Primul pas in descoperirea sensului vietii

Romani 12:1 “Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească din partea voastră!”

Isus Cristos a schimbat foarte mult viata mea, dar umblarea mea cu El nu a reprezentat doar o serie nesfarsita de victorii. Cu siguranta viata mea este alta. Dumnezeu a transformat existenta mea in ultimii zece ani. A pus dorinte noi in mintea mea, a adus pace in inima mea si o cantare noua pe buzele mele. Toate aceste lucruri mi-au dat motivatia sa impartasesc aceasta experienta extraordinara si cu altii.

Dar noua mea viata in Cristos a adus pe langa nespus de multe binecuvantari si lupte noi. Unele pacate au disparut cu usurinta din viata mea, altele continua sa reprezinte o adevarata provocare si in prezent. Pe masura ce studiam Scriptura intelegeam ca parerea lui Dumnezeu despre cum trebuie sa abordez scoala, hobbyurile, slujba, relatiile cu fetele, cu parintii si cei din jurul meu era diferita de a mea. Desi ma bucuram de noile experiente si relatii in Cristos, imi era greu sa accept ca trebuie sa fac totul asa cum imi spune altcineva. Astfel am trait o perioada de timp in relatia mea cu Cristos alegand din cuvantului lui Dumnezeu ca dintr-un meniu de restaurant. Erau lucruri in care ma supuneam si altele in care faceam dupa cum doream eu. Insa acest mod de viata ma facea sa simt vina si rusine ori de cate ori citeam Scriptura sau o auzeam predicata. Eram prezent la intalnirile de tineret ale bisericii si in ziua de inchinare, dar nu lipseau nici noptile in discoteca si viata de noapte rusinoasa pentru un copil al lui Dumnezeu. Desi din afara poate ca nu se observa, eram totusi foarte nefericit. Bucuria pe care o aveam in Domnul era umbrita de vina si rusinea pentru pacatul in care cadeam din nou si din nou. Aceasta experienta dureroasa s-a intins pe aproximativ 3 ani. Dumnezeu m-a pus apoi in fata unei alegeri care urma sa imi schimbe radical viata. Trebuia sa dau un raspuns clar la doua intrebari: Ce isi doreste cel mai mult Dumnezeu de la mine? Si cum pot sa ii ofer ceea ce El isi doreste?

Totul tine de predarea si supunerea inimii noastre. Sa ajungem sa traim cu toata fiinta asa cum Romani 12:1 ne spune. Dumnezeu doreste sa ocupe in inima noastra acelasi loc pe care il ocupa in univers. El doreste sa incredintam in mainile Sale hobbyurile, relatiile, scoala, slujba si aspiratiile noastre pentru viitor. El doreste sa fie Stapan si Domn in inima noastra asa cum este Stapan si Domn peste intregul univers.                                                 Lupta pe care o experimentam pe masura ce dorim sa traim aceasta supunere deplina fata de Dumnezeu este una extraordinar de mare si de dura. La inceput pare ca Dumnezeu vrea sa renunti chiar la acele lucruri care te fac fericit. Ca doreste sa iti schimbe toate planurile pe care ti le-ai facut pentru viitor. Dar mai tarziu o sa ne dam seama ca lucrurile nu stau nici pe departe asa. El nu doreste decat sa ne scoata din acea stare de minciuna, ipocrizie si falsitate in care traiam relatia cu El, o stare care nu facea decat sa aduca rusine, vina si nefericire cu ceea ce El are pregatit pentru noi. Sa faca din cei pe care oamenii din jur ii considera ipocriti, oameni care traiesc cu toata inima lor pentru un scop mai mare decat ei.

De ce este atat de greu sa te supui lui Dumnezeu? Predarea deplina a vietii tale lui Cristos este o cerinta obligatorie pentru toti credinciosi. Sunt multi cei ce se gandesc ca supunerea fata de Dumnezeu inseamna in primul rand renuntare. Dar as dori sa va aduc in atentia un lucru care consider ca este mai mare decat renuntarea. Sa te supui lui Dumnezeu inseamna evaluare. Sa evaluezi ceea ce Dumnezeu a facut pentru tine si la ceea ce a pregatit in vesnicie te face sa fii mai mult decat dispus sa abandonezi totul pentru a primi extraordinara comoara pe care El o ofera.                                                                                           Supunerea este asociata mai degraba cu lucrurile la care trebuie sa renunt, sa sacrific, sa pierd, cand ar trebui asociata de fapt cu lucrurile pe care le primesc si le castig. Supunerea deplina este singura cale prin care pot avea parte in viata mea de ceea ce Dumnezeu are mai bun si mai mare de oferit.

Cu toate acestea foarte putini ia decizia ferma de a-si preda pe deplin viata lui Isus si sa traiasca intr-o supunere sfanta fata de voia Lui. Unul dintre motivele principale este concentrarea atentiei noastre mai mult asupra renuntarii si a sacrificiului pe care aceasta decizie le implica, decat asupra bucuriei si rasplatii pe care le primim pe masura ce facem acest lucru. Nu spun ca predarea totala a vietii mele lui Dumnezeu nu implica sacrificiu, dar este ca si cum as renunta la un lantisor de margele de plastic pentru a primi unul din perle autentice.

Ce inseamna angajament total? Inseamna alinierea  motivelor, resurselor, prioritatilor si scopurilor mele pentru a implini o lucrare anume sau a urma o persoana anume. Este evident ca angajamentul total presupune supunere totala. Voia mea, emotiile mele, posesiunile, relatiile si scopurile mele trebuie supune voii suverane a lui Dumnezeu. Asta este ceea ce Romani 12:1 ne spune. Si este usor sa crezi ca sa faci un astfel de lucru este mult prea greu de realizat. Dar astazi vreau sa intelegem ca angajamentul total tine mai degraba de intelepciune si inteligenta decat de noblete. Tine mai mult de logica decat de lepadare de sine. Este mai mult despre ceea ce castigi decat despre ceea ce pierzi, Matei 13:44-46.

Satan vrea sa privim prin ochii lui viata cu Isus. Vrea sa credem ca ceea ce Romani 12:1 ne spune se rezuma la: sacrificiu, lepadare de sine si renuntare. Dumnezeu doreste sa vedem viata cu Isus prin Duhul Sfant si sa intelegem ca Romani 12:1 insemna de fapt: intelepciune, evaluare si castig.

Care e cea mai mare teama pe care o ai cand vine vorba de predarea deplina a vietii tale lui Dumnezeu? Ce imagine iti apare in minte cand te gandesti la acest lucru si te face sa te temi si sa te indoiesti? Eu ma gandeam ca acest lucru ma va face sa renunt la tot ceea ce este distractiv si frumos in viata. Vreau sa va prezint imaginea pe care personal cred ca multi credinciosi o ofera ca privire la viata lor cu Cristos. Viata cu Isus reprezinta o spulberare a viselor si a bucuriei in viata.

Citeam marturia unui tanar care povestea cum a luat hotararea de a se supune cu adevarat lui Dumnezeu. Un tanar care traia si in lume si in biserica. A fost invitat intr-o seara la cina de o familie din biserica. Starea lor materiala era una modesta, dar asta nu ii impiedica sa invite in fiecare saptamana pe cineva din biserica la ei la masa. In timp ce mancau, tanarul a vazut o stralucire in ochii lor, o bucurie si o pace in felul in care vorbeau unul cu celalalt cum isi dorea si el sa aiba. A vazut acea comoara a vietii cu Dumnezeu pe care toti banii din lume nu o pot cumpara. La intoarcere spre casa, tanarul se ruga lui Dumnezeu si ii cerea sa ii dea si lui ceea ce tocmai vazuse in viata acelei familii. Atunci a simtit cum Dumnezeu ii spune: “Andrew, Eu doresc sa iti ofer tot ceea ce am mai bun pregatit pentru tine, dar tu nu ma lasi. Cat timp vei dori sa fii tu la carma vietii tale, nu vei avea parte de mai mult decat de lucrurile pe care tu ti le poti oferi, si nu de cele pe care Eu ti le pot da.” Romani 8:32. Daca Dumnezeu m-a iubit indeajuns de mult ca sa isi dea singurul Fiu sa moara pentru mine, de ce sa nu cred ca El imi va da cele mai bune lucruri din aceasta lume?

Cate s-ar schimba in vietile noastre si in aceasta lume daca am ajunge sa credem cu adevarat in lucrurile extraordinare pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi? Daca am intelege ca viata cu Dumnezeu nu este doar o serie de porunci si lucruri la care trebuie sa renuntam, ci o cale prin care experimentam bucuria ce nu poate fi exprimata prin cuvinte si o revarsare de binecuvantari ceresti in viata noastra.

Romani 12:1 reprezinta pentru mine cea mai buna definitie a predarii totale. Haideti sa ne concentram acum atentia exclusiv asupra acestui verset. Daca privim cu atentie vom vedea ca el contine o porunca, o motivatie si un scop. Porunca este sa ne daruim trupurile. Motivatia pentru a face acest lucru este sa avem parte de indurarea lui Dumnezeu. Iar scopul este inchinarea pe care Dumnezeu o asteapta.

Porunca de a ne darui trupurile ca jertfe vii nu este modul prin care primim aprobarea lui Dumnezeu, ci felul prin care spunem: “Tata iti multumesc pentru tot ce ai facut si continui sa faci pentru mine.” Aceasta lucrare nu face referire la momentul convertirii noastre, ci la un moment ulterior, dupa ce am crescut in cunoasterea lui Dumnezeu si am trecut prin experientele vietii alaturi de Dumnezeu.

Cand privim la modul in care Dumnezeu a lucrat in viata lui Avraam ne dam seama ca Dumnezeu pretuieste credinta cu mult mai mult decat performantele religioase. Momentul in care Dumnezeu ii cere lui Avraam in Geneza 22 sa renunte la singurul lui fiu si sa il aduca ca jertfa pe Isaac este clipa in care Dumnezeu se asigura ca Avraam este gata sa primeasca tot ceea ce El avea mai bun pregatit pentru viata lui.                                                   Fiecare avem cate un Isaac in viata noastra. Poate copilul nostru, slujba pe care o avem, un barbat sau o femeie cu care ne dorim o relatie. Multi credinciosi nu inteleg ca familia, slujba si relatiile lor pot ajunge acei idoli carora le slujesc. Si atata timp cat Dumnezeu nu ne cere sa sacrificam ceva in aceste trei domenii ale vietii, nu avem nici o problema cu slujirea pe care i-o aducem. Dar daca Dumnezeu cere sa renuntam la unul dintre acestea atunci avem o mare problema in supunerea noastra fata de El. Vine insa in viata fiecaruia un moment in care trebuie sa decidem daca este intra-devar Isus stapan absolut al vetii noastre sau nu. Acel moment in care trebui sa ne luam propriul Isaac si sa il ducem pe munte pentru a-l aduce ca jertfa. Clipa cand trebuie sa alegem daca punem cu adevarat in mainile lui Dumnezeu viitorul nostru: familia, slujba si relatiile din viata noastra. Este oare usor sa facem asta? NU. Dar este intelept? DA.

Ce lucruri extraordinare ne asteapta pe fiecare daca avem credinta sa pasim pe acel munte asemenea lui Avraam, pregatiti sa renuntam la ce avem mai de pret pentru a fi pregatiti sa primim comoara vietii cu Dumnezeu care nu are pret. Ai luat vreodata in viata ta aceasta decizie?

Motivatia din spatele predarii mele nu este primirea de bile albe din parte lui Dumnezeu, sau o casa mai mare in ceruri, ci este raspunsul oferit pentru indurarea si mila pe care el o are fata de mine. Este acea recunostinta fata de iertareape care am primit-o, adragostei ce mi se ofera, a adoptarii mele in familia Sa sfanta, a umplerii mele cu Duhul Sau cel Sfant si a uniunii mele cu cerurile pentru vesnicie. Asta este motivatia noastra. Sa ii multumim lui Dumnezeu pentru indurarea Sa inseamna sa marturisim: “Tata cred ca ma iubesti atat de mult si esti atat de bun cu mine, incat iti voi darui orice imi vei cere. Stiu ca pe mne ma vrei si de astazi nu voi mai pastra nimic pentru mine. Vreau sa ma daruiesc cu totul tie.”

Scopul pentru care fac acest lucru este ca astfel viata mea va fi un act de inchinare pentru Dumnezeu. Ultima parte a acestui verset ne spune de ce este important sa ne predam complet vietie lui Dumnezeu. Acesta este actul nostru spiritual de inchinare. Cu alte cuvine, este ceea ce Dumnezeu isi doreste cu adevarat. Nu este vorba de foaia ta de prezenta la biserica, de banii tai, religiozitatea sau moralitatea ta. Dumnezeu doreste o relatie personala cu mine. El vrea toata inima mea.Nu are nevoie de soldatei care sa ii duca la indeplinire sarcinile, ci de fii si fiice care sa aiba o credinta atat de mare in bunatatea si dragostea Sa incat sa spuna: “Tot ceea ce sunt si tot ceea ce am sunt ale Tale Doamne pentru ca te iubesc.”

Din pacate multi credinciosi isi petrec cea mai mare parte a timpului incercand din greu sa Il multumeasca pe Dumnezeu, dar fara sa reuseasca vreodata sa simta ca se ridica la inaltimea cerintelor lui Dumnezeu. Mai este si acea categorie de crestini care considera ca viata crestina reprezinta implinirea unor indatoriri si obligatii cum ar fi prezenta la inchinare si incercarea de a trai o viata mai morala decat a celorlalti din jurul lor. Dar nici una dintre acestea nu reprezinta planul lui Dumnezeu pentru copiii Lui.

Predarea vietii mele in mainile lui Dumnezeu este precum semnarea unui cec in alb. Semnezi cecul, dar lasi partea de sus unde se trece suma, goala. Il lasi pe Dumnezeu sa completeze partea de sus a cecului. El sa decida unde trebuie sa mergi, cu cine sa te casatoresti si ce cariera sa ai in viata.  Pana cand nu esti dispus sa semnezi cecul in alb si sa-l lasi pe Dumnezeu sa completeze restul nu vei cunoaste niciodata profunzimea si adancimile intimitatii cu Dumnezeu.

Dar nu pot fi crestin si daca imi traiesc viata crestina dupa propriile reguli? Raspunsul este NU. Pentru ca il impiedici pe Dumnezeu sa iti ofere tot ceea ce are mai bun pregatit pentru tine si pentru ca prin viata ta fie ii aduci slava lui Dumnezeu, fie rusine.                                     Atunci cand luam hotararea sa semnam cecul in alb si sa il incredintam lui Dumnezeu, alegem prin credinta sa punem in mainile Domnului trecutul, prezentul si viitorul nostru, Psalmul 84:11.

Predarea absoluta a vietii noastre lui Dumnezeu intampina multe piedici si lupte. Dar cat timp nu suntem dispusi sa facem acest lucru, nu vom face decat sa alegem mereu al doilea cel mai bun lucru pentru noi. Si sa refuzam sa experimentam ceea ce este cel mai bun in viata aceasta. Lucruri pe care doar Dumnezeu ni le poate oferi. Predarea este secretul pentru a primi ceea ce este ma bun de la Dumnezeu. Predarea este cheia puterii. Este canalul prin care binecuvantarile lui Dumnezeu se revarsa in viata mea. Este modul prin care nu primesc doar o slujba, ci cea mai buna slujba pentru mine. Nu primesc doar o sotie, ci cea mai buna sotie pentru mine, nu primesc amici, ci cei mai buni prieteni de care am nevoie. Toate incununate cu pace si bucurie cum nu credeam ca pot exista. Predarea totala este cea mai mare nevoie pe care biserica de astazi o are.

Acesta este pasul prin care deschidem usa pentru a primi in viata noastra experienta puterii si a prezentei transformatoare a Duhului Sfant, pentru ca Dumnezeu primeste libertatea de a face aceasta lucrare extraordinara doar in aceia care sunt pe deplin ai Sai. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa experimentezi o astfel de putere a prezentei lui Dumnezeu in viata ta, sau te-ai multumit cu firimituri din bogatiile harului Sau? Esti dispus sa semnezi cecul in alb?                                                                                                                                                                                                                                                                   Predarea reprezinta trasferul de incredere de la mine la Dumnezeu. Momentul in care cedam controlul deciziilor noastre lui Isus. Clipa in care intrebam: “Doamne ce vrei sa fac cu privire la slujba mea, darurile mele, banii mei ca sa implinesc voia si scopul Tau in viata mea si prin viata mea. Tata cred cu toata fiinta mea ca planurile Tale pentru mine sunt mai bune decat planurile mele si intelepciunea ta este mai presus de a mea. Doamne sunt dispus in sfarsit sa traiesc prin credinta.” Cand alegem sa pasim pe aceasta cale, viata pe care o vom trai nu va semana cu nimic din ceea ce am trait pana atunci. Va fi o cu totul alta experienta. Vom ajunge sa cunoastem viata pe inaltimi cu Dumnezeu sa urcam pe culmile spirituale si sa spunem asemenea lui Moise: “Doamne sunt pregatit, arata-mi slava Ta.” Romani 12:1.

 

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code