Studiu asupra epistolei lui Iacov capitolul 3

Desi e mic, e tare greu de imblanzit – Iacov 3:1-12

Crestinii carora Iacov le-a scris nu sunt diferiti cu nimic de noi cei care citim astazi cuvintele sale. Problemele crestinilor cu stapanirea limbii si folosirea neinteleapta a cuvintelor a existat atunci asa cum exista si in prezent. Indemnul lui Iacov cu privire la importanta vorbirii noastre l-am gasit chiar din cap.1:19 si apoi ne avertizeaza in 4:11-12 cu privire la consecintele cuvintelor noastre. Vorbirea este un dar minunat de la Dumnezeu. Insa omul isi poate folosi limba pentru bine sau pentru rau. Pentru a zidi si incuraja sau pentru a darama si distruge. Iacov foloseste sase cuvinte in cap.3 pentru a descrie importanta de a ne infrana limba: zabala, carma, focul, animalul salbatic, izvorul si smochinul.

Primele doua cuvinte au puterea de a directiona, 3:1-4. Este oarecum suprinzator ca dintre toate pacatele cele infaptuite cu limba se afla in fruntea listei, vs.2. Infranarea limbii este un semn al maturitatii spirituale. Pacatul limbii este pacatul intregului trup, pentru ca ceea ce spunem de obicei cu gura, sunt lucrurile pe care le gandim si pe care ajungem sa le punem in aplicare prin fapte. Cuvintele au produs rupturi in familii, crime, au frant inimi si au declansat razboaie. Iacov foloseste aici doi termeni, carma si zabala pentru a descrie controlul si ghidarea pe care trebuie sa o dam limbilor noastre.                                                                                                                                                                                                                     Zabala are rolul de a controla puterea si opozitia unui cal si de a-l directiona. Carma are drept scop ghidarea unei corabii pe mare, controland vasul si directionandu-l in mijocul furtunii si a vantului. La fel limba noastra trebuie sa infrunte rabufnirile firii noastre pamantesti. Asa cum zabala trebuie controlata de un calaret priceput, iar carma de un capitan experimentat, la fel avem nevoie sa ii ingaduim lui Cristos sa controleze limba noastre. Solomon are multe de spus despre vorbire in cartea Proverbelor. Probabil a invatat acest lucru de la tatal sau David care s-a rugat adesea Domnului sa ii dea puterea de a-si stapani limba, Psalmul 143:3-4. Pentru ca David stia ceea ce spune si Mantuitorul in Matei 12:34,si anume ca inima este cheia unei vorbiri curate. Daca Isus este Domnul inimii omului, El va fi si Domnul limbii sale.                                                                                                                                                                                                                                                 Modul in care zabala si carma sunt folosite pot afecta viata altora. Un cal scapat de sub control poate face victime, la fel cum o corabie fara carmaci, sau cu un capitan neintelept va pune in pericol viata tuturor care sunt la bordul ei. Sa mai citim cateva indemnuri pline de intelepciune din cartea proverbelor despre ce aduce o limba neinfranata: Proverbe 15:1, 12:22, 10:19. Asa cum zabala si carma directioneaza, la fel limba noastra trebuie sa indrume oamenii. In functie de cum o vom folosi ii va directiona fie spre adevarul mantuitor al evangheliei fie spre dezastru.

Urmatoarele doua cuvinte au puterea de a distruge, 3:5-8. Case, paduri si orase intregi au fost distruse de-a lungul timpului de foc. Pierderile au fost de foarte multe ori uriase. Fie ca vorbim de vieti omenesti sau de bunuri de mare valoare. O scanteie este de ajuns pentru a provova un incendiu. Cuvintele noastre pot provoca dezastre la fel de mari ca si focul, Proverbe 26:21-22. David a inteles ca are o problema cu temperamental sau, de aceea i-a cerut in repetate randuri ajutor lui Dumnezeu in aceasta privinta, Psalmul 39:1. Poate ca asta este si motivul pentru care Solomon vorbeste atat de mult pe aceasta tema. Domnul Isus a cunoscut ce inseamna durerea provocata de cuvinte jignitoare.                                         Poate cuvintele noastre nu vor rastigni pe nimeni si nu vor declansa nici razboaie, dar cu siguranta pot frange inimi, pot indeparta oameni de Imparatia lui Dumnezeu si pot narui vise. De aceea Pavel ne da un indemn de care trebuie sa tinem cont in Coloseni 4:6.                                                                                                                                                                                     Iacov mai spune ca limba se aseamana cu un animal salbatic care nu oboseste in a-si urmari si cauta prada. La fel cum animalele salbatice isi ucid prada fara mila, la fel face si limba neinfranata a omului. Ar fi o nebunie sa ne gandim sa intram in cusca unui leu, dar asta se intampla cand dam frau liber vorbirii neimblanzite, lasam in libertate un leu. Iacov spune ca desi produc pagube si distrugeri imense, totusi atat focul cat si animalele salbatice au fost si pot fi imblanzite. Focul controlat produce energie, lumina, ajuta la gatit, la incalzit, iar animalul domesticit face copiii sa se bucure de circ, sunt ajutoare pentru om in gospodarie, samd. Dar limba nu poate fi imblanzita decat de Dumnezeu. Dumnezeu poate pune pe buzele noastre cuvintele Sale minunate, 1 Petru 4:11a. Atunci cand Dumnezeu controleaza limba noastra, aceasta poate face lucruri extraordinare. Dar acest lucru se va intampla doar cand Dumnezeu va detine controlul inimilor noastre pentru ca “din prisosul inimii vorbeste gura.”

Ultmele doua comparatii folosite de Iacov pentru a descrie limba au puterea de a da viata, 3:9-12. Izvorul este cel ce ne ofera apa proaspata si rece, care ne invioreaza. In tarile subdezvoltate, izvorul reprezinta una dintre cele mai mari binecuvantari. Izvorul le ofera apa de baut, de spalat, de gatit si de udat, Proverbe 18:4, 10:11, 10:21, 13:14. Toate aceste versete descriu puterea cuvintelor care pot da viata si pot inviora inimile oamenilor. La fel de bine izvoarele pot inunda si distruge case, sate, si chiar ucide oameni, Proverbe 18:21.     Insa apa nu doar invioreaza, ci si curata. Isus Cristos este apa vie si este Cel care ne curata. Cuvintele pe care le spunem oamenilor ii pot ajuta sa fie curatiti si vindecati.                           Smochinul este cel ce ofera hrana si adapost de soare. La fel este si in ceea ce priveste cuvintele noastre. Ele pot fi hrana pentru sufletul omului si adapost si mangaiere in mijlocul arsitei incercarii. Asa cum pentru pom este foarte important ce fel de radacina are la fel este si pentru noi. Daca radacinile noastre sunt in Domnul Isus atunci vom fi precum pomul descris in Psalmul 1. Motivul pentru care Domnul Isus a avut mereu cuvantul potrivit a fost partasia neintrerupta si supunerea deplina in care a trait fata de Tatal. Daca radacinile noastre vor creste in solul plin de viata care este cuvantul lui Dumnezeu , rugaciunea, partasia, meditatia, Duhul Sfant va produce in noi cuvinte care vor vindeca si mangaia.

Iacov ne da insa si un avertisment. Din acelasi izvor nu poate curge si apa dulce si apa sarata la fel cum un smochin nu poate sa faca masline. Asta inseamna ca trebuie sa fim consecventi si constanti in vorbirea noastra, iar scaparile limbii noastre trebuie sa fie din ce in ce mai rare, vs.10.                                                                                                                           Limba este intr-adevar  un madular mic, dar cel mai greu de imblanzit. Sa ii ingaduim lui Dumnezeu sa foloseasca tot mai mult vorbirea noastra spre lauda Sa si pentru zidirea aproapelui nostru.

 

Cunoasterea este buna, dar insuficienta – Iacov 3:13-18

Ca sa pot folosi corect ceea ce cunosc am nevoie de intelepciune. Lumea este plina de oameni destepti si inzestrati intelectual, dar neintelepti in modul in care isi folosesc cunoasterea, Proverbe 4:6-7. Majoritatea oamenilor sunt binecuvantati sa poata vorbi, dar putini au cu adevarat ceva de spus. De aceea avem nevoie de intelepciune duhovniceasca. Doar intelepciunea duhovniceasca  ne ajuta sa raportam totul la adevarul lui Dumnezeu in trairea noastra de zi cu zi.

Cei mai multi oameni se bazeaza astazi pe o intelepciune falsa, pamanteasca care nu il are ca sursa pe Dumnezeu. Si orice nu vine de la Dumnezeu, chiar daca pe moment pare sa aiba succes, in cele din urma va esua. Biblia este plina de astfel de exemple: construirea turnului Babel; hotararea lui Avraam de a merge in Egipt; alegerile regelui Saul; planul lui David de a-l ucide pe Urie, samd.                                                                                                                                                                                                                                                                     Haideti sa privim la analiza lui Pavel in ceea ce priveste intelepciunea omului si intelepciunea lui Dumnezeu din 1 Corinteni 1,2. Concluzia acestor doua capitole este ca intelepciunea omului este nebunie pentru Dumnezeu (1:20) si intelepciunea lui Dumnezeu este nebunie pentru om ( 2:14). Omul are ca sursa a intelepciunii ratiunea, iar Dumnezeu are ca sursa a intelepciunii revelatia. Intelepciunea lumii va disparea, in timp ce intelepciunea lui Dumnezeu va dainui in vesnicie. De ce nu au cei mai multi oameni intelepciunea lui Dumnezeu? Sa citim doua versete care ne explica limpede acest lucru, Proverbe 9:10 si Romani 3:18. Iacov spune despre intelepciunea pamanteasca ca este chiar demonica. Aceasta intelepciune o descoperim inca din Geneza 3 cand satan a ispitit-o pe Eva si apoi pe tot parcursul istoriei acestui pamant. O intelepciune care a luptat mereu impotriva lui Dumnezeu, care i-a fost promisa Evei de catre satan, daca va alege sa ignore porunca lui Dumnezeu. Aceasta intelepciune ii tine si astazi pe foarte multi oameni departe de harul lui Dumnezeu.

Spre deosebire de intelepciunea pamanteasca, intelepciunea lui Dumnezeu este o lucrare divina produsa in om de Duhul Sfant. Omul care a experimentat cu adevarat nasterea din nou: traieste ca si cum cetatenia lui ar fi in cer asa cum spune Filipeni 3:20; isi strange comori in cer, Matei 6:19; stie ca are o casa pregatita in cer, Ioan 14:3-6; este cu privirea si atentia  concentrata la cer, Coloseni 3:1-4; si intelepciunea lui va fi tot din cer, Iacov 3:17. Dar cum primim aceasta intelepciune cereasca?                                                                                                                                                                                                                                                 In primul rand trebuie sa fim in legamant cu Cristos. Scriptura spune ca primim toate lucrurile in Cristos, deci automat intelepciunea noastra este in El, Coloseni 2:1-5. Mai mult de atat, intelepciunea noastra este chiar Cristos, 1 Corinteni 1:30.                                               A doua cale spre obtinerea intelepciunii duhovnicesti este prin cuvantul lui Dumnezeu. 2 Timotei 3:15.                                                                                                                                             A treia cale este prin rugaciune, Iacov 1:5. Intelepciunea duhovniceasca are ca sursa pe Dumnezeu si nu poate fi obtinuta decat de la Dumnezeu. In schimb , intelepciunea pamanteasca nu face decat sa se ingrijeasca de nevoile firii pamantesti si sa implineasca lucrarile lui satan.

Un alt lucru important de inteles este ca intelepciunea lumeasca si intelepciunea lui Dumnezeu lucreaza diferit. Ele au origini diferite si este normal sa functioneze diferit.                                                                                                                                                                           Haideti sa vedem caracteristicile definitorii ale intelepciunii pamantesti:                                 Invidia. Intelepciunea lumii spune ca trebuie sa te promovezi pe tine insuti ca tu meriti o functie mai buna, un salar mai mare pentru ca esti mai bun ca ceilalti Sa nu uitam ca pana si apostolii s-au certat cu privire la care trebuie sa fie mai mare intre ei. Invidia isi are radacinile in egoism. De aceea egoismul se poate ascunde si in zel spiritual, asa cum am vazut foarte bine la farisei care faceau totul pentru a propria slava. Zelul este foarte bun, dar trebuie sa aiba motivatia corecta. Pavel isi incheie predica din 1 Corinteni despre intelepciune astfel: “cine se lauda, sa se laude in Domnul.” Ne bucuram noi sincer de succesul altora? Ne doare esecul lor, sau ne bucuram de el?                                                                                                                                                                                                                  Ambitia egoista. Este pasul urmator invidiei. Totul este deoar despre mine si pentru mine. Succesul meu este importat, nevoilemele,problemele mele si nimic altceva. Sa citim indemnul Scripturii din Marcu 9:33-35.                                                                                                                                                                                                                                                   Laudarosenia. Nimic nu starneste mai multa mandrie si lauda decat intelepciunea omeneasca. Apostolul Pavel vorbeste despre pericolul de a ne inalta singuri manati de intelepciunea pamanteasca in 2 Corinteni 10:12-18. Intelepciunea pamanteasca alimenteaza laudarosenia si sugruma capacitatea omului de a se smeri. Ne indeamna intotdeauna sa ne comparam cu altii si sa ne vedem cu mult mai buni decat suntem in realitate.

Minciuna. “ Nu mintiti impotriva adevarului”, ne porunceste Scriptura. Vedeti ce intelepciune demonica foloseste satan? Toate aceste trasaturi ale intelepciunii pamantesti merg mana in mana: invidia duce la ambitie egoista, care mai departe ne impinge spre laudarosenie, care implica de obicei minciuna. Intelepciunea omeneasca ne indeamna sa traim in pacat,sa ne gasim placerea in el, sa il scuzam si sa il ascundem.

Sa privim acum la caracteristicile intelepciunii duhovnicesti:                                                       Curatie. Intelepciune lui Dumnezeu se defineste prin sfintenie. Principala trasatura a lui Dumnezeu este sfintenie, asadar si intelepciunea Lui este caracterizata de sfintenie. Intelepciunea lui Dumnezeu conduce omul spre trairea unei vieti curate, pe cand intelepciunea pamanteasca impinge omul spre pacat si adulter spiritual.                                   Pace. Intelepciune lumeasca impinge oameni spre rivalitate si competitie, in schimb intelepciunea lui Dumnezeu, cheama oamenii la pace si respect, Isaia 32:17-18.     Blandete. Pentru lume blandetea este un semn de slabiciune, cand in realitate este o sursa de putere tinuta sub control. Omul bland nu alearga dupa afirmare si promovare personala. Un cal poate fi bland si in acelasi timp puternic. Blandetea este folosirea corecta a puterii, iar intelepciunea este folosirea corecta a cunoasterii. De aceea blandetea si intelepciunea lucreaza impreuna. Pentru ca atitudinea si actiunea merg mana in mana.       Ascultare. Intelepciunea lumii face ca omul sa fie dificil, pe cand intelepciunea lui Dumnezeu il face pe om placut si agreabil. El este gata sa asculte si sa sfatuiasca dar fara sa faca compromisuri de la propriile convingeri. Poate sa fie ferm fara sa fie incapatanat. Se caracterizeaza dupa cuvintele din Iacov 1:19.                                                                   Indurare. Iacov spune ca trebuie sa fim plini de indurare, adica controlati in actiunile si vorbele noastre de indurare, Luca 6:36. Dumnezeu este indurator si nu ne da ceea ce meritam, Psalmul 103:10-12. O indurare precum cea aratata de bunul samaritean, fara sa urmaresti un castig, sa te astepti sa fii rasplatit sau laudat pentru gestul tau.                           Rodire. Intelepciunea lui Dumnezeu nu va ingadui omului sa traiasca degeaba si sa duca o viata stearpa din punct de vedere al rodului ce il aduce si a mostenirii spirituale ce o lasa in urma sa. Multi oameni sunt asemenea invatatorului Legii din Luca 10. Gata sa vorbeasca despre aproapele sau, dar fara sa doreasca sa isi slujeasca aproapele. Intelepciunea lui Dumnezeu ne face sa traim o viata de credinta practica nu doar teoretica, producand roada prin fapte bune spre slava lui Dumnezeu.                                                                       Nepartinitoare. Prin intelepciunea lui Dumnezeu, omul invata sa nu mai faca diferentieri intre oameni dupa categorie de rasa, sex, situatie materiala, educatie, samd. Va ajunge sa ii vada si sa ii trateze pe ceilalti asa cum i-a vazut si i-a tratat Isus, Matei 7:12.                             Fara ipocrizie. Intelepciunea lumii ne indeamna sa purtam masti, sa fim falsi si prefacuti. Vindecarea de acestea vine doar prin intelepciunea lui Dumnezeu. Ea ne indeamna la onestitate si adevar. Atunci cand credinciosul se ascunde si se preface este evident ca traieste sub influenta intelepciune lumesti si nu condus de intelepciunea lui Dumnezeu. Sunt unii credinciosi care sub masca discretiei ascund de fapt lucruri pacatoase si rusinoase.

Exista un contrast puternic intre felul in care lucreaza intelepciunea lui Dumnezeu si cea lumeasca. Intelepciunea lumeasca duce la dezordine, vs.16, iar intelepciunea lui Dumnezeu duce la pace, vs.18. Se pare ca in biserica careia s-a adresat Iacov in mod direct, multi dintre credinciosi erau condusi de intelepciunea lumeasca avand in vedere ceea ce spune in debutul cap.4. Apostolul Pavel spune in 1 Corinteni 3:10-15 ca in ziua judecatii lucrarea fiecaruia va fi supusa cercetarii. Cei ce au slujit bazandu-se pe intelepciunea lumeasca poate ca au avut impresia ca lucrarea lor este buna si incununata de succes, dar ea va fi arsa de foc. Lucrarea care va trece testul focului este cea facuta prin intelepciunea lui Dumnezeu. O lucrare care se remarca prin curatie, blandete, pace, ascultare, indurare, nepartinire, sinceritate si care aduce rod spre slava lui Dumnezeu. Sa citim in incheierea studiului despre intelepciune, cuvintele marelui intelept Solomon din Proverbe 3:13-18. Amin!

 

This entry was posted in Studiu Biblic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code