Matei 25:14-30
Atunci cand cineva ne face un cadou, avem doua alegeri cu privire la ceea ce vom face cu el: sa il deschidem sau nu. Una dintre marile tragedii ale vietii de crestin este sa nu deschizi darul care ti-a fost oferit de Dumnezeu din cauza temerilor, frustrarior, dezamagirilor, maniei, egoismului, samd. Toti crestinii au primit de la Dumnezeu un dar extraordinar de o valoare nepretuita. Atat de valoros ca Domnul Isus spune ca orice om ar fi dispus sa vanda tot ce are ca sa fie al lui. O femeie a primit in fiecare an de ziua ei cate o farfurie din cel mai valoros portelan care exista si de fiecare data le-a pus in pod fara sa deschida vreo cutie. Ea nu le-a folosit niciodata de teama sa nu se sparga. Peste multi ani, nepoata ei le-a gasit in pod si cand le-a evaluat, intregul set valora o avere. Acea femeie a tinut o comoara in podul ei si nu s-a bucurat de ea pentru ca de teama nu a indraznit sa isi deschida darul. Un tanar a primit o biblie ca mostenire de la bunica lui care fusese o femeie foarte bogata. Fiind foarte dezamagit, a aruncat acea biblie intr-o cutie in pivnita casei si nu a deschis-o niciodata. Peste multi ani cand din cauza problemelor financiare a trebuit sa isi vanda casa a gasit biblia in pivnita iar cand a aruncat-o intr-o valiza, din ea au sarit mai multe bancnote de 100$. Luand-o in mana a vazut ca pe fiecare pagina a bibliei, bunica sa ii lasase 100$. A avut o avere ascunsa intr-o biblie, dar nu s-a folosit de ea pentru ca dezamagirea, mania si frustrarea l-au facut sa nu isi deschida niciodata darul. Uneori avem tentinda sa conditionam deschiderea darului de la Dumnezeu prin primirea de tot felul de garantii si promisiuni de la Dumnezeu. Petru nu a spus: Doamne daca imi promiti ca nu ma voi scufunda voi veni la Tine. El a spus, Doamne daca esti Tu, atunci porunceste-mi sa vin la Tine. Ceilalti 11 ucenici care au ales sa ramana in barca nu au vrut sa riste esecul. Au pretuit aparenta siguranta din barca in locul cresterii spirituale. Au preferat sa urmareasca de pe margine aventura spirituala a lui Petru. Ei reprezinta acea larga multime de credinciosi care nu cer de la Isus o porunca pentru a face ceva, ci promisiuni si garantii.
Dumnezeu ne-a creat cu posibilitatea de a creste. In creatia lui Dumnezeu exista un adevarat miracol al cresterii. Cresterea noastra fizica, de la bebelusi lipsiti de orice cunoastere, la copii care incep sa spuna cuvinte, la adolescent care incep sa ia hotarari, la adulti care isi asuma responsabilitati. Frumusetea cresterii in gradini a fructelor si a legumelor plantate. Bucuria cresterii afacerii incepute. Cresterea aduce implinire. In schimb stagnarea aduce intristare. Un copil care nu mai creste aduce intristare. O planta care nu mai creste dezamageste. O casnicie care nu mai creste, se stinge. Iar un crestin care nu creste, in cele din urma moare. Multi oameni au avut planuri mari cu privire la vietile lor, dar in prezent si le irosesc pe maruntisurile acestei existente pamantesti. Nu exista tragedie mai mare decat o viata irosita.
In pasajul din Matei 25 Domnul Isus ne spune o poveste despre un stapan, trei robi si trei principii despre folosirea darului primit.
Primul principiu este: Domnul Isus este sursa darurilor. Domnul Isus este cel ce ne da fiecaruia daruri. Pe atunci, un talant reprezenta plata pentru cinsprezece ani de munca. Unul dintre robi a primit suma echivalenta a 15 ani de munca, altul a 30 de ani de munca, iar cel de-al treilea banii ce puteau fi castigati in 75 de ani de munca. Pe atunci cine putea strange salarul pe un an de munca se putea considera un om bogat. Asadar sumele primite de acesti trei slujitori de la stapanul lor erau impresionante. Ce au facut ei cu ceea ce li s-a oferit? Domnul Isus ne impartaseste aceasta pilda pentru a intelege ca ceea ce ni s-a oferit este o sansa unica in aceasta viata. Din oameni fara dreptul de a visa la lucruri mari, putem ajunge in situatia de a avea puterea si resursele de a face lucruri marete. Primii doi slujitori au inteles maretia darului ce li s-a oferit si nu au eitat sa il deschida si sa il foloseasca. Pilda ne spune ca ei au inceput indata sa investeasca si sa foloseasca ceea ce primisera. Nu au mai asteptat nici o clipa ca sa profite de sansa unica ce li s-a oferit. Toti am primit macar un talant. Tuturor ni s-a oferit o sansa unica, un dar deosebit oferit de Insusi Domnul Isus. Una dintre marile probleme este cand in loc sa ne bucuram de darul nostrum sis a ne preocupam sa il folosim, tanjim la darul primit de la Dumnezeu de aproapele nostru. Nici unul dintre noi nu isi poate alege darul, este decizia suverana a lui Dumnezeu. La fel cum nu ne alegem famlia in care ne nastem, nici tara, nici rasa, nici capacitatile intelectuale sau manageriale si nici felul in care aratam.Dar ceea ce trebuie sa intelegem este ca nu exista copii ai lui Dumnezeu care sa nu fi primit un dar extraordinar si nepretuit. Cel de-al treilea slujitor a reactionat diferit fata de primii doi. El ingroapa cel mai pretios dar pe care l-a primit, fiind infrant de teama. Ce sansa irosita!
Cel de-al doilea principiu este: Domnul Isus isi incheie intotdeauna socotelile. Isus ne-a oferit daruri, ne ajuta sa le folosim, dar se va si intoarce ca sa isi incheie socotelile cu noi. Un lucru pe care cel de-al treilea slujitor l-a uitat. Oamenii au adesea tendinta de a crede ca pot sa scape de consecintele actiunilor lor. Incearca sa mituim autoritatile, sa gaseasca scuze pentru neimplinirea promisiunilor facute. Dar exista un moment ales de Dumnezeu in care nici unul nu va mai putea cauta scuze si nu va mai putea mitui pe nimeni ca sa scape de consecintele actiunilor lor. Cate scuze nu folosesc oamenii astazi pentru vietile lor marunte si neimplinite. Dau vina pe sistem, pe locul de munca, pe politicieni, pe copii, pe soti, pe lipsa de timp sau de bani, pe predicatori, samd. Intr-o zi stapanul se va intoarce si isi va incheia socotelile cu fiecare om in parte. De la presedinti la politicienii, doctorii, politisti, profesori, predicatori, si pana la cei mai simpli dintre oameni. Fiecare va fi intrebat atunci: Ce ai facut cu ceea ce ti-am dat?
Observatie: Sa fie o coincidenta ca cel ce a ales sa isi ingroape darul a fost chiar slujitorul ce primise un singur talant? Fiecaruia I s-a dat dupa masura de credinta si dupa capacitatea pe care o avea ca sa aduca profit. Poate ca el si-a comparat talantul cu ai celorlalti doi? Poate ca s-a suparat ca a primit mai putin decat ei? Poate a vrut sa se razbune pe stapanul sau pentru ceea ce a considerat a fi o nedreptate? Dar de ce a folosit Domnul Isus trei personaje in aceasta pilda si nu doua, cel ce a ascultat si cel ce nu a facut-o? Sa intelegem ca desi au primit masuri diferite ale darului din partea Domnului Isus, primii doi slujitori care au folosit la maxim darul primit, au avut parte de acelasi cuvinte si aceeasi recunoastere la intoarcerea Lui. El nu a facut diferente intre ei pentru ca nu conteaza daca ai cinci, doi sau un singur talant, ci important este ceea ce faci cu ceea ce ai primit.
Domnul Isus nu ne va cere socoteala pentru ceea ce nu ni s-a dat, ci pentru ceea ce ni s-a incredintat. Cel de-al treilea slujitor a avut aceeasi problema ca si cei 11 ucenici ramasi in barca: i-a fost frica. Frica sta in spatele celor mai multe pacate. Frica sta adesea in spatele neacultarii de Dumnezeu. Mint pentru ca mi-a frica sa se afle un adevar care imi aduce rusine. Ma alatur barfei pentru ca mi-e frica sa nu fiu exclus din grup. Strang tot mai mult pentru ca mi-e frica de un viitor nesigur. Teama este un mare obstacol in umblarea noastra spre ceruri, dar nu va reprezenta o scuza la intoarcerea Stapanului. De retinut: Slujitorul nu a fost judecat pentru ceea ce a facut rau, ci pentru ceea ce nu a facut. Nu pentru ca a mintit, ca a furat si a inselat, ci pentru ca si-a irosit viata. Pentru ca sa stii sa faci ceea ce este bine si sa ai la dispozitie mijloacele ca sa il faci, dar sa refuzi sa il faci, este pacat.
Exercitiu: Sa incercam sa ne imaginam ca suntem intr-o camera doar noi cu Dumnezeu, doua scaune si un tv cu dvd player. Ne asezam pe scaun si Dumnezeu introduce in dvd player un dvd pe care scrie: “ Ce ar fi putut fi Claudiu” Apoi ne uitam cum ar fi putut fi viata noastra si ce ar fi putut face El prin noi daca i-am fi dat voie. Ce am fi putut face cu abilitatile noastre, cu timpul si resursele noastre daca ne-am fi increzut in El atat de mult incat sa indraznim sa deschidem darul, si sa coboram din barca. Nu cred ca asa se va intampla cand vom sta inaintea lui Dumnezeu in cer, dar simt ca sunt inca atat de departe de ceea ce as putea fi. Insa mai stiu ceva: ca imi doresc mai mult. Si acest lucru este un prim pas spre viata pe care Dumnezeu mi-a pregatit-o. Stiu ca atata timp cat am inca aer in plamani, mai am timp sa schimb ceva. Vreau sa ii cer Domnului sa imi porunceasca, nu sa ii cer mereu promisiuni si garantii ca sa fac ceva in imparatia Lui.
Cel de-al treilea principiu este: Isus rasplateste fiecaruia. Aceasta pilda ne mai ofera un adevar extraordinar. Isus nu este doar Domnul ce ofera daruri, ce isi incheie socotelile, ci si Domnul recompensei. Cei ce raspund chemarii Lui nu gasesc doar implinirea scopului lor in aceasta viata ci primesc si o rasplata mai mare decat isi pot imagina, mai mare decat au vazut sau auzit vreodata.
La final cei trei robi sunt impartiti in doua categorii: Rob lenes si viclean: Lenea spirituala este diferita de lenea fizica. Lenea spirituala este lipsa bucuriei si a pasiunii de a-l sluji pe Dumnezeu. Oare cati dintre cei credinciosi se regasesc in aceasta categorie? Cati nu se amagesc crezand ca sunt in regula cu Domnul pentru ca nu mai fac pacatul x sau y. Cati nu se lauda chiar cu aparenta lor neprihanire, crezand ca asta le aduce aprobarea inaintea lui Dumnezeu, dar pierd din vedere ca in fata stapanului va conta decat daca au facut maximul cu ceea ce li s-a incredintat? Oare cati crestini nu au ca maxim in viata lor spirituala cele doua ore la biserica in ziua de duminica?
Rob bun si credincios: Este parola de intrare in prezenta lui Dumnezeu. Desi suma incredintata de stapan era una exorbitanta, totusi El ii spune slujitorului bun si credincios ca ceea ce a primit sa administreze pe pamant este nimic in comparatie cu ceea ce i se va oferi sa administreze in cer. Domnul Isus ne spune ca indifferent de cat de marete au fost experiente pe care le avem aici cu Dumnezeu cand alegem sane investim vietile in vesnicie, in comparatie cu ceea ce este pregatit pentru noi in ceruri, acelea au fost doar simple tresariri.
Pentru multi raiul pare ceva plictisitor.Ei si-l imagineaza ca pe un fel de statiune pentru pensionari. Unii nici nu sunt foarte convinsi daca acolo va fi mai bine ca aici. De aceea fac asa cum a facut cel de-al treilea slujitor. Insa raiul va fi un loc al aventurii supreme, cand scopul pentru care am fost initial create va fi in sfarsit atins. Acolo nu vor mai exista daruri nedesfacute ci vom asista la implinirea deplina a potentialului umanitatii. Oare am inteles ce potential maret se afla in noi si cat de mare este darul care ni s-a oferit? Sa indraznim sa ne deschidem darul si sa incepem sa il folosim de indata. Nu ingadui sa fii unul dintre cei ce traiesc tragedia unei vieti irosite si a unei vesnicii inchipuite.