunea din mijlocul familiei lui Iosif.
37:5-11 Ne descopera un alt principiu ai vietii lui Iosif, la fel de real si pentru vietile noastre. Dumnezeu vrea sa vada credinciosia slujitorilor sai peste lucruri mici inainte sa le dea autoritate peste lucruri mai mari. Prin aceste versete Israel trebuia sa invete ca aceasta este calea prin care ii vor fi placuti lui Dumnezeu. Totul incepe cu a-ti arata credinciosia, ascultarea si supunerea in lucrarile mici. Iosif nu doar ca a crezut descoperirea de la Dumnezeu, dar s-a si supus ei. S-a supus chiar si cand acest lucru i-au adus dezaprobarea celor din casa sa. Dumnezeu vrea sa intelegem ca acest lucru se va intampla si cu noi atunci cand alegem sa traim prin credinta si supunere fata de voia Lui, 2 Timotei 3:12. Sa staruim in a fi credinciosi chiar si cand vedem ca este un pret de platit pentru acest lucru, 1 Petru 4:16.
Visele lui Iosif au fost de natura divina. Descoperindu-le familiei lui, nu a fost o dovada de mandrie si laudarosenie, ci doar o implinire a slujbei de mesager al lui Dumnezeu. Acelasi lucru pe care Dumnezeu il cere de la noi azi. Nu sa fim ca fariseii considerandu-ne mai buni decat ceilalti, ci in smerenie,printr-o traire sfanta sa le descoperim care este voia lui Dumnezeu pentru viata lor. Descoperirile facute lui Iosif acum, au avut scopul de a-I aduce glorie lui Dumnezeu mai tarziu cand aceasta profetia s-a implinit in Egipt, prin fratii care au cazut la picioarele lui Iosif inchinandu-se lui.
Primul vis descris in vs.7 profetea un moment cand fratii lui vor veni la Iosif sa ii ceara hrana. Insa faptul ca Iosif se afla intr-o pozitie de autoritate si superioritate i-au facut pe ceilalti frati sa se simta jigniti si umiliti. Visul spunea ca Iosif urma sa fie inaltat peste ei.
Al doilea vis din vs.9 a fost si mai impresionant. Iosif era inaltat peste toata casa lui Israel. Pana si Iacov a fost mahnit cand a auzit despre visul fiului sau Iosif, vs.10-11. Insa cand Dumnezeu alege un lider intelept ca sa isi pastoreasca poporul, El aduce binecuvantare peste toti cei ce il accepta si il recunosc. Dumnezeu ne-a ales ca sa ii conducem pe cei pierduti la mantuire, pe cei ce traiesc in intuneric, la lumina. Visele, viziunile, profetiile au fost un lucru extraordinar, dar nici una dintre aceste nu se compara cu descoperirea desavarsita a voii Sale pe care am primit-o prin sfanta evanghelie insuflata de Duhul Sfant. Pornind de la aceasta idea as dori sa mai subliniez trei principii care reies din viata lui Iosif.
Viata lui Iosif ne arata ca descoperirea voii lui Dumnezeu produce conflict in cei ce nu il cred si binecuvantare in cei ce cred.
Vedem acest lucru mai intai evidentiat in fratii lui Iosif. In cap.37 Dumnezeu descopera viitorul vietii lui Iosif prin doua vise. Aceste vise nu erau insa niste vise obisnuite ci erau o descoperire directa de la Dumnezeu. Din acest motiv Iosif era dator sa le faca cunoscute familiei sale. Nu a fost o aroganta din partea lui Iosif asa cum unii ar spune. Nu esti modest si smerit daca nu le descoperi celorlalti voia lui Dumnezeu pentru viata lor,ci doar nepasator. Din cauza favoritismelor facute lui Iosif de tatal sau, Iacov, fratii lui simteau deja dispret fata de el. Odata cu descoperirile acestea conflictul dintre ei a devenit unul major. Noua ni s-a incredintat astazi descoperirea planului mantuitor al lui Dumnezeu si este responsabilitatea noastra sa il facem cunoscut celorlalti. Realitatea este ca adevarul lui Dumnezeu va produce conflict in necredinciosi, dar le va da binecuvantare celor ce cred si noua stiind ca ne-am implinit slujba ce ne-a fost incredintata de Creatorul nostru. Ceea ce mai trebuie sa intelegem este ca Iosif a impartasit tot planul lui Dumnezeu, asa cum I l-a dat Dumnezeu. Chiar daca a fost aspru si dur, Iosif nu a incercat sa il faca sa sune mai putin revoltator. L-a prezentat exact asa cum i s-a incredintat. Un lucru de care si noi trebuie sa tinem seama. Nu avem dreptul sa alegem ceea ce facem cunoscut din cuvantul lui Dumnezeu, sau oamenii carora li-l facem cunoscut. Dovada supunerii si credinciosiei noastre se vede cand descoperim tot mesajul lui Dumnezeu, tuturor oamenilor carora ni se da oportunitatea sa o facem.
Cu siguranta ca Iosif stia ca acest lucru ii va distruge iremediabil relatia cu fratii lui, insa supunerea fata de Dumnezeu a contat mai mult decat popularitatea sa si acceptarea din partea fratilor lui. Nu este usor sa le spui oamenilor ca sunt pacatosi si ca trebuie sa se pocaiasca. Aceste este un lucru greu de inteles pentru mintile lor lumesti, ba chiar revoltator. Descoperirea facuta de Iosif a produs scandal in familia sa si reactii aspre. Nici unul nu l-au crezutatunci. Aici observam inca un lucru pe care Iosif l-a avut in comun cu Domnul Isus, Ioan 7:1-7. Dar la sfarsit toti l-au crezut, cand stateau in genunchi in fata lui Iosif pentru a cere indurare si izbavirepentru intreaga familie si neam israelit.
Viata lui Iosif ni-l descrie pe Dumnezeu ca fiind eroul suprem care lucreaza prin slujitori credinciosi.
Am vazut recent un film, iar una dintre replici suna cam asa: “tu esti eroul propriei tale vieti”. Aceasta este mentalitatea lumii, dar nu acesta este planul lui Dumnezeu. Iosif nu a fost eroul vietii sale, desi a ajuns sa stapaneasca lumea, ci Dumnezeu a fost. Nu Iosif a fost mare in generatia in care a trait, ci Dumnezeul lui a fost. Lauda, Gloria si onoarea au fost ale Domnului, iar Iosif a fost peste masura de binecuvantat pentru lucrul acesta. Viata lui Iosif nu a facut decat sa proclame maretia si suveranitatea lui Iehova. Ne ofera un exemplu a ceea ce se poate intampla cand un om obisnuit se supune complet unui Dumnezeu maret. Dumnezeu a legat impreuna intr-un mod extraordinar toate evenimentele si intamplarile din viata lui Iosif pentru a-si arata putereasi suveranitatea. Cine este eroul vietii mele? Eu sau Isus Cristos? Pe cine vede lumea prin viata pe care o traiesti azi?
Viata lui Iosif face cunoscut faptul ca scopul bun al lui Dumnezeu triumfa peste intentiile rele ale omului.
Ce mangaiere ne ofera acest adevar noua astazi. Sa stim ca implinirea si fericirea noastra nu depind decat de Dumnezeu. Binecuvantarea noastra finala este bazata pe ceea ce Dumnezeu a planuit pentru noi prin Fiul Sau Isus Cristos, nu pe ceea ce fac cei din jurul nostru. Dumnezeu ingaduie ca dezamagirea, tradarea, boala, durerea, inselaciunea si moartea sa faca parte din viata copiilor Sai. Dar cei ce vor ramane credinciosi pana la capat, au primit cerurile drept mostenire. Toate binecuvantarile ceresti sunt in Isus Cristos, Efeseni 1. Credinciosia noastra ne va aduce binecuvantare in aceasta viata si slava in vesnicie. Povestea vietii lui Iosif ne ingaduie sa gustam putin din aceasta glorie.
In geneza 50:20 Iosif ne face cunoscuta teologia lui Dumnezeu. Acest verset contine doua dintre cele mai mari cuvinte din Biblie, “dar Dumnezeu”. Aceste doua cuvinte ne incredinteaza ca indiferent de nedreptatile de care o sa avem parte din partea oamenilor sau ale vietii, Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile. Nu Satan este in control. Nu raul sau nedreptatea sunt in control. Nu circumstantele detin controlul si nici moartea. Dumnezeu este suveran peste toate, iar viata lui Iosif proclama tare si clar acest adevar. Dumnezeu astazi ne masoara, ne cantareste si ne cerceteaza pe fiecare ca sa vada daca vom face parte din categoria celor credinciosi asemenea lui Iosif, chemati sa fie lideri spirituali ai lui Dumnezeu in aceasta generatie.