Romani 12:9-11 “Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine! Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc. În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului!”
Atunci cand o persoana se afla pe patul mortii poti si sigur ca lucrurile care le spune sunt foarte importante pentru el. Ultimele cuvinte pe care eu le-am auzit de la tatal meu au fost: “sa fii cuminte si sa ai grija de mama si de sora ta.” Aceea a fost ultima dorinta a tatalui meu pentru mine. Ceea ce el si-a dorit sa fac dupa plecarea sa din aceasta lume. De aceea am incercat intotdeauna sa ma ridic la asteptarile sale si sa fiu pe cat de mult posibil alaturi de familia mea. In noaptea de dinaintea mortii Sale, Isus le-a marturisit ucenicilor care este cel mai important lucru pe care si-l doreste de la ei, Ioan 13:33-35. Noul Testament ne ilustreaza cat de mult a insemnat pentru ucenici sa duca la indeplinire ultima dorinta a Mantuitorului lor. Dragostea crestinilor din primul secol a ramas marca inregistrata. Ce valoare are pentru noi ultima dorinta a Mantuitorului nostru? Implinim noi dorinta Sa asa cum ne-a lasat-o scrisa in Ioan?
Domnul Isus nu a ales sa le vorbeasca in acea seara ucenicilor despre strategii de evanghelizare, despre cum ar trebui sa se imbrace, sa cante sau sa daruiasca, ci despre cum trebuie sa se se trateze unii pe altii, despre ce fel de relatii trebuie sa aiba unii cu altii. El i-a iubit cu o dragoste neconditionata, plina de sacrificiu, sincera si deschisa. I-a iubit exact asa cum erau si a crezut in ei chiar si in momentele in care nici ei nu mai credeau in ei insisi. Dragostea Sa a fost una radicala, extrema si ultima Sa dorinta a fost ca ei sa dezvolte o astfel de dragoste unii pentru altii. Dar de ce era atat de important sa se iubeasca unii pe altii asa cum i-a iubit El? “Prin aceasta toti vor cunoaste ca sunteti ucenicii mei.” Cand ei au reusit sa aiba acest fel de dragoste unii fata de altii, lumea a fost uimita si fascinata de lucrul acesta, marturisind ca aceasta este o lucrare de la Dumnezeu.
Sa citim acum extensia dorintei Domnului Isus catre noi, ucenici Sai din secolul 21, Ioan 17:20-24. Motivul acestei dorinte arzatoare a inimii Sale, cu privire la relatiile dintre noi este ca acestea vor fi cele ce vor da credibilitate sau vor discredita lucrarea pe care El a facut-o. Isus a stiut ca cea mai puternica metoda de autentificare a lucrarii Sale si de descoperire a dragostei profunde pe care Dumnezeu o are pentru aceasta lume cazuta, va fi relatia pe care ucenicii Sai o vor avea unii fata de altii in viata de zi cu zi, 1 Ioan 3:16-23, 4:7-8, 20-21.
Comunitatile crestine autentice sunt extraordinar de puternice, dar si extraordinar de rare. Pentru a forma astfel de comunitati este nevoie de oameni cu foame dupa Dumnezeu, cu o sete tot mai mare de a cunoaste mai mult despre Imparatia lui Dumnezeu si de a creste spiritual. Oameni care sa aiba placere sa fie impreuna, sa deschida Scriptura impreuna, sa se roage impreuna, sa impartaseasca unii cu altii dorintele si framanatarile pe care le au, sa se slujeasca unii pe altii, ingaduind astfel Duhului lui Dumnezeu sa creasca bucuria, unitatea si dragostea dintre ei. De ce se gasesc atat de rar astfel de comunitati autentice crestine? Pentru ca cei mai multi crestini sunt multumiti cu starea lor si nu au preocupari spirituale mai mari decat cele doua sau trei ore dedicate duminica inchinarii. Ce te poti astepta sa experimentezi in mijlocul unui grup in care oamenii sunt legati mai mult teoretic, printr-o idee, decat practic printr-o traire reala comuna? Aceasta comunitate este intalnita doar acolo unde crestini se iubesc cu adevarat unii pe altii asa cum i-a iubit Isus pe ei.
Daca o comunitate crestina este autetica atunci va fi puternica, si oamenii isi va dori sa faca parte din ea. Biserica este mult mai mult decat o echipa, grup sau club. O comunitate adevarata ia nastere cand eu cu noua mea identitate, autentica in Cristos (vs.9), imi gasesc locul si rolul acoperind nevoile reale ale celorlalti (vs.10), pentru motivul corect (vs.11). Un loc in care dragostea lui Cristos este impartasita cu sinceritate, sacrificiu si devotament, unde pot sa fiu eu insumi si sa fiu iubit in ciuda slabiciunilor, a luptelor si caderilor pe care le experimentez uneori.
Planul si darul lui Dumnezeu pentru noi nu a fost doar sa ne intalnim ca sa ascultam o predica, sa cantam cateva cantece, sa ne straduim sa fim oameni morali si cand avem ocazia sa facem cate o fapta buna. Ultima dorinta a Domnului Isus inainte de rastignire a fost ca noi sa ne bucuram si sa introducem acestei lumi o familie asa cum nu a mai existat vreodata. O comunitate autentica compusa din oameni de varste diferite, clase sociale diferite, educatii diferite, rase diferite care sa isi ofere reciproc dragoste, ajutor si incurajare. Ce importanta are pentu noi ultima dorinta a lui Isus? Cat de apasatoare este pentru noi nevoia celor din lume sa vada o astfel de familie? “Prin aceasta, lumea va cunoaste ca sunteti ucenicii mei.” Avem responsabilitatea de a autentifica lucrarea lui Cristos.