Romani 12:4-5 “Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie, tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora.”
Apartenenta este o nevoie cu care Dumnezeu ne-a creat pe fiecare. Toti ne dorim sa simtim siguranta si comfortul din mijlocul unei familii, a unui grup, sau echipe, sa fim alaturi de oameni care au nevoie de noi la fel cum avem noi nevoie de ei. Cresterea mobilitatii oamenilor si avansarea rapida a tehnologiei au dus la o nevoie si mai mare a oamenilor de apartenenta.
Starbucks a devenit o afacere de succes deoarece cei care o conduc au inteles cat de mare este nevoia omului de apartenenta. Mottoul lor a fost sa creeze un loc in care nu doar se vinde cafea, ci un loc unde i-a nastere o adevarata comunitate in care relatiile se intaresc. Pentru foarte multi oameni Starbucks a devenit al treilea loc ca importanta din viata lor, dupa casa si slujba. De aceea oamenii sunt dispusi sa mearga sa cheltuiasca bani multi pentru a consuma mai multa cafea decat au nevoie. In prezent numarul cafenelelor Starbucks in lume a trecut de 16000.
Cum ramane cu noi? Care este locul care noua ne da un simt al sigurantei si apartenentei? Un loc unde nevoile noastre cele mai adanci de siguranta si pace sunt acoperite. Data trecuta am vorbit despre faptul ca vom descoperi cine suntem, doar atunci cand vom intelege cum ne vede Dumnezeu datorita lui Isus. Dar sa iti descoperi identitatea fara sa stii de cine apartii, este ca si cum te-ai imbraca cu hainele bune, te-ai aranja si te-ai pregati, dar fara sa ai un loc unde sa mergi. Dupa ce ajungem sa avem o parere echilibrata si corecta cu privire la noi, ni se spune si motivul pentru care trebuie sa ajungem la aceasta descoperire a sinelui, vs 4-5 (pentru ca…). Fiecare persoana are un loc si un rol de indeplinit. Asa cum fiecare madular al corpului uman are o functie si un rol aparte, impreuna lucreaza pentru a indeplini o lucrare mai presus de scopul individual. Fiecare trebuie sa ne facem propia lucrare ca intr-o familie, pentru ca realitatea vietii in Cristos sa fie experimentata de fiecare in parte, dar si pentru cei care ne privesc din afara. Motivul pentru care trebuie sa ne descoperim pe noi insine este pentru a ne putea implini rolul in aceasta comunitatea supranaturala a lui Dumnezeu, care este Biserica. Impreuna ca trup al lui Cristos avem ca lucrare sa continuam ceea ce El a inceput. Mainile noastra sa ofere mangaiere celor bolnavi, ochii sa fie deschisi catre nevoile celor din jur, picioarele sa umble pentru a duce mesajul lui Dumnezeu la cei pierduti, gura sa mustre pacatul si sa incurajeze pe cel daznadajduit. Motivul pentru care Biserica nu isi implineste lucrarea pe care Cristos a facut-o este pentru ca membrii ei nu isi fac partea. Asta face ca trupul lui Cristos sa fie un trup mut, surd, orb, handicapat.
Fiecare avem calitati mai puternic dezvoltate decat ceilalti. Lucruri pe care doar noi le putem face cel mai bine. Daca ai o parere prea inalta despre tine, atunci nu o sa consideri ca ai vreodata nevoie de ceilalti; daca ai o parere prea proasta despre tine atunci nu o sa simti ca esti destul de important ca ceilalti sa te ajute la timpul potrivit. Daca te vezi pe tine insuti asa cum Dumnezeu te vede in Cristos, atunci vei putea sa oferi si sa primesti dragoste, ajutor, sustinere. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia puncte forte, dar si puncte slabe.
Punctele forte sunt pentru a avea incredere ca ne putem indeplini rolul: unii avem ca punct forte intelectul, altii forta fizica, unii capacitatea de a socializa, altii de a fi buni organizatori, samd. Punctele forte ne ajuta sa ne definim si sa ne indeplinim rolul. Punctele slabe au scopul de a ne aduce mereu aminte ca avem nevoie de ceilalti pentru ajutor. Sunt modalitati prin care ne smerim, indaguindu-le altora sa ne sustina la nevoie. Ne fac sa recunoastem ca sunt domenii in care suntem vulnerabili, sa ne marturisim slabiciunile si astfel sa ne putem deschide fata de ceilalti.
Nesiguranta noastra este cea care ne face sa ne comparam unii cu altii, iar dorinta lui Dumnezeu este sa ne completam unii pe altii, un scop descris foarte bine de apostolul Pavel si in Efeseni 4:15-16. Dumnezeu isi doreste ca noi sa ajungem sa ne descoperim noua identitate in Isus, ca sa cunoastem apoi binecuvantarea extraordinara de a apartine si de a ne gasi locul si rolul intr-o familie creata de Dumnezeu pentru un scop deosebit.
Dumnezeu vrea sa stim ca avem abilitati si slabiciuni si a creat o familie speciala unde este nevoie de ajutorul meu si unde eu gasesc ajutor la nevoie. Dar adevarul este ca ceea ce am spus pana acum este idealul a ceea ce Dumnezeu a lasat sa fie si sa ofere Biserica. Realitatea este ca din pacate nu il lasam pe Dumnezeu sa faca din Biserica acel loc care sa ofere siguranta si acel simt unic al apartenentei. Tendinta generala este de a invinui pe altcineva pentru esecul Bisericii de a fi ceea ce Dumnezeu a creat-o sa fie, cand greutatea vinei trebuie sa fie pe umerii fiecarui crestin in parte. Haideti sa facem un exercitiu astazi prin care sa identificam care sunt punctele noastre forte si care sunt cele slabe si apoi sa ne intrebam cum le folosim pentru a-i ajuta pe ceilalti credinciosi, dar si cum ne lasam ajutati la randul nostru de ceilalti frati si surori. Daca nu ne cunoastem punctele forte si cele slabe, cum ne vom putea oferi ajutorul si cum vom sti sa cerem ajutor?
Daca nu ajungem sa ne cunoastem cu adevarat si sa ne acceptam asa cum suntem, cel mai probabil ca vom incerca din rasputeri sa ne ascundem slabiciunile in loc sa le impartasim. Sa apartii de un grup anume nu inseamna doar sa impartasesti o pasiune sau un hobby. Trebuie sa depaseasca aceste nevoi sociale superficiale. Noi nu trebuie sa fim doar oameni care merg la Biserica, ci trebuie sa fim Biserica. Si ce este biserica? Dumnezeu doreste ca Biserica sa fie reflexia Imparatiei Sale, dar acest lucru va fi posibil doar daca fiecare in parte suntem reflexii ale lui Cristos, facand unii pentru altii ceea ce ar fi facut Isus. Biserica este familia lasata de Dumnezeu de care sa apartinem si in mijlocul careia sa ne gasim implinirea. Dar depinde doar de noi daca ii vom ingadui lui Dumnezeu sa faca din Biserica o familie si o comunitate diferita de orice au cunoscut oamenii vreodata, Fapte 2:42-47. Amin!