Tratarea sinelui

Ioan 4:23-24

Una dintre suferintele interioare ale omului este dezechilibrul cu privire la sine. Multi isi vad sinele foarte inalt. “Daca vreau pot sa fac orice” isi spun ei. Oameni autosuficienti care au trecut deja granitele sigurantei de sine si au intrat pe teritoriul ingamfarii si a arogantei. Apoi mai exista si cei care cad in cealalta extrema, a nesigurantei de sine. Ei isi spun adesea, “nu pot face nimic, sunt un ratat.” Doua extreme gresite ale vederii asupra sinelui. Fie un ego preamare,fie unul prea mic. Insa undeva intre acestea doua Dumnezeu ofera omului un punct de echilibru. Intre  “pot face orice” si “nu pot face nimic” El pune “pot totul in Cristos, care ma intareste.” Nu sunt nici omnipotent, dar nici neputincios, nici prea increzator in mine, nici prea nesigur ci sunt sigur pe ceea ce pot face prin Cristos. Cum ajungem insa la aceasta pozitie de mijloc? Dumnezeu ne ofera solutia in in Ioan 4:23-24. Inchinarea este raspunsul lui Dumnezeu pentru a ajunge la aceasta stare de echilibru a sinelui. Care face inchinarea? Ridica ochii de pe propriul sine si ii asaza asupra lui Dumnezeu, Psalmul 29:1-2. Prin inchinare Dumnezeu este inaltat, slavit si glorificat, iar sinele meu este smerit daca este prea mare si ridicat daca este prea slab. Putem sa ne inchinam lui Dumnezeu daruindu-ne Lui cu toata fiinta duminica, si onorandu-l pe El prin folosirea abilitatilor pe care ni le-a dat de luni pana sambata.

Una dintre cele mai mari colecte din istorie este cea reusita de imparatul David. Dar haideti sa vedem ce fel de rugaciune i-a inaltat David lui Dumnezeu inainte de a face colecta pentru construirea templului, 1 Cronici 29:10-14. O rugaciune care era menita sa ii smereasca pe toti cei ce urmau sa participe la aceasta lucrare de inchinare adusa Domnului. Pe de alta parte putem observa cum rugaciunea venita in inchinarea ce i-o aduci Domnului are menirea de a-i ridica pe cei slabi, Psalmul 27:10-14. Inchinarea ne pune pe fiecare pe frecventa lui Dumnezeu si trateaza sinele nostrum, fie il smereste fie il ridica, in functie de dezechilibrul care exista in fiecare. Inchinarea are scopul de a-ti aseza inima si mintea intr-o pozitie corespunzatoare, si ce mare nevoie avem de aceasta ajustare in viata noastra. Astfel cei care au primit cinci talanti si au ajuns sa se vada cu mult superior celorlalti sunt smeriti, iar cei ce au primit un talent si cred ca nu sunt in stare sa faca nimic sunt ridicati. In inchinare privirile nu mai sunt atintite asupra noastra ci asupra marelui Imparat al universului.

In anii adolescentei am facut timp de patru ani atletism. Imi amintesc ca de fiecare data cand ne asezam la linia de start, antrenorul ne spunea ca trebuie sa ne concentram atentia si privirea doar asupra liniei de sosire. Nu era de fiecare data usor sa faci asta. Tentatia era sa ii privesti pe ceilalti concurenti cu care te intreceai sau sa arunci un ochi la oamenii din jur care venisera sa vada concursul. Insa atunci cand reuseam sa ma detasez de tot ce era in jurul meu sa si privesc doar la linia de sosire reuseam sa obtin rezultate bune. Cand imi lasam atentia distrasa de ceea era se intampla in jurul meu, trebuia sa lupt doar ca sa nu ajung ultimul la linia de sosire. Inchinarea face ca privirile si atentia noastra sa fie concentrate doar la Dumnezeu, doar la lucrurile de sus, asa cum apostolul ne indeamna in Coloseni 3:1. Este trist cand credinciosi vad in inchinare o obligatie si o datorie, ci nu o nevoie puternica a sufletului lor si un privilegiu. Asta se observasi din felul in care canta. De modulin care daruiesc,de atitudinea lor in timpul predicarii cuvantului, de smerenia inimii lor in rugaciune. In nici un moment al saptamanii, Dumnezeu nu este mai aproape de tine ca atunci cand vii sa te inchini Lui in duh si in adevar. Ce lucru mai frumos putem sa facem pentru Isus, decat sa ii oferim inimile noastre in cantare? Ce lauda mai mareata ii putem darui Mantuitorului nostru decat inaltand jertfa Sa la loc de cinste in vietile noastre cand luam din Cina Domnului? Ce bucurie mai mare ii putem oferi Imparatului nostru decat dovada ca ne-am eliberat de Mamona si ii daruim Lui cu toata inima atunci cand facem colecta? Da, inchinarea este pentru Dumnezeu. Dar cand o fac sa fie doar pentru Dumnezeu, atunci va deveni cu adevarat si un tratament pentru mine. Sinele meu isi va gasi echilibrul intr-o lume complet dezechilibrata. Si doar cand ajungem la aceasta stare putem sa intelegem cat de mare binecuvantare este aceasta in viata noastra. Amin!

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code