Sa punem capat conflictelor – Iacov 4:1-12
Luptele si conflictele sunt din pacate o realitate a vietii pamantesti. Primul conflict major il descoperim devreme chiar intre copiii lui Adam si Eva, conflict care s-a sfarsit intr-un mod tragic, Cain omorandu-l din invidie pe Abel. De la cel moment lucrurile au degenerat tot mai mult, ajungandu-se la o stare de conflict atat de mare incat Dumnezeu a fost nevoit sa trimita potopul. Astazi in ciuda numeroaselor organizatii si societati care militeaza pentru pace, razboiul continua sa fie o realitate dureroasa a vietii pamantesti. Iacov ne spune in pasajul de mai sus ca in lume exista trei tipuri de conflicte si ne ofera trei solutii prin care le putem pune capat.
Conflictele exteriore (intre oameni), 4:1,11,12. “De unde vin conflictele si luptele intre voi?” Dorinta lui Dumnezeu este ca in lume si cu atat mai mult in casa credintei sa nu existe conflicte. Crestinii sa locuiasca in pace si armonie unii cu altii, Psalmul 133:1. Dar nu se intampla intotdeauna asa. Conflictele pot aparea din atat de multe motive: Lot cu Avraam au avut un conflict din cauza terenului de pasunat pentru vite, Saul cu David au avut un conflict cu generat de gelozie si pana si ucenicii Domnului Isus s-au certat pentru conducere. Conflictele au insotit omul si istoria sa de la caderea lui Adam si Eva. Conflictul il regasim si in biserica primului secol. Pavel mustra si atrage atentia corintenilor in 1 Corinteni 6:1-6; galatenilor in 5:13-15; efesenilor in 4:17-32. Tipurile de conflicte descrise de Iacov sunt: luptele intre clase sociale (bogati si saraci), luptele intre angajatori si angajati, luptele pentru pozitiile inalte in biserica, conflictele personale. Folosirea neinteleapta a limbii a dus la barfa, critica si judecati intre frati. Iacov spune ca multi au devenit astfel judecatori urzupandu-I locul lui Dumnezeu, singurul judecator care poate judeca fara partinire si in deplina cunostinta de cauza orice conflict. Nu este deloc intamplator ca Domnul Isus s-a rugat inainte sa mearga la cruce pentru unitate intre credinciosi. Exista atata dezbinare religioasa astazi ca lumea in loc sa asiste la o marturie de credinta comuna a tuturor credinciosilor, privesc la razboaiele care se duc in interiorul bisericilor si intre biserici.
De ce exista totusi aceste conflicte intre credinciosi. Facem toti parte din aceeasi familie, avem aceleasi binecuvantari si purtam in noi acelasi Duh. De unde provine acest conflict? Iacov ne da raspunsul la aceasta intrebare. Conflictul interior (cu noi insine), 4:1. Pacatul are ca piloni centrali egoismul. Vedem acest lucru pe tot cuprinsul Scripturii si de fiecare data egoismul a dus la conflicte, cearta si dezbinare intre copiii lui Dumnezeu. Dorintele egoiste sunt foarte periculoase. In vs. 2 citim ca ele conduc la ucideri, certuri, lupte si pana chiar la rugaciuni gresite. Cand rugaciunea mea este gresita si viata mea crestina va fi gresita. Scopul rugaciunii nu este ca in cer sa se faca voia omului ci pe pamant sa se faca voia lui Dumnezeu asa cum se face in ceruri. Ultima dintre cele zece porunci ale lui Dumnezeu date omului este: “sa nu poftesti!” Pofta il impinge pe om la conflict: ucide, minte, comite adulter, incalca legea pamantesca si pe cea morala a lui Dumnezeu. Cand omul este macinat de un conflict interior este doar o problema de timp pana cand va izbucni si un conflict exterior. Dorintele egoiste si invidia din inimile lor ii imping spre conflict cu cei din jurul lor. In loc sa multumeasca pentru binecuvantarile pe care le au se plang pentru cele pe care nu le au. De aceea si rugaciunea lor devine o perdea dupa care ascund de fapt adevaratele lor dorinte. Nu ni s-a intamplat sa spunem “m-am rugat pentru lucrul asta” insa in loc sa cautam voia lui Dumnezeu, noi i-am spus lui Dumnezeu c e ar trebui sa faca si apoi ne-am maniat pe El daca nu a facut ceea ce I-am cerut? Conflictele exterioare dintre oameni vin de cele mai multe ori ca urmare a frustrarilor interioare care au la baza de fapt un conflict in relatia lor cu Dumnezeu.
Conflictul cu Dumnezeu, 4:4-10. Toate conflictele ca sunt ele interioare sau exterioare sunt o urmare a conflictului cu Dumnezeu. Cum putem fi in conflict cu Dumnezeu? Flirtand, cochetand si nerespingand cu toate resursele cei trei dusmani ai lui Dumnezeu: lumea, firea pamanteasca si satan. Prietenia cu lumea (Iacov 4:4) duce la dragoste de lume (1 Ioan 2:15-17), care face usoara comformarea la principiile lumii (Romani 12:2) si pune in pericol mantuirea credinciosului, Matei 7:21-23. Iacov spune ca prietenia cu lumea este adulter spiritual. Credinciosul este casatorit cu Cristos ceea ce presupune credinciosie din partea sa fata de Cristos. Profetii Ieremia (3) sau Ezechiel (23) au subliniat in cartile lor adulterul spiritual in care poporul lui Dumnezeu traia. Lumea este intr-o relatie de vrajmasie cu Dumnezeu, deci cel ce se face prieten cu lumea nu poate sa fie prieten si cu Dumnezeu. Lumea ne duce in conflict cu Tatal.
Firea noastra pamanteasca mostenita de la Adam este mereu inclinata sa-si satisfaca poftele. Desi atunci cand intra in legamant cu Isus, credinciosul primeste o natura noua, totusi cea pamanteasca nu dispare, ci incearca mereu sa castige lupta cu cea duhovniceasca, Galateni 5:16-17. Cand dam curs implinirii firii pamantesti il intristam pe Duhului Sfant care a fost pus de Dumnezeu in noi, Iacov 4:5. Firea pamanteasca ne duce in conflict cu Duhul Sfant. Satan este cel care prin pacat ne duce in conflict cu Cristos pentru ca El este Cel care a platit cu viata pentru pacatul nostru. Efeseni 2:1-7.
Apostolul ne ofera trei solutii pentru a birui conflictele: “Supuneti-va lui Dumnezeu” vs.7; “Apropiati-va de Dumnezeu” vs.8; “Smeriti-va inaintea lui Dumnezeu” vs.10. Cand vom urma acest indemnuri vom reusi sa limitam si in cele din urma sa punem capat conflictului cu Dumnezeu si apoi conflictelor interioare si exterioare, ajungand sa facem parte din categoria binecuvantata a celor impaciuitori care sunt numiti de Cristos, fii ai lui Dumnezeu in Matei 5:9.
Planuri pentru viitor – Iacov 4:13-17
Iacov creaza o legatura in capitolul patru intre conflictul omului cu Dumnezeu despre carevorbeste in prima parte si a face voia lui Dumnezeu cu care incheie capitolul. Omul care nu traieste dupa voia lui Dumnezeu, este in conflict cu Dumnezeu. Exemplele Scripturii sunt multe. Incepand cu Adam si Eva si continuand cu Cain, Avraam, Saul, David, Iona, samd. Dumnezeu are un plan pentru viata mea si planul Sau este bazat pe propria-I intelepciune si cunoastere. El isi doreste ce este mai bun pentru mine. Dar omul are impresia de multe ori ca a face voia lui Dumnezeu reprezinta un mare risc. Ei trateaza voia lui Dumnezeu asemenea copiilor mei care sunt obligati sa ia un sirop cu gust amar atunci cand sunt bolnavi. Desi gustul poate fi amar, siropul este cel ce le aduce vindecare. Iar eu ca parinte li-l dau din dragoste si preocupare pentru ei. Sa traiesti facand voia lui Dumnezeu nu este un risc, este cel mai sigur mod in care poti sa traiesti aceasta viata. In acest pasaj Iacov ne prezinta cele trei atitudini pe care omul le are fata de voia lui Dumnezeu.
1.Ignorare a voii lui Dumnezeu, 4:13-14,16. Iacov vorbeste aici credinciosilor despre atitudinea pe care o aveau fata de realizarile lor. Ei isi concentrau intreaga atentie asupra dorintelor lor si ignorau voia lui Dumnezeu in planurile pe care si le faceau. Iacov le atrage atentia ca exista patru motive intemeiate pentru care sa ignori voia lui Dumnezeu este o nebunie: *Complexitatea vietii. Viata reprezinta un sir nesfarsit de hotarari si decizii pe care omul trebuie sa le ia. Unele sunt mai putin importante, dar altele sunt cruciale. Daca deciziile pe care le luam sunt independente de voia lui Dumnezeu atunci viata va fi un complet mister pentru noi. Dar cand alegem sa facem ca fiecare decizie sa fie supusa voii Sale atunci totul incepe sa capete sens. Viata noaastra are atunci un echilibru si putem sa traim cu incredere fiecare zi. *Inceritdinea vietii. Celor care isi facusera planul de afaceri pentru un an intreg li se reaminteste ca ei nu pot sti nici macar ce va fi in ziua urmatoare. Domnul Isus ne lasa spre luare aminte o pilda in aceasta privinta, Luca 12:18-21. Cum a raspuns Dumnezeu planurilor facute de acel om? “Nebunule!” Viata nu este sigura cand o traiesti independent de voia Lui. Doar in supunere fata de El putem avea incredere pentru ziua de maine. *Scurtimea vietii. Este una dintre temele pe care Scriptura le abordeaza adesea. Aici masuram viata in zile,luni si ani, dar din perspectiva vesniciei, viata pe pamant este doar un abur. Iov este unul dintre oamenii care au inteles foarte bine scurtimea vietii. Sa citim cateva dintre cuvintele sale din 7:9, 8:9, 9:25-26, 14:1-2. De fiecare data cand ne sarbatorim ziua de nastere ne numaram anii, dar Dumnezeu ne cere sa ne numaram zilele, Psalmul 90:12. Cu fiecare an care trece peste noi, zilele trec mai repede. Viata fiind atat de scurta, nu ne putem permite sa o irosim. *Fragilitatea vietii omului. Nimeni nu poate controla viitorul cu exceptia lui Dumnezeu. De aceea sa te lauzi in ceea ce priveste viitorul este un pacat, vs.16. Sa te lauzi cu viitorul tau este ca si cum ai alege sa mergi intr-o jungla fara harta, sau pe mare fara busola.
2.Neascultare de voia lui Dumnezeu,4:17. Iacov face aici referire la cei ce cunosc voia Domnului, dar aleg sa nu o faca. Aceasta atitudine este si mai rea decat prima pentru ca dovedeste si mai multa aroganata si mandrie a omului in ceeace-l priveste pe Dumnezeu. Ei ii spun practic in fata lui Dumnezeu: “Stiu ceea ce vrei sa fac, dar prefer sa nu o fac pentru ca eu stiu mai bine decat Tine ce am de facut.” 2 Petru 2:21-22. Mandria este motivul principal care indeamna omul sa nu asculte de voia lui Dumnezeu desi o cunoaste. Omului ii place sase laude si sa se mandreasca ca isi hotaraste singur soarta si ca este stapan pe viata sa. A realizat atatea lucruri extraordinare incat considera ca este mai mult decat capabil sa faca si acest lucru. Neascultarea de voia lui Dumnezeu arata ca omul nu a inteles ca voia lui dumnezeu nu este optionala pentru el. Aceasta se va implini fie ca el doreste sa asculte sau nu. Diferenta o va face daca va fi nevoie sau nu sa primeasca disciplinarea Domnului, Luca 12:47-48. Daca nu sunt disciplinat de Dumnezeu si nu accept disciplinarea Sa, inseamna ca nu sunt de fapt fiu al lui Dumnezeu. Mustrarea lui Dumnezeu este o manifestare a dragostei Sale pentru mine, Evrei 12:5-11 Un pericol mare al neascultarii de voia lui Dumnezeu este pierderea rasplatii ceresti, Coloseni 3:23-25.
3. Ascultare de voia lui Dumnezeu, 4:15. “Daca Domnul vrea” trebuie sa fie nu doar o simpla zicala care iese din gura omului, ci o atitudinea inimii sale, Ioan 4:34. Haideti sa vedem atitudinea lui Pavel cu privire la viitorul sau: Romani 1:10, 15:32, 1 Corinteni 4:19, 16:7. Pentru Pavel ascultarea de voia lui Dumnezeu nu era un lant care il tinea prizonier, ci o cheie care putea sa ii deschida usi. Sa traiesti ascultand de voia lui Dumnezeu aduce credinciosul intr-o relatie vie si plina de semnificatie cu Tatal sau ceresc. Voia lui Dumnezeu pentru vietile noastre are lucruri in comun, dar sunt si individuale. Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa vina la pocainta, sa nu mai traiasca dupa principiile acestei lumi ci in supunere de El. Insa voia Sa pentru vietile noastre are si in caracter individual. Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu a pregatit anumite lucrari pe care sa le facem. Daca nu ajungem sa gasim placere in a da ascultare voii Domnului, toate pocuncile lui Dumnezeu vor fi o constrangere si apasare pentru credincios, 2 Corinteni 9:7.Implinirea vietii omului, este sa ajunga sa gaseasca bucurie in implinirea voii lui Dumnezeu, Psalmul 119:54-56. Sa faci voia lui Dumnezeu din obligatie iti va fura adevarata binecuvantare a vietii cu El. Sa faci voia lui Dumnezeu din inima iti va imbogati viata din toate punctele de vedere.
Care este atitudinea mea fata de voia lui Dumnezeu atunci cand imi fac planuri pentru viitor, de ignorare, neascultare sau supunere?