Pentru fiecare dintre noi perioada craciunului vine cu o mare provocare. Ce mai poate fi spus despre craciun care sa ma surprinda? Am auzit povestea nasterii Domnului de zeci de ori si am ascultat colindele specifice acestei sarbatori de sute de ori. Ce ma mai poate surprinde cu privire la craciun? Stiu cum ingerul Gavril a anuntat-o pe Maria ca va ramane insarcinata; despre calatoria pe care au trebuit sa o faca la Betleem; despre recensamantul poruncit de Cezar; despre nebunia izvorata din gelozia lui Irod; despre raspunul primit de Iosif si Maria de la hangiu “nu mai avem locuri!”;despre magii care l-au vizitat pe Isus; si despre fuga lor in Egipt pentru a-si salva vietile. Toate aceste povesti le cunosc si cand auzi un lucru din nou si din nou, oricat de frumos ar fi, nu mai simti aceeasi bucurie si placere ca atunci cand le-i auzit pentru prima data. Obisnuinta cu un lucru atrage adesea plictiseala si dezinteresul. Ceea ce este trist, pentru ca povestea nasterii Domnului este intotdeauna plina de surprize si minuni care ni se descopera la fiecare pas. Este povestea care ne descrie cel mai fascinant moment pe care aceasta lume l-a cunoscut. Clipa cand Dumnezeu a patruns in realitatea noastra.
As dori sa ne concentram atentia asupra unui pasaj care face parte din prima predica de craciun rostita vreodata. De atunci mii si mii de predici s-au rostit, daraceasta a fost prima. Descrierea intregii scene este unica. Cel ce predica este un inger; locul unde se tine predica este pe un camp sub cerul liber ; cei ce asculta sunt o mana de ciobani ingroziti. Sa deschidem Cuvantul lui Dumnezeu la Evanghelia dupa Luca 2:8-16. Cand citim acest pasaj parca ceva nu suna asa cum ar trebui. Ingerul proclama cel mai important mesaj pe care omenirea l-a auzit vreodata “astazi vi s-a nascut un Mantuitor, Care este Cristos, Domnul.” Oricat de carismatic si bine pregatit ar fi un predicator, sa auzi un inger predicand este probabil ceva extraordinar. Oricat de mica si amarata ar fi o casa de rugaciune,tot este mai buna decat sa asculti o predica sub cerul liber noaptea. Oricat de simpli ar fi membri unei biserica, sa avem ca ascultatori niste bieti ciobani, fara scoala sau educatie, prost imbracati si probabil mirosind asemenea animalelor de care se ingrijeau este un lucru aparte. Insa mesajul care le este propovaduit este de departe cel mai surprinzator: In Betleem s-a nascut Mantuitorul. Si “iata care va fi semnul pentru voi dupa care il veti gasi!!!” In acel moment probabil ca asteptarile erau foarte mari. Avand in vedere ca tot ceea ce se intamplase pana atunci fusese unic, cu siguranta ca semnul care va insoti venirea lui Mesia in lume va fi ceva spectaculos si nemaivazut. Poate o luna insangerata sau un nume scris pe stele. Dar pe cat de neobisnuit fusese totul pana atunci pe atat de neobisnuit a fost si acest semn. Semnul pe care vi-l dau “este un Copil nou nascut, infasat si culcat intr-o iesle.”
Oare de ce a ales Dumnezeu sa ofere omenirii un astfel de semn lipsit de orice stralucire. De ce a ales sa vina in lume in felul acesta? De ce imaginea unui bebelus infasat? Si de ce se gasea acest copil intr-o iesle? O sa ne concentram atentia asupra vs.12 care ne ofera o frumoasa imagine a Dumnezeului intrupat. Daca ne-am dori sa il vedem pe presedintele unei tari pe care o vizitam care ar fi semnele dupa care ne-am ghida? Ceremonie, securitate, publicitate, fast, ar fi cateva dintre ele. Ce semn a folosit Dumnezeu ca sa descopere venirea Lui in aceasta lume? “un copil infasat si culcat intr-o iesle.” Evreii il asteptau cu toata nadejdea de generatii intregi pe Mesia. Stiau si ca in Mica 5:2 se profetise ca Mesia se va naste in Betleem. Daca aveau toate indiciile si informatiile, de ce nu au recunoscut semnul lui Dumnezeu? De ce nu l-au recunoscut pe Fiul Celui Preainalt? Pentru ca nu au putut sa vada divinul, in ceva obisnuit. Ei asteptau un semn spectaculos. O nastere spectaculoasa . Iar cand Dumnezeu le-a dat un semn atat de simplu si si de banal, ei nu l-au recunoscut si nu l-au acceptat. Un semn pe care oamenii continua sa nu il recunoasca nici astazi la mai bine de 2000 de ani de la acel moment. Ei continua sa il cauta pe Dumnezeu in cladire fastuoase, in icoane de aur si statui de bronz. Dar semnul prezentei lui Dumnezeu este la fel de simplu si obisnuit ca atunci cand a venit in aceasta lume prin Fiul Sau.
Haideti sa presupunem acum ca nu stim nimic altceva despre craciun cu exceptia a ceea ce ni se spune in versetul 12 din Luca 2. Care ar fi lucrurile pe care le-am sti in aceste conditii despre Dumnezeu si despre venirea Lui in aceasta lume? Avem trei mesaje despre Dumnezeu care reies din acest verset:
Uman: “veti gasi un copil nou nascut.” Un lucru cat se poate de obisnuit atunci cand cineva vine pe lume. La fel cum fiecare dintre noi ne-am nascut, exceptand faptul ca Isus s-a nascut din fecioara. Venirea pe lumea a lui Isus a fost cat se poate de obisnuita. Isus nu a fost jumatate om, jumatate Dumnezeu. El a fost pe deplin om si Dumnezeu. El nu a renuntat niciodata la a fi divin, doar a renuntat la privilegiile, la gloria, onoarea, autoritatea si slava Sa cereasca, acceptand si imbracand natura umana. Daca Isus nu s-ar fi nascut, nu ar fi putut sa moara pentru pacatele noastre si nu ar fi putut sa invie din morti ca sa ne ofere si noua nadejdea invierii. A fost nevoie ca El sa vina in aceasta lume asemenea noua pentru ca fiecare dintre noi sa ne putem identifica cu El. In ieslea din Betleem regasim un Dumnezeu uman.
Neajutorat: “infasat” In acele vremuri bebelusi erau infasati si legati strans pentru a fi protejati. Bebelusii aratau asemenea mumiilor egiptene. Poate parea un lucru crud in zilele noastre si este puternic acuzata aceasta practica, insa intr-o vreme cand medicina era la un nivel foarte scazut si in care numarul bebelusilor care nu apucau sa implineasca un an era foarte mare, aceasta era o metoda de protectie pe care mamele o foloseau cu bebelusii lor Este insa si un mesaj pe care Dumnezeu l-a transmis de la inceput lumii intregi prin imaginea infasarii lui Isus. Este aceeasi imagine pe care o avem cu Domnul Isus la judecata. Legat de autoritati si complet neajutorat. Nu este nici o coincidenta ca El a venit in aceasta lume la fel cum a plecat din ea. Isus nu s-a folosit de gloria si puterea Sa pentru a-si face intrarea biruitor in aceasta lume si nu a facut-o nici ca sa plece din ea. Pentru ca doar astfel putea sa fie Mantuitorul tuturor, al bogatilor si al saracilor, al intelectualilor si al celor fara scoala, al femeilor si al barbatilor, al tuturor. Isus a fost legat si neajutorat, ca noi sa fim liberi si biruitori prin El.
Umil: “culcat intr-o iesle.” Cand spunem iesle, multi avem in minte imaginea frumoasa vazuta in filme, pe felicitari sau in tot felul de piese puse in scena cu ocazia craciunului. Dr unii poate ca am vazut ce inseamna cu adevarat o iesle. Am vazut cum arata o iesle, cum miroase o iesle si cum este sa stai intr-o iesle? Ieslea este un loc al animalelor. Dumnezeu ne transmite un alt mesaj important aici. Sa citim si vs.7 , “in odaia de gazduire nu era loc pentru ei.” Nu a fost loc pentru El atunci, la fel cum nu este loc nici in cele mai multe dintre casele oamenilor astazi. Dupa moartea Sa pe cruce, il regasim pe Isus tot fara un loc. De aceasta data, fara un loc de inmormantare. Iosif din Arimatea un om credincios si cu frica de Dumnezeu i-a oferit mormantul lui. Nu a avut un loc cand s-a nascut, nu a avut un loc al Lui cat a trait pe acest pamanat si nu a avut unul nici cand a plecat de pe el.
Daca astazi ti s-ar spune de catre un inger din cer ca Isus, Fiul lui Dumnezeu s-a nascut in Sibiu, unde ai merge sa il cauti? Daca ai avea parte de o descoperire spectaculoasa asa cum au avut acei ciobani acum 2000 de ani, unde crezi ca l-ai gasi pe Isus? Probabil ca te-ai gandi ca este la Clinica Polisano. Doar vorbim despre Fiul lui Dumnezeu, despre Mesia. Spre surprinderea noastra daca nu l-am gasi acolo, atunci cu siguranta ca ne-am gandi ca este intr-o rezerva special amenajata pentru El la maternitatea de stat. Dar nu iubitii mei, El nu ar fi nici acolo. Probabil ca ar fi in darapanaturile in care nu calca nimeni de pe strada Zavoi, in gusterita, tiglari sau broscarie.Intr-o cocioaba gata sa cada unde traiesc tiganii de care toti ne ferim. Sa incercam sa mai raspundem la o intrebare: daca Isus s-ar naste in noaptea aceasta ar gasi El un loc de gaduire in casa ta? I-ai oferi cea mai buna camera pe care o ai? Probabil ca esti tentat sa spui ca da. Atunci de ce nu o faci? De ce nu ii oferi astazi lui Isus un loc in casa ta, un scaun la masa ta si acces la inima ta?
Doar prin ochii credintei il poti gasi pe Dumnezeul din iesle. De aceea adesea cand vorbesc cu oameni despre lucruri spirituale, multi ma privesc pierduti pentru ca nu inteleg. Pentru ca le lipseste credinta. Credinta este un dar pe care il poti primi doar de la Dumnezeul darurilor. Fara credinta putem asculta mii de colinde si sute de predici de craciun, dar nu vom putea patrunde niciodata cu inima in ieslea din Betleem pentru a-l cunoaste pe El.
Ajungand la final cu lectia noastra putem concluziona ca Dumnezeu a surprins lumea oferind ca semn al venirii Sale pe pamant “un copil, nou nascut, infasat si culcat intr-o iesle.” Nu pare deloc a fi un inceput promitator pentru o miscare care avea ca scop sa zguduie din temelii intreaga omenire. Uman, neajutorat si umil! Aceasta este minunea mereu surprinzatoare din spatele Craciunului. Prin acest bebelus, Dumnezeu ne-a deschis larg tuturor portile Imparatiei Cerurilor. Ma rog ca Dumnezeu sa ne aduca pe fiecare la acea credinta mantuitoare in bebelusul nascut in ieslea din Betleem. Amin!