Fiti pregatiti si vegheati – Matei 24:42-44
“Fiti pregatiti!” Matei 24:44. Dupa indemnul din Matei 24, Domnul Isus le da ucenicilor o pilda deosebita in Matei 25, pilda celor zece fecioare. Luca ofera si el o varianta asemanatoare acestei pilda in Luca 12:35-40. Aceasta pilda se adreseaza in primul rand celor mantuiti, celor ce sunt ucenici ai Sai. Domnul Isus foloseste in pilda Sa termenul de fecioare, nu prostituate. Cand Domnul vorbeste despre lume, o compara cu o femeie usoara si pe cei necurati cu o prostituata. Dar aici le mentioneaza pe fecioare. Fiecare dintre ele aveau cate o candela cu untdelemn in ea. Desi toate asteptau intoarcerea Mirelui, nu toate erau pregatite pentru intoarcerea Sa. Diferenta a fost facuta de rezervele de untdelemn, unele auavut reserve, iar altele nu. Oare ce inseamna sa ai rezerve de untdelemn?
Am cunoscut oameni care erau exemple de credinta si slujire. Nu as fi crezut niciodata ca acesti oameni pot cadea. Dar adevarul este ca atunci cand o mare dezamagire, incercare, criza apare aparut in viata, in lipsa rezervelor spirituale, totul se poate prabusi. Ca si credinciosi ne punem increderea in jertfa lui Cristos si bine facem. Nadajduim in cuvantul lui Dumnezeu si este extraordinar acest lucru. Suntem prezenti la inchinare si asta ne incarca de prezenta lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri sunt necesare in viata noastra de credinta. Dar daca nu ne strangem rezerve spirituale, atunci cand o criza neasteptata vine peste noi, o sa reusim sa trecem cu bine peste ea? Este importanta sa intelegem ca aceste rezerve nu se strang peste noapte. Pentru acest lucru trebuie sa fim prevazatori si intelepti.
Sa citim cuvintele Domnului Isus din Luca 6:46-49. Sunt multi credinciosi care cad din cauza nevegherii, a oboselii, a frustrarii, a lucrurilor rele care se intampla in jurul lor. De aceea Domnul Isus spune ca trebuie sa sapam adanc ca sa avem o temelie solida in relatia noastra cu Dumnezeu,o temelie zidita pe stanca. Si aceasta temelie nu se poate pune peste noapte. Pentru acest lucru este nevoie sa te pregatesti. Din cauza nepregatirii, cinci dintre fecioare au fost nevoite sa fuga la miezul noptii cand au auzit strigarea Mirelui ca sa isi procure untdelemn suplimentar pentru candelele lor. Si acest lucru le-a adus condamnarea.
Cum putem obtine aceste rezerve? Ele nu se gasesc la piata si nici la supermarket. Rezervele spirituale sunt produse de lucrarea practica a Duhului Sfant in noi. Putem sa vorbim despre Duhul Sfant, sa simtim in noi Dubul Sfant, dar pana cand acesta nu va prelua pe deplin controlul vietii noastre nu ne vom putea strange rezervele de care vom avea nevoie. Sub apasarea zilelor rele, fara umplerea deplina si puterea Duhul lui Dumnezeu, ne vom prabusi. “Fiti plini de Duh!”, ne indeamna apostolul Pavel in Efeseni 5:18. Duhul Sfant este Cel ce va lucra in noi ca sa avem radacini adanci in Cristos, Cel ce ne va deschide urechile ca sa auzim mesajul lui Dumnezeu limpede si deslusit si Cel ce ne va da puterea de a ne supune cuvantului lui Dumnezeu. Doar Duhul sfant va face ca dragostea noastra sa nu se raceasca si credinta noastra sa nu moara. Domnul Isus subliniaza acest lucru vital ucenicilor pentru biruinta lor in Ioan 16:7-15.
“Vegheati!” Matei 24:42. Cand Domnul Isus ne porunceste sa veghem, nu spune ca facand asta vom sti cu exactitate momentul in care El se va intoarce, ci veghind nu o sa fim inselati de satan si nu o sa cadem inainte de intoarcerea Sa. Sa citim deasemenea cuvintele Mantuitorului din Luca 21:34-36 Ce inseamna sa veghem? Sa fim in permanenta treji, in alerta, concentrati. O astfel de stare de veghere ne va conduce spre o rugaciune autentica, in lipsa vegherii vom adormi si vom neglija rugaciunea care ne tine treji, Matei 26:40-41. Avem nevoie sa trecem peste rugaciunea de rutina, stereotipul cu care ne-am obisnuit si pe care il rostim ca pe o poezie. Trebuie sa incepem sa experimentam rugaciunea care ne da viata si care ne tine treji si vigilenti. Domnul Isus ne porunceste sa veghem tot timpul. In asteptarea intoarcerii Sale nu ne permitem vacante, timp de odihna, weekend-uri in ceea ce priveste vegherea. Fiecare moment de slabiciune va fi explotat la maxim de satan. Si el va avea grija ca negrul sa nu mai para atat de negru si intunericul sa nu mai para la fel de intunecat.
Domnul Isus vorbeste despre Imbuibari,betii si ingrijorarile acestei vieti. La ce ne gandim cand spunem imbuibare? De obicei gandul ni se duce la prea multa mancare. Dar Domnul Isus vorbeste aici despre imbuibarea care duce la ingreunarea inimilor. Poate ca Domnul Isus face referire de fapt la risipa. Investirea timpului, a energiei, banilor si resurselor noastre in favoarea pantecului . Atatia crestini isi risipesc vietile rascumparate prin sangele nevinovat al lui Isus Cristos. Se investesc in pamantul acesta si esueaza astfel in a se pregati pentru ceruri. Atunci cand risipesti nu poti sa iti strangi rezerve.
La ce ne gandim cand spunem betie? Nu sunt multi credinciosi care sa intre in categoria betivilor? Atunci despre ce fel de betie vorbeste Domnul Isus? Poate despre acele lucruri in care uneori cautam sa evadam atunci cand nu mai vrem sa infruntam realitatea vietii si a luptei in care suntem angrenati. Ne imbatam cu propriul succes, cu succesul copiilor, cu dorinta de a fi cineva in ochii oamenilor. Ingrijorarile vietii sunt cele care ne distrag cel mai mult atentia de la veghere. Problemele financiare, slujba, casa, sotia, copiii, parintii, sanatatea produc neincetat stres in viata noastra. Dar nu trebuie sa incercam sa rezolvam aceste problem atunci cand apar? Cu siguranta ca trebuie. Insa de prea multe ori ne lasam prinsi doar cu ingrijorarile acestei vieti si rezolvarea acestor probleme ne acapareaza toata atentia, timpul energia si resursele.
Sa citim si cuvintele apostolului Pavel din 1 Tesaloniceni 5:4-6. Acelasi indemn la veghere il repeta aici si Pavel. Doar prin veghere, ziua necazului, a crizei, a cernerii pe care satan o va face si a intoarcerii Mantuitorului nu ne va surprinde nepregatiti. Pentru credinciosi problema nu este daca ei cred sau nu in intoarcerea Domnului Isus. Despre asta studiem, pentru asta ne rugam, despreasta cantam si este momentul pe care il asteptam. Dar cum ne pregatim de acel moment? Lasam Duhul lui Dumnezeu sa conduca vietile noastre si astfel sa produca indeajuns de multe rezerve ca sa nu fim luati pe nepregatite?
In incheiere as vrea sa citim cuvintele Domnului Isus din Luca 9:57-62. Un barbat evreu care a scapat in ultimul moment de lagarul de concentrare nazist, povestea la batranete felul in care a reusit sa scape din mainile lui Hitler. Spunea ca intr-o zi cand a ajuns acasa de la scoala, mama lui il astepta cu un rucsac intr-o mana si un mar in cealalta. L-a rugat sa le ia, si sa o urmeze fara sa o intrebe ceva. Avea pe atunci 13 ani si i s-a spus doar ca trebuie sa plece degraba intr-o calatorie foarte lunga. Au mers degraba la gara din Berlin unde s-au intalnit cu ceilalti membri ai familiei si acolo au urcat in trenul spre Istambul, fiecare avand in mana doar un rucsac sau o gentuta cu cateva lucruri. De acolo s-au indreptat spre acea parte a Palestinei care era atunci sub control britanic. Au scapat, dar au lasat in urma toata munca de o viata. Nu s-au mai intors dupa nimic. La cativa ani, matusa acestui barbat care intre timp primise cetatenie britanica si care lasase in Berlin proprietati multe si bogate, s-a intors acolo cu gandul de a-si angaja un avocat sa-si recupereze bunurile. Tot ce s-a mai auzit despre ea este ca a fost prinsa de nazisti si a murit intr-unul dintre lagarele de concentrare. A facut aceeasi greseala pe care o fac astazi si multi credinciosi. O data ce ai hotarat sa iti predai viata in mainile lui Isus, lumea aceasta nu mai conteaza. Ceea ce am lasat in urma trebuie sa ramana acolo, indiferent cat de mult doare uneori acest lucru. Din acel moment inainte trebuie doar sa ne preocupam sa ne adunam indeajuns de multe rezerve spirituale pentru zilele grele de incercare care ne stau inainte in asteptarea intoarcerii Mirelui nostrum.
“Fiti pregatiti si vegheati!”