Cand lasi banii sa vorbeasca – Iacov 5:1-6
Iacov nu spune ca este pacat sa fii bogat, la fel cum nu o face nici altcineva in Sfanta Scriptura. Oameni iubiti si dragi inimii lui Dumnezeu ca Avraam, Iov sau David au fost bogati, dar in ciuda banilor au continuat sa umble cu Dumnezeu slujindu-I lui Dumnezeu si nu banilor. Iacov este insa preocupat de egoismul celor care lasa banii sa vorbeasca in viata lor si le atrage atentia asupra a trei lucruri:
Modul in care si-au dobandit bogatia. Dumnezeu nu descurajeaza acumularea de bunuri materiale. El chiar a dat in legea lui Moise poporului evreu legi speciale pentru obtinerea si protejarea averilor. Solomon indeamna in proverbe si eclesiastul ca omul sa se bucure de munca si agoniseala lui. Nici epistolele Noului Testament nu interzic dreptul la proprietate si avutie. Insa este condamnata obtinerea bogatiei si a banilor prin mijloace ilegale atat in Vechiul cat si Noul Testament ( Deuteronom 24:14-15, Levitic 19:13, Ieremia 22:13 ). “Sa nu furi” este una dintre poruncile din decalog de care credinciosul nu trebuie sa uite niciodata. Sa ai bogatii nu este pacat, dar sa ti le insusesti prin minciuna, furt si inselatorie, este.
Modul in care si-au folosit bogatia. Este deja destul de rau sa iti obtii banii intr-un mod pacatos, dar sa o folosesti in scopuri egoiste amplifica si mai mult magnitudinea pacatului.”Ati adunat comori in zilele de pe urma.” Nu asta era problema. Ci faptul ca ei credeau ca sunt bogati prin banii pe care ii adunasera fara a fi in vreun fel preocupati de slava lui Dumnezeu. Banii ii foloseau strict pentru placerile lor. La nici zece ani dupa ce Iacov a scris aceasta epistola, Ierusalimul a fost ocupat de romani si toate bogatiile le-au fost luate. Sa iti aduni comori in ceruri nu inseamna sa vinzi tot ce ai si sa dai la saraci. Asta a fost provocarea pusa de Domnul Isus inainte tanarului bogat pentru a-I da in vileag pacatul.Sa iti strangi comori in cer inseamna sa administrezi cu intelepciune bogatia lui Dumnezeu. Chiar daca avem multe lucruri, in realitate ele nu ne apartin.Dumnezeu este stapan al tuturor lucrurilor si El tine evidenta felului in care ii administram bunurile aici pe pamant, 1 Corinteni 4:2. Problema lor este descoperita in cuvintele acestea: “Ati trait pe pamant in lux si in placeri.” Luxul este risipa, iar rispia este pacat. Fiecare suntem recunoascatori pentru conditiile bune de viata si nu vrem sa ne intoarcem la viata din pesteri, dar exista un punct de care daca trecem suntem in pericolul de a fi cuprinsi de lacomie, Luca 12:15. Chiar daca ne-am strans banii in limitele voii lui Dumnezeu trebuie sa avem grija cum ii folosim, evitand sa ii risipim intr-un mod egoist cand in jurul nostru sunt atatea nevoie care trebuie implinite. Luxul este rasfatarea sinelui iar rezultatul este pacatul.
Modul in care se trec bogatiile lor. Sa recitim vs.2-3. Nimic din lumea aceasta nu dainuieste pe vesnicie. Sa iti pui increderea si siguranta in bogatie este o mare greseala, 1 Timotei 6:17. Bogatiile pamantesti sunt nesigure,la fel cum este si viata pe pamant. Nimeni nu poate lua ceva cu el atunci cand paraseste aceasta viata, Luca 12:20. Otrava bogatiei i-a infectat pe bogatii din timpul lui Iacov. “Sa nu poftesti” este ultima porunca din decalog. Pofta dupa mai mult conduce mereu la pacat, la degradare morala si cadere spirituala. Nu este rau sa ai bogatii dar trebuie sa fii cu bagare de seama sa nu se infiltreze pe nesimtite in inima ta, Psalmul 62:10. Iacov vorbeste in aceste versete despre o judecata prezenta (distrugerea caracterului si pierderea bogatiei) dar si despre o judecata viitoare cand vom sta inainte lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne va judecata pentru pacatele noastre pentru ca Isus a platit pentru ele la Golgota, dar ne va judeca pentru toate lucrarile si faptele facute in trup. Nu mantuirea este in discutie aici, ci pierderea rasplatii ceresti, 1 Corinteni 3:13-16.
“Acolo unde este comoara ta acolo este si inima ta.” Ceea ce investim pentru placerile noastre se va pierde, dar ceea ce ii dam lui Dumnezeu va ramane si Domnul ii va adauga chiar si dobanda, Proverbe 19:17. Intr-adevar banii vorbesc, dar ce vor spune ei despre mine in ziua judecatii?
Puterea rabdarii – Iacov 5:7-12
Iacov si-a inceput epistola si si-o incheie incurajand si indemnand credinciosii sa fie rabdatori. Pana la intoarcerea Domnului Isus si judecata Sa cea dreapta, crestinii trebuie sa indure cu rabdare nedreptatile din lumea aceasta. De trei ori mentioneaza Iacov momentul intoarcerii Mantuitorului in acest pasaj. Dar pana atunci suntem chemati sa rabdam, sa induram si sa fim pregatiti sa infruntam necazuri si apasari, Fapte 14:22. Ce inseamna sa ai rabdare? Sa ramai pe loc atunci cand totul iti spune sa fugi. Iacov ne da trei exemple pentru a intelege rabdarea de care avem nevoie in asteptarea intoarcerii Domnului Isus:
Agricultorul ,5:7-9. Daca vrei sa iti dezvolti rabdarea trebuie sa te faci agricultor. Nimic din ceea ce plantezi nu da rod peste noapte. Agricultorul depinde de vremea pe care nu o poate controla. Prea multa ploaie nu este buna, la fel cum prea mult soare nu este bun. Inghetul timpuriu distruge recolta la fel cum o face cel venit prea tarziu. Ca sa fii agricultor ai nevoie de multa rabdare. De ce are nevoie agricultorul sa fie rabdator? Pentru ca atunci cand in sfarsit va veni, rodul va fi unul pretios si valoros, Galateni 6:9. Crestinul este un agricultor spiritual care este in asteptarea unei recolte spirituale, vs.8. Inima mea este solul iar samanta este cuvantul lui Dumnezeu. In viata spirituala exista anotimpuri ca si in agricultura. Uneori inimile noastre sunt reci, alteori inghetate, caldicele si fierbinti. Secretul rabdarii este ca prin aceasta Dumnezeu dezvolta in noi roada Duhului Sfant. Aceasta roada nu poate veni decat prin rabdarea de care dam doavada in incercari si necazuri. Deasemenea este important sa stim ca in timp ce agricultorul asteapta recolta, nu sta cu mainile in san, ci lucreaza permanent. Suntem indemnati ca in asteptarea recoltei sa nu intram in conflict cu alti agricultori. Adesea intre fermieri apar tensiuni pe care Iacov ne indeamna sa le evitam, 5:9.
Profetii, 5:10. Care este incurajarea pe care o primim din exemplul profetilor? Profetii au fost slujitori dedicati lui Dumnezeu care au suferit pentru numele Lui. Propovaduirea legii lui Dumnezeu le-a adus persecutie. Suferinta crestinului nu vine doar din cauza pacatul sau a neascultarii ci si datorita credinciosiei, 2 Timotei 3:12. O viata supusa si dedicata Imparatiei lui Dumnezeu va aduce incercarea in viata crestinului. Profetii Ilie, Ieremia, Ezechiel, Daniel sau Ioan botezatorul au cunoscut persecutia si suferinta in lucrarea pe care Domnul le-a pus-o inainte. Dar ei au primit si rasplata celor ce isi implinesc cu credinciosie lucrarea. Cei ce vorbesc in numele Domnului trebuie sa sufere pentru a comfirma mesajul pe care il rostesc. Rabdarea in suferinta este o marturie extraordinara pentru cei necredinciosi. Profetii lui Dumnezeu sunt morti de multa vreme, insa numele lor continua sa fie onorat si rasplata ii astepata pe fiecare la intoarcerea Domnului, Apocalipsa 22:12.
Iov, 5:11-12. Cum poate cineva sa fie considerat fericit pentru ca a rabdat, fara sa treaca prin suferinta? Nu este posibil acest lucru. Nu pot exista victorii acolo unde nu este lupta. Cartea lui Iov este data ca exemplu de Iacov cand ne vorbeste despre rabdare. Suferinta lui Iov era rezultatul unei lupte care se desfasura in afara granitelor acestei lumi. Era un conflict intre Dumnezeu si satan. Totul a fost impotriva lui Iov. A pierdut intr-un timp relativ scurt tot ceea ce avea: averea extraordinar de mare, copiii pe care ii iubea nespus de mult si sanatatea. Prietenii l-au acuzat de ipocrizie si pacat “precis ca in viata ta este un pacat teribil, altfel Dumnezeu nu ar fi ingaduit aceasta suferinta.” Pana si sotia lui, singurul aliat care ii mai ramase a incetat sa il sustina si i-a spus, “blesteama-l pe Dumnezeu si mori!” Parea ca pana si Dumnezeu este impotriva lui refuzand sa ii raspunda la intrebarile pe care le ridica strigand catre cer. Insa Iov cu o putere aproape supraomeneasca si de neinteles a rabdat totul si nu s-a lepadat de Dumnezeu. Desi nu intelegea ceea ce Dumnezeu facea, Iov a indurat suferinta cu credinta. Prin rabdarea dovedita de Iov, satan a primit o puternica lovitura. Sa nu ne lasam inselati de inselaciunea lui satan ca daca esti bogat esti binecuvantat de Dumnezeu, iar daca esti sarac este blestemat de El. Cartea lui Iov respinge aceasta idee. Prin suferinta Dumnezeu urmareste uneori scopuri mai mari decat persoana noastra. Satan a primit o lectie prin rabdarea lui Iov, la fel s-a intamplat cu prietenii lui Iov si cu sotia sa. Rabdarea lui Iov in suferinta ne deschide calea pentru a intelege rabdarea lui Cristos in implinirea voii lui Dumnezeu. Prin rabdarea sa in incercare Iov a descoperit lucruri despre Dumnezeu pe care pana atunci nu le cunoscuse. Relatia s-a cu Dumnezeu s-a adancit si aprofundat in urma biruintei prin credinta a suferintei prin care a trecut, Iov 42:1-6.
Prin suferinta prin care a trecut, Iov a fost curatit si Dumnezeu proslavit. Iacov ne reaminteste ca unele incercari din viata noastra se datoreaza impotrivirii lui satan. Si desi Dumnezeu ingaduie uneori acest lucru, El impune de fiecare data limite. In mijlocul focului incercarii sa nu utam niciodata ca Dumnezeu este Cel ce tine mana pe termostat, Iov 23:10. Satan doreste sa ne pierdem rabdarea. Nerabdarea lui Moise l-a facut sa piarda binecuvantarea de a intra a Tara Fagaduita. Nerabdarea lui Avraam a dus la nasterea lui Ismael unul dintre cei mai mari dusmani de mai tarziu ai lui Israel. Nerabdarea lui Petru era sa il transforme intr-un ucigas. Care este raspunsul lui Dumnezeu in incercare? 2 Corinteni 12:9. In vs.12 Iacov incheie avertizandu-ne cu privire la lucrurile pe care le spunem atunci cand trecem prin incercare. Crestinul autentic nu are nevoie sa foloseasca multe cuvinte pentru a-si sustine credinta. Da si Nu sunt suficiente pentru cei ce il cunosc dupa modul in care traieste. Multimea de cuvinte apartine celor ce sunt slabi in traire. Chiar Domnul Isus ne-a spus ca ceea ce trece dincolo de aceste doua cuvinte nu este de la Dumnezeu, ci de la diavol, Matei 5:37.
Suferinta are ca scop prelucrarea si sfintirea noastra. Sa invatam sa fim la fel ca agricultorul care isi asteapta cu rabdare recolta pretioasa, ca profetii folosindu-ne de suferinta ca sa il marturisim pe Dumnezeu si ca Iov care prin rabdarea a fost curatit si a descoperit profunzimile relatiei cu Dumnezeu.
Puterea rugaciunii – Iacov 5:13-20
Omul nu poate sa ajunga la maturitate spirituala fara sa aiba pasiune pentru rugaciune. Rugaciunea este unul dintre marile privilegii pe care omul le-a primit de la Dumnezeu. Sa putem sa venim inaintea Dumnezeului Creator in calitate de copii ai Sai fara teama este un har extraordinar. In aceste opt versete de final ale epistolei sale, Iacov face referire la rugaciune de sapte ori. Iacov ne prezinta aici patru situatii in care putem sa ii cerem ajutorul lui Dumnezeu in rugaciune:
Rugaciunea inaltata pentru cei ce sunt in suferinta, 5:13. Suntem indemnati sa ne rugam pentru cei ce se afla la un moment dat in viata lor in imprejurari dificile, in necaz. Scriptura marturiseste in 2 Timotei 3:12 ca “toti cei ce doresc sa traiasca o viata evlavioasa pentru Cristos vor avea de suferit.” Suferinta poate veni prin pacat, ispitirea lui satan, disciplinarea lui Dumnezeu sau pentru ca lupti sa traiesti o viata evlavioasa pentru slava lui Isus Cristos. Rugaciunea are puterea de a inlatura suferinta sau de a ne intari in mijlocul suferintei ca sa o depasim cu credinta ingaduindu-i sa ne duca mai aproape de Dumnezeu. Prin rugaciune Dumnezeu ne ofera un har mai mare decat necazul prin care trecem, transformand slabiciunea in putere. Pavel a primit harul de a-si duce la bun sfarsit lucrarea in mijlocul suferintei, la fel au primit si profetii si insusi Mantuitorului I s-a dat har in Gradina Ghetsimani ca sa isi duca lucrarea la bun sfarsit. Daniel a avut nevoie de rugaciunea prietenilor sai pentru a primi putere sa ramana sfant in imoralitatea babiloniana. Mantuitorul a cerut lui Petru Iacov si Ioan sa se roage in gradina Ghetsimani alaturi de El.Dumnezeu ofera echilibru in ceea ce priveste suferinta. Nu toti trecem prin ea in acelasi timp. In timp ce unii sunt incercati ceilalti ii ridica prin rugaciuni
Rugaciunea pentru cei bolnavi, 5:14-16. Sunt situatii in care prin rugaciune Dumnezeu vindeca in mod miraculos o persoana, dar la fel de bine se poate intampla ca Dumnezeu sa hotarasca sa o cheme acasa pe alta. Cel bolnav poate suferi din cauza ca a pacatuit si a fost disciplinat de Dumnezeu asa cum Pavel spune si in 1 Corinteni 11:30. Marturisirea pacatelor este o cerinta obligatorie in aceasta situatie. In 1 Corinteni 5, Pavel le-a cerut credinciosilor sa il excluda din mijlocul lor pe un frate pana cand aceasta se pocaieste si isi marturiseste pacatul. Rugaciunea poate aduce vindecare celui bolnav doar cand este facuta cu credinta. Rugaciunea facuta cu credinta este atunci cand cerem ceva dupa voia Lui, 1 Ioan 5:14-15. Voia lui Dumnezeu este cea care se implineste intotdeauna. Rugaciunea facuta cu credinta este cea in care ii cerem ca voia Lui sa se implineasca. In aceasta situatie trebuie sa retinem cateva lucruri importante: neascultarea de Dumnezeu poate duce la boala; pacatul credinciosului afecteaza intreaga biserica; vindecarea poate veni doar in urma marturisirii pacatului, a pocaintei inimii si a rugaciunii inaltata prin credinta.
Rugaciunea pentru tara, 5:17-18. Iacov face referire aici la rugaciunea omului neprihanit Ilie. Ilie a trait intr-o vreme cand poporul sub conducerea regelui Ahab si a sotiei sale Izabela s-au indepartat de Domnul inchinandu-se la idoli. In aceste conditii Dumnezeu a pedepsit tara cu o seceta crancena. Trei ani si jumatate pamantul nu a cunoscut ploaia (1 Imparati 17,18). Nevoia disperata de ploaie a poporului si de indreptare a inimilor lor spre adevaratul Dumnezeu, l-au adus in prim plan pe Ilie si rugaciunea sa izbavitoare de pe muntele Carmel. Sa nu cadem in capcana de a crede ca Ilie a fost mai deosebit ca noi si ca din aceasta cauza Dumnezeu a raspuns rugaciunii sale. Iacov spune ca Ilie a fost un om de aceeasi natura ca si noi, cu slabiciuni ca si noi. Ilie nu a fost perfect ci a avut temerile si indoielile sale. Insa faptul ca a fost un om neprihanit si cu credinta au adus raspunsul si izbavirea lui Dumnezeu. Un lucru foarte important este ca Ilie a staruit in rugaciune pana cand Dumnezeu i-a raspuns. Nu s-a lasat descurajat de intarzierea raspunsului lui Dumnezeu ci a continuat sa se roage. Adesea nu primim lucrurile pentru care ne rugam pentru ca renuntam prea usor la rugaciune. Pana si Mantuitorul s-a rugat pentru acelasi lucru de trei ori in gradina Ghestsimani. Pavel s-a rugat si el de trei ori ca sa ii fie indepartat tepusul din carne. Este nevoie ca nu doar mintea noastra sa fie implicata in rugaciune, dar si inima noastra. Biserica trebuie sa se roage pentru tara si pentru liderii ei, 1 Timotei 2:1-3.
Rugaciunea pentru cei rataciti, 5:19-20. Desi nu este mentionat cuvantul rugaciune in aceste versete, cred ca se intelege din context ca suntem chemati sa ne rugam pentru cei ce au ratacit de la adevar. Caderea de la credinta este o realitate trista si in biserica de astazi, Galateni 6:1. Caderea unui credinciosi in pacat este un pericol pentru el ca individ, dar si pentru intreaga biserica pentru ca poate sa ii influenteze si pe altii, Eclesiastul 9:18 . Caderea crestinului se datoreaza ratacirii lui de la adevar, de la Cuvantul lui Dumnezeu si de cele mai multe ori nu este o ratacire imediata ci una progresiva, Evrei 2:1. Ratacirea de la adevar are ca rezultat pacatul si in cele din urma in lipsa pocaintei, condamnarea sufletului. Este foarte important sa ne concentram atentia si eforturile de a-i aduce la Dumnezeu pe cei pierduti, dar la fel trebuie sa facem si cu cei care au ratacit de la adevar. Intoarcerea celui pierdut se face prin confruntarea sa in dragoste cu adevarul lui Dumnezeu. Sa nu uitam de pildele Domnului Isus din Luca 15 despre oaia ratacita, moneda pierduta si fiul risipitor. Toate au ca subiect aducerea inapoi a ceea ce se ratacise si era pierdut.
Sa ne rugam lui Dumnezeu sa nu ingaduie sa imbatranim degeaba, ci sa ne maturizam spiritual odata cu trecerea timpului. Asta este dorinta Lui pentru noi si modul in care ne putem implinim lucrarea la care am fost chemati. Amin!