2 Corinteni 4:17-18
Unul dintre pericolele cu care ne confruntam cand citim astfel de pasaje este sa fim atat de impresionati si miscati de modul de exprimare incat sa pierdem din vedere importanta mesajului. Asa se intampla si cu multi dintre Psalmi. Adesea crestinii sunt furati de frumusetea limbajului si a exprimarii si transforma Psalmii mai mult intr-un somnifer decat intr-un indemn vrednic sa trezeasca inimile amortite. Trebuie sa ne disciplinam atunci cand citim Scriptura a.i. sa nu ne lasam furati de peisaj ci sa ii ingaduim lui Dumnezeu sa ne vorbeasca in functie de nevoile noastre.
Apostolul Pavel scrie aceste cuvinte intr-un context foarte apasator si dureros pentru el, vs.8-10. Apasat de atata suferinta si incercari el socheaza spunand “necazul nostru usor de purtat si temporar, lucreaza in noi o greutate vesnica de slava…” In contextul actual cand omul traieste in teama, nesiguranta, oboseala si necaz, biserica si lumea are nevoie mai mult ca oricand de oameni care sa se ridice si sa impartaseasca aceeasi nadejde si incredere ca cea a apostolului Pavel.
Care este adevaratul test al crestinsmului? Cu siguranta ca este cunoasterea Scripturii. Dar unii credinciosi au acceptat adevarul Evangheliei si l-au crezut insa apostolul vorbeste despre ei in 2 Timotei 3:5 ca “avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-I puterea.” Prin vietile lor acestia neaga lucrurile pe care pretind ca le cred si pe care le marturisesc cu gura. Au cunostinta, dar sunt morti dpdv spiritual. Deci cunostinta scripturii desi absolut necesara nu cred ca este adevaratul test al crestinismului.
Atunci inseamna ca testul il reprezinta viata pe care o traieste. Comportamentul lui imi va spune daca este sau nu crestin. Cu siguranta ca modul in care cineva se comporta spune multe lucruri despre el. Moralitatea este o parte esentiala a credintei crestine. Insa exista multi barbati si femei morali, etici care fac mult bine dar care resping idea unei relatii cu Dumnezeu si supunere fata de cuvantul Sau. Ii amintesc aici pe cei din categoria umanistilor care daca sunt judecati dpdv al comportamentului, cu greu poti gasi ceva pe care sa li-l reprosezi. Insa in ciuda moralitatii si al comportamentului lor, ei sunt pierduti. Deci comportamentul desi este un bun indicator nu cred ca reprezinta testul suprem al crestinismului.
Deasemenea mai sunt cei care considera ca testul suprem al crestinismului este reprezentat de experientele pe care le ai cu Dumnezeu. sunt oameni care au trecut printr-o criza profunda in viata lor si atunci au avut o experienta inaltatoare care le-a schimbat foarte mult vietile. Si acesta este un test important insa poate fi el numit testul suprem? Cu siguranta ca lucrarea Duhului Sfant in om ii aduce experiente minunate cu Dumnezeu, insa la fel de adevarat este ca atat de multe culte au aparut in urma unor astfel de oameni care au pretins ca au avut experiente extraordinare si descoperiri de la Dumnezeu. Prin aceste asa zise experiente ei au convins un numar mare de oameni sa ii urmeze: ex. Lui Joseph Smith (mormonii), Charles Russell (martorii lui Iehova), Ellen G. White (adentistii), William Branham (branhamistii), Ron Hubbard (scientologistii) samd. Toate aceste culte au atras oameni pretinzand ca le ofera experiente deosebite oamenilor. Fara aceste experiente nu ar fi reusit sa stranga atat de multi adepti si nu ar putea prospera asa cum o fac. Asadar experientele cu Dumnezeu sunt importante, dar tot nu cred ca reprezinta adevaratul test al crestinismului.
Poate ca cineva va spune: “Pavel probabil ca a fost un om optimist din fire, care vedea intotdeauna un bine in fiecare rau si care putea sa zambeasca si in cele mai intunecate momente.” De aceea a putut sa aiba un astfel de discurs, de aceea putea sa cante si sa il laude pe Dumnezeu fiind in inchisoare, sau sa spuna ca se bucura in foame, frig si lovituri. Aceasta explicatie nu va sta insa in picioare. Pavel nu se numara printre cei cu o astfel de fire excesiv de optimista. Sa citim 2 Cor.10:10, 7:5. Cuvintele lui Pavel nu aveau ca sursa optimismul sau debordant, ci puterea pe care Evanghelia lui Cristos o avea in viata sa.
Cred ca testul suprem al crestinismului il reprezinta raspunsul complet al crestinului la tot ceea ce se intampla in jurul sau. Nu doar in anumite aspecte ale vietii, ci in toate aspectele vietii. In ciuda circumstantelor ingrozitoare in care se afla, Pavel spune “necazul nostru usor de purtat si temporar, lucreaza in noi o greutate vesnica de slava.” Putem la randul nostru sa spunem acelasi lucru in cele mai negre zile ale vietii noastre? In ziua dezastrului, a abuzului, a dezamagirii, a pierderii celui drag, a deznadejdii, foametei, sau frigului putem sa avem chipurile senine si lauda lui Dumnezeu pe buze? Cred ca acesta este testul suprem al crestinismului. Cei ce pot sa faca acest lucru cunosc Scriptura, traiesc si o viata morala si au si experiente deosebite cu Dumnezeu.
Povestea extraordinara a crestinismului din primul secol este ca mii de barbati si femei crestine necunoscuti au putut sa vorbeasca la fel cum a facut-o Pavel. Noi nu am auzit niciodata de ei, dar ei erau doar crestini asa cum era si Pavel.Insa faptul ca erau crestini le-a dat o perspectiva asupra vietii complet schimbata, 2 Corinteni 5:17. Ei sunt oameni care se lupta sa faca toate lucrurile din perspectiva lui Cristos, o perspectiva a cerurilor si nu una pamanteasca, cu o intelepciune duhovniceasca si nu omeneasca. Asta este motivul pentru care ei puteau sa strige din mijlocul abuzului, al suferintei si al nedreptatii cuvintele minunate din 2 Corinteni 4:17-18.
Dar de ce multi dintre credinciosi nu simt si nu pot sa spuna sis a simta cu toata fiinta lor cuvintele rostite de Pavel? Pentru ca sunt prea prinsi de lume si de lucrurile marunte al acestei vieti. Nu reusesc sa vada imaginea de ansamblu a vietii, asa cum pot vedea toata valea din varful unui munte, sau tot orasul de la geamul unui avion. Crestinii trebuie sa fie oameni care au o perspectiva completa si desavarsita asupra vietii. Dar problema este ca lumea este prea mult parte din realitatea unora dintre ei. Credinta crestina ridica credinciosul deasupra lucrurilor marunte ale acestei lumi ca sa poate privi viata de sus, avand o imagine de ansamblu a ei.
Sunt doua lucruri extrem de importante pe care apostolul le spune in aceste doua versete. Primul este perspectiva crestinului asupra timpului “necazul temporar”. Una dintre consecintele pocaintei unui suflet este perceptia diferita pe care acesta o are asupra timpului din acel moment. Problema timpului este una dintre cele mai mari cu care lumea se confrunta astazi. Insa credinciosii au fost eliberati de aceasta robie a timpului. Cateodata zilele par sa treaca atat de greu, mai ales zilele de incercare. Cum poate cineva spune ca 80 de ani sunt nimic, cand uneori trecerea a cateva ceasuri rele le resimtim ca pe o eternitate? Insa credinciosul masoara timpul pe acest pamant in contextul vesniciei. Cum ar fi sa te gandesti ca mai ai 100 de ani de trait, o mie, un milion? Este greu sa concepem asa ceva. Dar incercati sa va ganditi la un timp fara sfarsit, de milioane si milioane si milioane de ani. Asta este eternitatea. In contextul acesta viata pamanteasca este doar o clipa. Crestinul nu mai percepe viata din perspectiva calendarelor si a agendelor pentru ca el apartine vesniciei.
Cel de-al doilea lucru subliniat de apostol este perspectiva diferita asupra incercarii “necazul usor de purtat”. Dupa ce insira o lista intreaga de incercari in vs.8-11, le detaliaza apoi in 11:23-27. In acest context Pavel spune “necazul acesta este usor de purtat.” Personal nici nu pot sa ma gandesc ce ar insemna sa experimentez incercarile lui Pavel. Insa Pavel le numeste “necazuri usoare”. Cum poate sa faca cineva o astfel de afirmatie? Dar haideti sa privim cu atentie la ceea ce spune de fapt apostolul. El nu spune ca acele incercari sunt usoare, ci le pune in contrast cu altceva, cu o greutate vesnica de slava dincolo de orice imaginatie. Pavel pune pe unul din talerele cantarului toate problemele si incercarile lui, iar pe cealalta slava vesnica care il asteapta. Sub greutatea vesniciei slavei, problemele sale devin doar o adiere de vant. Dar ce inseamna aceasta greutate vesnica de slava? Nu este singura ocazie cand Pavel vorbeste despre astfel de lucruri. Sa recitim vs 18 din 2 Corinteni. Secretul lui Pavel este ca pe masura ce Cristos prinde chip in el tot mai mult, el se uita la lucrurile pe care ochiul celui pierdut nu le vede si prin credinta el poate sa vada ceva din slava cerurilor. Vazand doar o frantura din ceea ce inseamna minunatia si slava raiului, incercarile lui de pe acest pamant devin usoare. Pavel a trait ca un om care stia ca lumea aceasta nu mai avea nimic sa ii ofere de aceea el nu mai putea trai pentru aceasta lume. Pentru ca “lucrurile care se vad sunt trecatoare.” Insa celelalte sunt lucruri, cele pregatite de Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc sunt lucruri pe care “ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit.” 1 Corinteni 2:9. Pavel stia ca furtunile, loviturile, foamea, tradarile, frigul si moartea nu ii putea fura aceasta mostenire promisa de Dumnezeu, ci puteau doar grabi momentul cand va intra in posesia ei.
Acesta cred ca este testul suprem al crestinismului. Daca ai reusit sa intrezaresti slava lui Dumnezeu, nimic nu te mai poate dobora. Incercarile si moartea nu vor putea decat sa duca credinciosul mai aproape de aceasta slava care il asteapta prin Isus Cristos. Asta a fost secretul lui Pavel, al crestinilor din primul secol, al celor din vremea marilor reforme crestine si tot acesta a ramas secretul si pentru crestinii de azi. Iubitii mei, sa cunoastem Scriptura nu este de ajuns, sa fim oameni morali nu este suficient, sa avem experiente cu Dumnezeu nu cantareste decisiv. Intrebarea este: Avem noi inimile legate de pamant sau de aceasta greutate vesnica de slava?