Fapte 2:36-42 (42)
Ce este biserica lui Isus Cristos? O intrebare care si-a cautat raspunsul inca din primul secol al existentei bisericii. O intrebare la care inca cei mai multi dintre oameni nu stiu sa raspunda. Multe dintre problemele din interiorul bisericii primului secol s-au datorat si se datoreaza acestui lucru. Daca privim la epistola scrisa de apostolul Pavel corintenilor o sa vedem ca cele mai multe dintre problemele din biserica sunt din aceasta cauza. Credinciosii se impartisera dupa oamenii care le predicasera Evanghelia si care ii botezasera. Unii spuneau ca sunt ai lui Pavel, altii ai lui Apolo sau ai lui Chifa. Ei nu intelesesera ca ii apartin lui Cristos, ca El murise pentru ei, ca in numele Lui fusesera botezati si ca impreuna erau trupul Lui. Le atrage atentia cu privire la certurile si neintelegerile dintre ei care sfarseau adesea in tribunal aducand rusine lui Cristos si bisericii Sale. Crestinii concurau unii impotriva celorlalti, laudandu-se cu darurile pe care le aveau. Cei cu daruri mai deosebite ii dispretuiau pe cei mai slabi, iar cei slabi ii invidiau pe cei cu mai multe daruri. Dar Pavel le spune “voi sunteti trupul lui Cristos si fiecare in parte madulare ale Lui.” Ei nu intelesesera ce este biserica. Adevarul este ca o mare parte dintre credinciosi astazi inca nu inteleg ce este biserica. Dar ce este biserica lui Isus Cristos? Raspunsul ni-l ofera cartea Faptele Apostolilor capitolul 2.
Biserica este o adunare de oameni. Lumea isi are adunarile ei, iar credinciosii pe ale lor. Insa nici una dintre adunarile lumii nu se poate compara cu adunarea oamenilor pe care o regasim in Fapte 2. Diferenta este ca aceasta din urma este un organism viu si plin de viata format din oameni care au trecut printr-o transformare nemaiintalnita. Oameni ale caror inimi au fost strapunse de mesajul evengheliei si au inteles ca nu mai pot sa traiasca asa cum o facusera pana atunci. O adunare de oameni care si-au vazut propriul pacat si au strigat catre Dumnezeu pentru iertare. Oameni care dupa acea zi extraordinara a Cincizecimii s-au intors acasa complet diferiti de cum plecasera dimineata. Ceva deosebit se intamplase cu ei. Acesti oameni iertati si chemati sa il urmeze pe Isus au dat viata unei noi comunitati, unei familii care poarta numele de biserica lui Isus Cristos. La ei nu era nevoie ca apostolii sa mearga acasa sa le reaminteasca ca nu au mai fost pe la biserica de ceva vreme; nu aveau nevoie sa fie stimulati mereu cu predici inaltatoare sau impinsi de la spate facandu-i sa se simta vinovati ca sa isi implineasca responsabilitatile de crestini. In Fapte 2 citim ca apostolii aveau cu ei o singura mare problema: nu mai reauseau sa ii convinga sa plece acasa de la biserica. Ei ar fi stat unii cu altii toata ziua, in fiecare zi. Nu se intalneau din obligatie, din obisnuinta, din lipsa de alte activitati sau ca sa fie distrati de orchestre si predicatori carismatici. Ei se bucurau ca se intalnesc ca sa “staruie in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.”
Invatatura apostolilor. Cum putem sa testam o informatie daca nu cunoastem adevarul? In lipsa cunostintei Scripturii orice invatatura despre Dumnezeu poate parea buna (Ex Melania). Scriptura este standardul nostru cu privire la ceea ce este de la Dumnezeu si ceea ce este de la om, ceea ce este adevarat si ceea ce este fals. Nu poti sa stii ce este biserica lui Cristos cand nu ii cunosti invatatura. Avand in vedere ca lumea asta este in flacari si multimi de oameni alearga spre iad care este atitudinea mea cu privire la cuvantul lui Dumnezeu, care este insasi puterea Sa de a mantui pe cel pierdut, Romani 1:16. Crestinii din Fapte 2 doreau sa primeasca invatatura Scripturii in fiecare zi. Doresti tu acelasi lucru? Simti ca parca niciodata nu te saturi de citit cuvantul lui Dumnezeu? Asta este biserica lui Cristos. O adunare de oameni cu foame si sete dupa cuvantul lui Dumnezeu. Scriptura era hrana lor, sursa lor de putere, de nadejde si sabia cu care luptau impotriva celui rau. Un alt motiv pentru care ei aveau nevoie de invatatura erau familia, prietenii si toti cei din jurul lor. Doreau sa cunoasca cat mai multe ca sa stie cum ii pot invata si pe altii sa vina la aceasta viata noua cu Cristos de care ei se bucurau, 1 Petru 3:15. Fara invatatura un crestin nu are viata in el.
Legatura frateasca. Exista o vorba populara care spuna ca “pasarile cu acelasi penaj zboara mereu impreuna.” La fel este si cu oamenii, suntem atrasi de cei asemenea noua si ne face placere sa fim impreuna cu ei. Ei prefera sa fie cu familia lui Dumnezeu mai presus de oricine altcineva. Pentru ca lucrurile pe care le au in comun cu aceastia sunt superioare oricarei legaturi pamantesti. Impartasesc aceeasi credinta, nadejde, dragoste, iertare, dorinte, scop, interese si recunoasc ca autoritate acelasi Domn. Cand ai astfel de lucruri in comun cum sa nu iti faca placere sa petreci timp unii cu altii. Acestea sunt subiecte care nu se epuizeaza niciodata.
Frangerea painii. Este bucuria credinciosului de a vesti moartea, invierea si intoarcerea Domnului sau. Nu era un lucru pe care il faceau pentru ca Isus le poruncise, il faceau pentru ca nu puteau sa traiasca fara sa nu o faca. Era motorul si motivatia principala a intalnirilor lor din fiecare prima zi a saptamanii. Nu se puteau lipsi de comuniunea pe care o aveau cu Cristos prin frangerea painii. Era marturia vie a dorintei lor de a ramane in El si proclamarea nadejdii lor ca Isus se va intoarce pt ei.
Rugaciuni. Cineva spunea ca modul de a testa vitalitatea unei biserici este examinand modul in care se roaga. Rugaciunea este termometrul prin care se poate masura temperatura din inimile credinciosulor. Cum este viata ta de rugaciune? Cat de mult ne preocupam sa ne intalnim unii cu altii ca sa ne rugam? Poate ca nu toti putem predica, dar toti ne putem ruga. Si toti suntem chemati sa ne rugam. Este rugaciunea o povara si o responsabilitate sau un privilegiu si o bucurie pentru noi? Nu foloseste nimanui sa stam si sa vorbim despre starea in care a ajuns lumea sau despre felul pacatos in care traiesc oamenii. Nu va mantui pe nimeni acest lucru. In rugaciunile noastre trebuie sa cerem Tatalui sa loveasca aceasta generatie cu o putere asemenea celei din ziua Cincizecimii, in care Duhul sfant sa trezeasca la viata pe toti, atat pe credinciosi cat si pe cei pierduti.
Acestea sunt caracteristicile bisericii lui Isus Cristos. O adunare de oameni transformati care nu gaseau placere mai mare in nimic decat sa fie impreuna, sa primeasca hrana spirituala, sa isi innoiasca amintirea dragostei lui Dumnezeu si nadejdea intoarcerii Sale frangand painea si sa mijloceasca neobosit in rugaciune unii pentru altii si pentru cei pierduti. Rezultatul intelegerii acestor lucruri a fost o viata traita cu o pasiune atat de mare pentru ceruri, incat Dumnezeu i-a folosit pentru a adauga suflete in fiecare zi la biserica Sa. Doar o astfel de biserica va aduce oameni la Cristos.
Stiti cum s-a intors marele predicator si reformator John Wesley la Cristos? Cand traversa Atlanticul din Anglia spre America o mare furtuna s-a dezlantuit. Toti cei de pe vas erau convinsi ca vasul se va scufunda si ca sansele de supravietuire erau minime. Toti cu exceptia unui mic grup care pe tot parcursul calatoriei cantase si se rugase impreuna. Oameni pe care insusi Wesley ii considera niste ciudati. Insa cand furtuna s-a declansat si toti erau cuprinsi de teama si panica, spre marea lui uimire acest grup de oameni continua sa cante si sa se roage in mijlocul furtunii la fel cum o facusera si cand cerul era senin si marea linistita. Acest lucru l-a impins pe Wesley sa caute sa afle si primeasca ce aveau ei in viata lor.
Aceasta a fost intotdeauna caracteristica bisericii lui Isus Cristos . Si atunci cand biserica a fost astfel, a functionat ca un magnet pentru oameni. Biserica este parte a mostenirii lui Isus Cristos pentru aceasta lume. Biserica este mireasa lui Isus. Marea nevoie a acestei lumi nu este ca noi sa le oferim o alta alternativa de biserica, denominatiune sau organizatie religioasa. Marea nevoie spirituala a acestei lumi este ca noi sa devenim adevarata biserica a lui Isus Cristos, o familie plina de viata, bucurie si dragoste din care sa isi doreasca si ei sa faca parte.