Omul bogat si omul sarac – Iacov 2:1-13
Vs.1-4: Foarte multi crestini tanjesc dupa atentie, recunoastere, onoruri si acest lucru ii imping sa faca diverse lucruri pentru a primi slava si lauda din partea oamenilor. Aceasta este o problema abordata si de Domnul Isus in invataturile Sale, Luca 14:7-14. Exista o mare lupta in fiecare dintre noi cu privire la cine trebuie remarcat prin felul in care traim: eu sau Isus? Crestinul matur este cel ce cauta sa il intruchipeze tot mai mult pe Isus prin tot ceea ce este, prin ce face, spune si gandeste. In ceea ce il priveste pe Cristos pana si dusmanii Lui au marturisit despre El in Matei 22:16, ca nu traieste pentru slava oamenilor. Domnul Isus nu a fost impresionat de lucrurile stralucitoare ale acestei lumi si nu a trait ca sa incerce sa impresioneze pe cineva. De aceea a putut alege oameni ca Simon, Matei, o femeie samariteanca, Zacheu, samd.
Isus Cristos a fost dispretuit de un popor care se considera mult prea bun pentru El. Pentru ca a crescut in modestie, mai tarziu nu a avut o casa, o scoala cu renume si nimic la El nu atragea privirea. Cu toate acestea, El a fost slava lui Dumnezeu cat timp a trait pe pamant, Ioan 1:14. Astazi Scriptura spune ca noi trebuie sa fim slava Dumnezeului preainalt pe pamant, 1 Corinteni 6:19-20. Dar pentru ca nu a facut parte din tiparele lor si nu s-a incadrat in standardele lor, Isus Cristos a fost respins, Ioan 7:24. Suntem si noi gata sa alegem respingerea oamenilor de dragul lui Dumnezeu? Oare cati credinciosi nu se lasa furati de ambalajul exterior al lucrurilor si al oamenilor. De cate ori nu judecam fara sa cunoastem nimic din ceea ce este in interiorul unui om. Si astfel culoarea pielii, hainele, moda, slujba pe care cineva o are sunt mai importante decat roada Duhului Sfant din viata Sa.
Care este solutia sa scapam de acest pacat din viata noastra? Sa privim fiecare om prin ochii lui Isus. Fiecare om pe care il intalnim face parte din una dintre aceste doua categoriii: fie Cristos locuieste in el, fie Cristos a murit pentru El si asta il face important si pe unul si pe celalalt.
Vs.5-7: Iacov subliniaza aici suprematia harului lui Dumnezeu, mantuirea fiind alegerea suverana a lui Dumnezeu nu meritul oamenilor. Mantuirea nu vine prin ceea ce suntem, avem sau facem, ci prin ceea ce a fost si a facut Isus Cristos. Pentru Dumnezeu nu exista bogati sau saraci, Efeseni 6:9.Harul lui Dumnezeu este ceea ce face un om bogat. Sa citim din 1 Samuel 2:7-8. Alegerea lui Dumnezeu vine in constrast cu alegerea omului. El alege saracul, nu bogatul, 1 Corinteni 1:26-27. Saracul devine bogat prin credinta in Isus Cristos. El devine fiu al lui Dumnezeu si mostenitor al Lui impreuna cu Isus Cristos. Oameni pot alege sa fie bogati aici pe pamant si saraci in viata urmatoare; pot sa fie saraci si aici si in vesnicie; sau pot sa fie bogati si pe pamant si in ceruri. Totul depinde de ceea ce faci in raport cu Isus Cristos. Bogatia cerurilor este promisa celor care il iubesc pe El, nu celor ce iubesc aceasta lume cu bogatiile ei, 1Timotei 6:17-19. Ceea ce Iacov spune in vs.6-7 se intampla si in zilele noastre. Domnul Isus a fost saracul care a cazut ca victima si a fost asuprit de cel bogat al lumii. Harul lui Dumnezeu ne constringe pe fiecare sa ne raportam la oameni asa cum a facut-o Isus. Prin moartea Sa pe cruce, Isus a daramat orice zid despartitor intre oameni: nu mai exista evrei si neevrei, bogati si saraci, frumosi si urati, tineri si batrani, educati si needucati. Sa avem mare grija sa nu ridicam din nou aceste ziduri care au fost doborate cu un pret atat de mare.
Vs.8-11: “Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Este numita legea imparateasca pentru ca a fost data de Dumnezeu in lege si intarita de Fiul Sau Isus Cristos sub har, Ioan 13:34. Dumnezeu doreste ca dragostea cu care Duhul Sau Sfant ne umplu sa le fie daruita si altora. Mai este numita lege imparateasca si pentru ca este mai presus de celelalte legi, fiind chiar implinirea legii, Romani 13:9-10. Daca toti oameni ar trai dupa aceasta lege a dragostei, tarile in care traim nu ar mai avea nevoie de atatea legi. Ura il inrobeste pe om, dar dragostea il elibereaza de egoism si il imbraca cu onoare. Sa iubesc cu dragostea lui Isus nu inseamna ca trebuie sa plac pe fiecare om sau sa fiu de acord cu tot ceea ce zice. Poate ca nu imi doresc ca un anumit om sa imi fie prieten apropiat, dar trebuie sa il tratez asa cum m-a tratat Dumnezeu pe mine. Acest lucru tine de supunerea vointei si nu de trairea sub impulsul emotiilor. Dragostea lui Isus il va face pe sarac mai bogat si pe bogat mai responsabil si intelept in folosirea banilor lui. Dragostea duce intotdeauna la zidire, 1 Corinteni 8:1. Sa nu facem aceeasi greseala ca si fariseii si sa ne concentram atentia asupra unor aspecte minore din lege, neglijand pe cele cu adevarat importante, Matei 23:23.
Vs.12-13: Desi crestinii nu au cazut de acord in toate lucrurile privitoare la a doua venire a lui Isus, nimeni nu contesta intoarcerea Sa si nimeni nu neaga judecata finala. Ca oameni care am fost nascuti din nou, nu vom mai fi judecati pentru pacat, dar cuvintele, atitudinile si faptele noastre vor fi judecate si rasplata noastra va fi in functie de acestea, Romani 14:10-13, 2 Corinteni 5:9-10. Iacov subliniaza aici aspectul milei si al indurarii. Masura in care noi am aratat mila, este masura milei pe care o vom primi la randul nostru de la Dumnezeu. Asta nu inseamna ca ne putem castiga mila lui Dumnezeu, aratand mila fata de altii, pentru ca acest lucru ar implica eforturile si meritele noastre. Sa ne aducem aminte de pilda Domnului Isus din Matei 18:21-35. Aici Domnul nu vorbeste despre mantuire, ci despre mila si iertare. Legea libertatii in Cristos nu ma autorizeaza sa traiesc cum vreau si sa fac ceea ce vreau, ci ma indeamna sa fiu tot ceea ce pot sa fiu mai bun in Isus Cristos. Legea libertatii nu inseamna ca traim pentru Dumnezeu doar pentru a implini un set de reguli si porunci din obligatie, ci dintr-un indemn launtric al inimilor noastre transformate si al gandurile innoite.
Felul in care ii tratam pe oameni indiferent ca sunt bogati sau saraci este un test pe care trebuie sa il trecem pentru maturizarea noastra spirituale.
Credinta care pacaleste si credinta care mantuieste – Iacov 2:14-26
Credinta este esenta vietii crestine. Credinta ne duce la mantuire (Efeseni 2:8-9); ne face placuti inaintea lui Dumnezeu (Evrei 11:6); ne conduce in umblarea noastra cu Dumnezeu (2 Cor.5:7); orice facem fara credinta este pacat (Romani 14:23). Credinta nu este un sentiment, ci o convingere ferma ca Evanghelia este adevarata si ca daca traim dupa invatatura ei vom experimenta adevarata binecuvantare a vietii cu Dumnezeu.
Iacov dezbate in acest pasaj de scriptura relatia puternica dintre credinta si fapte, o relatie care daca nu este in armonie ne poate pune in pericol mantuirea. Iacov descrie aici trei tipuri de credinta, dintre care doar una duce la mantuire.
In Iacov 2:14-17 vorbeste despre cei a caror credinta este doar la nivelul mintii. Acolo unde a existat ceva autentic a aparut intotdeauna si imitatia. La fel este si in cazul credintei. Inca din primul secol al existentei sale, biserica a avut ucenici cu credinta autentica si ucenici cu o crednta falsa, Matei 7:21. Cei care au o credinta moarta sunt aceia care in loc sa aiba fapte, au cuvinte. Sunt cei care vorbesc mult despre Dumnezeu, dar care nu fac mai nimic pentru slava Lui. Folosesc cuvinte alese din Scriptura, au un vocabular frumos pentru rugaciune si pot cita fara probleme pasaje intregi din biblie, dar felul in care traiesc nu le comfirma cuvintele. Hrana si imbracamintea sunt nevoi primare ale omului…comentariu vs.14-17, 1 Timotei 6:8.Credinta adevarata produce viata, iar viata produce roada. Aceia care au o credinta moarta au o experienta cu Dumnezeu doar la nivel intelectual. Trebuie sa ne pazim de acest tip de credinta experimentata strict la nivel intellectual,pentru ca este o credinta care nu mantuieste, ci doar il amageste pe om.
Iacov 2:18-19 descrie un alt tip de credinta, cea intelectuala si emotionala. Iacov a avut ca scop in aceste versete socarea credinciosilor. El se foloseste de demoni pentru a-i avertiza pe ucenici. Demonii cred in Dumnezeu; cred in Cristos; cred in rai si iad; cred in Scriptura. Iacov spune ca poti sa crezi cu mintea ta si sa ai trairi emotionale, dar acest lucru nu iti garanteaza mantuirea. Poti sa auzi cuvantul, sa il crezi, sa te rascoleasca si sa ramai nemantuit. Poti sa versi lacrimi, sa fii cercetat de cuvant, dar pentru ca nu actionezi in baza lucrurilor pe care le-ai crezut si de care ai fost cercetat, credinta ta este moarta, vs.18. Sa fii crestin inseamna sa traiesti pentru Cristos, Efeseni 2:10.
Iacov 2:20-26 vorbeste despre credinta vie. Credinta vie este credinta autentica, puternica care conduce credinciosul catre o viata complet transformata. Aceasta este credinta mantuitoare. Eficienta credintei este determinata de cel in care te increzi. Oricat de multa credinta as avea, daca nu este indreptata spre cine trebuie, atunci nu o sa ma ajute cu nimic. Credinta vie este bazata pe cuvantul lui Dumnezeu si implica intreaga fiinta a omului. Credinta vie nu se rezuma la minte si emotii si este completata de supunerea vointei. Mintea intelege, inima este cercetata si vointa se supune. Oamenii prezentati in Evrei 11 au fost oameni ai actiunii. Dumnezeu a vorbit, iar ei au ascultat si s-au supus. Credinta este mai mult decat sa fii incredintat de lucruri pe care nu le vezi, inseamna sa asculti in ciuda consecintelor. Credinta mantuitoare nu este doar meditatie intelectuala si zbucium interior, ci si o vointa supusa si ascultatoare. O ascultare constanta, nu una izolata, care produce fapte bune si roada spre slava lui Dumnezeu prin viata credinciosului. Iacov ne da aici exemplul lui Avraam si Rahav. Doua personaje complet diferite care din punct devedere pamantesc nu aveau nimic in comun.Dar lucrul pe care l-au avut in comun a fost ca amandoi au avut o credinta mantuitoare in Dumnezeu. Avraam a fost provocat de Dumnezeu in Geneza 12 sa lasa in urma tot si sa plece spre o tara straina si indepartata, increzandu-se stric in cuvantul Dumnezeului Lui. Geneza 15:5-6 ne descrie experienta mantuitoare a lui Avraam. Avraam a fost indreptatit prin credinta sa. O credinta care a fost dovedita prin faptele sale. Geneza 22 prezinta limpede omul a carui credinta este vie. Avraam nu a fost mantuit pentru ca a ascultat, ci ascultarea lui a dovedit ca este un om mantuit, Iacov 2:21-22. Exista o relatie perfecta intre credinta mantuitoare, vie si fapte. Avraam nu a fost mantuit prin fapte, ci printr-o credinta care a produs fapte. Pentru o intelegere si mai buna cititi si Romani 4. Realitatea este ca in biserica sec.21 sunt destui credinciosi care se potrivesc descrierii apostolului Pavel din Tit 1:16 si nu celei din 3:8.
Rahav este cel de-al doilea personaj amintit de Iacov in pasajul nostru. Despre aceasta femeie se vorbeste in Iosua 2 si 6. Rahav a raspuns la randul ei cu mintea, emotiile si vointa si a actionat pe baza credintei sale. Rahav si-a pus in pericol viata pentru a proteja iscoadele trimise de Iosua in cetate. Rahav s-a casatorit mai apoi cu un evreu si este amintita si in capitolul credintei din Evrei 11:31, dar mai ales in genealogia Domnului Isus din Matei 1:5. Rahav nu a avut nici o credinta intelectuala si nici una emotionala, ci o credinta vie care s-a dovedit prin faptele ei. Pe Rahav o putem asemana in multe aspecte cu femeia samariteanca din Ioan 4. Credinta ei este cu atat mai minunata cu cat intelegem ca Rahav nu a avut nici pe departe informatiile despre Dumnezeu pe care oamenii le au astazi. Credinta ei este si o acuzatie pentru cei ce astazi traiesc sub har si au parte de descoperirile Duhului Sfant, Luca 12:48.
Crestinul cu o credinta vie este un crestin matur pentru ca in fiecare zi el traieste practicand adevarul. O credinta care schimba vieti si care lucreaza permanent pentru slava lui Dumnezeu. Fiecare credincios este chemat sa isi cerceteze inima si viata ca sa i se descopere daca intra-adevar credinta sa este una care duce la mantuire, 2 Corinteni 13:5. Satan este inselatorul si una dintre armele sale este imitarea. Imitarea vietii de credinta, printr-o credinta moarta. Sa ne rugam impreuna in incheiere cuvintele din Psalmul 139:23-24.