Aleg comfortul din barca sau aventura de a umbla pe apa? Lectia 2

Matei 14:22-33

Cand indraznesc sa cobor din barca stiu ca voi intampina provocari. Descrierea imaginii cu Petru coborand din barca…   Poate ca am avut parte de aceeasi senzatie pe care a avut-o si Petru dupa ce a coborat din barca. Atunci cand incepem o aventura noua  si la inceput totul este bine si frumos, dupa care realitatea te loveste. Incep sa apara obstacolele si desi ar fi trebuit sa ne asteptam la ele, totusi par sa ne ne ia de fiecare data prin surprindere. Insa ceea ce trebuie sa stim este ca desi pare a fi o solutie mai buna sa ramai in barca, aceasta nu iti ofera garantia sigurantei. Totul este un risc. Poti alege sa stai in pat si sa fii unul dintre miile de oameni care ajung sa fie dusi de urgenta la spital pentru ca s-au lovit la cap cazand din pat.                                                                                                       Cand doua echipe ajung la finalul unui meci si sunt la egalitate trebuie sa execute lovituri de pedeapsa. Multi refuza sa execute de teama sa nu rateze. Cei mai buni jucatori ai lumii au ratat lovituri de pedeapsa. Dar daca nu sutezi nu vei cunoaste niciodata gloria de a marca golul victoriei. Da, este periculos sa cobori din barca, dar la fel de periculos este sa alegi sa ramai in barca ratand extraordinara aventura a vietii alaturi de Dumnezeu.

Cand luam hotararea de a pasi pe apa, trebuie sa stim ca teama este pretul pe care trebuie sa il platim ca sa crestem.                                                                           Cei ce il aleg pe Isus aleg sa traiasca pentru a creste in Isus. Cresterea spirituala aduce experiente extraordinare, dar aceasta vine cu un pret. Teama nu va disparea niciodata cat timp suntem pe acest pamant. Desi Petru a umblat cu Isus pe apa in acea zi si Isus i-a spus sa nu se teama, teama nu l-a parasit pe Petru din acea zi. Mai tarziu el s-a temut pentru viata sa, negand ca il cunoaste pe Cristos. Cresterea spirituala vine odata cu hotararea de a pasi in teritorii necunoscute si de a accepta provocari noi, iar cand facem acest lucru vom simti teama. “Teama nu va disparea niciodata cat timp continui sa cresc.” Teama si cresterea merg impreuna pe acelasi drum. Nu inseamna ca suntem fricosi daca ne temem, ci constienti ca pentru a creste in Domnul acesta este pretul pe care il platim. Unsprezece dintre ucenici au ales comfortul si doar unul a indraznit. Teama au simtit-o cu totii, dar numai unul a platit pretul cresterii spirituale experimentand umblarea pe apa.                                                                                                                                                                                 Comfortul este calea pe care o aleg multi dintre credinciosi. Ei nu sunt deschisi la provocari noi. Realitatea este urmatoarea: Daca alegem sa coboram din barca astazi, data viitoare o sa ne fie mai usor sa o facem. Nu pentru ca nu o sa ne mai temem, ci pentru ca am inteles ca frica incepe sa fie redusa la tacere de credinta. Pe de alta parte, daca astazi refuzam sa coboram din barca si ramanem indiferenti si comfortabili in viata noastra crestina, vocea care ne cheama va fi din ce in ce mai indepartata pana cand vom ajunge sa nu o mai auzim deloc.

Cand pasim din barca comfortului spiritual invatam sa evaluam mult mai bine ceea ce este esec si ceea ce este succes.                                                                 Din cauza fricii, Petru a inceput sa se scufunde si a avut nevoie de mana lui Isus ca sa fie salvat. Asadar, oare a reusit sau a esuat Petru? Ce este esecul? Esecul nu este o eticheta pe care o punem in urma unor intamplari ci este modul in care interpretam intamplarile. Jonas Salk este doctorul care a lucrat ani de zile si in cele din urma a gasit un antidot pentru vindecarea gripei. Insa pana sa gaseasca antidotul, a incercat peste doua sute de variante ale vaccinului care nu au avut succes. Cand a fost intrebat ce simte un om cand esueaza de mai bine de doua sute de ori, Jonas Salk a raspuns: “Nu am esuat de doua sute de ori, ci am descoperit doua sute de variante gresite ale antidotului.”  A fost Jonas Salk un esec? A esuat Petru? Poate ca intr-un fel a esuat. Nu a avut indeajuns de multa credinta. Indoielile sale au fost mai mari decat credinta sa. Dar cred ca in barca au fost unsprezece oameni care au esuat cu mult mai mult decat a facut-o Petru. Esecul lui Petru a fost rasunator, dar al celorlalti a fost tacut, a trecut neobservat si necriticat. Doar Petru a cunoscut rusinea esecului public. Dar le fel de bine doar Petru a trait minunea umblarii pe apa si ceea ce poti face cand iti pui toata increderea in Isus. Petru a fost singurul care a inteles ceea ceeste esec si ceea ce este succes.                                                                                                                                                                                                                                               Credeti ca Petru a uitat vreodata acest moment? Am convingerea deplina ca este unul dintre lucrurile care i-au dat putere sa ramana tare in fata amentintarilor si batailor pentru numele lui Cristos. Petru a descoperit acea nevoie disperata a omului care se scufunda si nu il are decat pe Isus ca salvare. Cel mai mare esec nu este sa cazi, ci sa nu indraznesti.

Cand indraznesti sa lasi barca in urma vei avea ocazia sa cresti.                                Cum a crescut Petru dupa aceasta experienta? Petru a inteles care este sursa puterii sale. Ca de mana cu Isus va fi intotdeauna in siguranta. Ca atata timp cat nu isi va lua privirea de la Isus, capetenia mantuirii lui, nu se va scufunda niciodata. Ca necazurile si incercarile vor veni asa cum a venit si furtuna pe neasteptate, dar cu Cristos poate sa treaca biruitor peste toate. Petru a inteles ce inseamna sa fii dependent de Isus.                                                                                                                                                                                                                  Eu la intoarcerea in barca m-as fi laudat probabil ce sentiment unic am experimentat mergand pe apa si as fi spus ca scufundarea a fost ceva premeditat, din dorinta de a ma racori putin dupa o realizare atat de mareata.  Petru si-a acceptat slabiciunile si mustrarea fara sa incerce sa le ascunda iar acest lucru l-au facut sa creasca in credinta lui fata de Cristos.  Esecul este o parte indispensabila a procesului de crestere, invatare si maturizare. Nu esecul ne modeleaza si ne formeaza ca oameni si caractere, ci felul in care reactionam in fata esecului.                                                                                                                                         Un englez pe numele sau Sir Edmund Hillary a avut nebunia de a cuceri Everestul. Desi a incercat in mai multe randuri, a esuat. Intr-o dimineata aflandu-se la poalele muntelui s-a uitat spre creasta care se vedea dintre nori si cu pumnul ridicat a spus: “astazi te voi cuceri, pentru ca tu nu poti sa cresti mai mult de atat, dar eu dupa fiecare esec am crescut.” Acea expeditie i-a adus lui Edmund in sfarsit mult doritul succes.

Cand renuntam la barca invatam sa asteptam dupa Dumnezeu.                               De ce nu a oprit Isus imediat furtuna atunci cand a venit pe apa la ucenici? Pentru caucenicii trebuiau sa invete sa astepte izbavirea care vine de la Dumnezeu. Trebuie sa asteptam ca Dumnezeu sa opreasca furtuna. Sa astepti dupa Dumnezeu este unul dintre cele mai grele lucruri in viata de credinta.                                                                                     Nu am avut niciodata o problema cu vorbitul in public. Imi place sa vorbesc si faptul ca am o slujba din care sa imi castig existenta facand asta ma face unul dintre cei mai binecuvantati oameni. Predicarea este un lucru extraordinar pentru mine.                          Dar primele mele experiente la amvon au fost destul de apasatoare. Transpiram abundent si cu greu imi gaseam ideile. Uneori de emotie mi-am sfarsit lectia dupa doar 10 minute. Mi s-a intamplat si sa ma blochez pur si simplu in timpul unei lectii si sa nu mai pot sa scot nici un cuvant. Dumnezeu m-a ajutat sa trec peste acea perioada si astazi ma gandesc cu placere in astfel de situatii la cuvintele profetului Isaia 40:29-31. Trebuie sa invatam sa asteptam dupa Dumnezeu. Sa ne dea El putere sa trecem peste slabiciunile noastre. Astfel ajungem sa ne cunoastem limitele si sa ne recunoastem dependenta de Dumnezeu. Daca as fi renuntat la predicare dupa acele episoade stresante si apasatoare de la inceput nu as mai fi ajuns sa fac ceea ce cred ca Dumnezeu m-a chemat sa fac astazi in Imparatia Sa.

Domnul Isus continua sa caute si astazi oameni ca Petru care sa aiba indeajuns de multa credinta in El ca sa coboare din barca. Oameni care sa aiba foame dupa Dumnezeu si dorinta sa creasca spiritual tot mai mult. Persoane care sa cunoasca adancimile vietii de credinta cu Isus si sa ii ajute sa iasa din starea de amorteala care ii fac sa fie mai mult morti decat vii. Unii oameni mor intr-o zi dupa ce au trait o viata intreaga, cei mai multi mor in fiecare zi fara sa traiasca cu adevarat vreodata pentru ca refuza sa isi paraseasca barca.                                                                                                                                                           Este un gand cu care vreau sa ramanem la finalul acestei predici. Iubitii Domnului vreau sa remarcam ca Isus Cristos nu este in barca. El este pe apa. Daca alegi sa ramai acolo, atunci poti trai acolo, dar risti sa traiesti fara El. Daca vreau sa fiu cu Isus, atunci trebuie sa cobor din barca si sa pasesc pe apa lasand in urma preocuparile marunte ale acestei vieti pamantesti. Dumnezeu ne pune fiecaruia provocari reale inainte prin care putem cobora din barca. Alegem sa raspundem acestor provocari in ciuda temerilor pe care le putem avea sau vom alege comfortul si acea aparenta siguranta care sa ne ofere iluzia ca noi suntem cei ce detinem controlul? Poate ca ne simtim comfortabil in barca noastra, dar stand acolo este posibil ca Isus sa treaca pe langa noi, iar noi sa nu il vedem si sa nu il auzim.

Daca alegem sa coboram din barca atunci trebuie sa stim ca uneori vom esua, dar nu vom fi singuri in esec. Domnul Isus va fi langa noi ca sa ne ridice. Dar mai trebuie sa stim ca atunci cand vom reusi in sfarsit, vom cunoaste experiente inaltatoare asemenea celei pe care Petru a avut-o,  de a umbla cu Isus pe apa.

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code