Nu te considera prea mare pentru a face lucruri mici

1 Petru 4:10

Cred ca unul dintre lucrurile care ii produc cea mai mare intristare Mantuitorului nostru, este sa vada egoismul de care sunt condusi foarte multi dintre credinciosi. Ca in ciuda exemplului pe care El l-a dat punandu-se in genunchi si spaland picioarele ucenicilor, al exemplulu propriului sacrificiu, putini sunt cei ce se smeresc si ii calca pe urme. Daca exista o nevoie urgenta pe care lumea o are si o dorinta fierbinte care vine din partea lui Dumnezeu, aceea este nevoia de slujitori. Lumea aceasta are nevoie disperata de oameni care sa slujeasca. Slujirea a facut parte din natura lui Isus. A fost o trasatura fundamentala a caracterului Sau. Dar de ce la atat de multi dintre cei ce declara ca sunt ucenici ai sai le lipseste cu desavarsire aceasta calitate deosebita? Pentru ca slujirea nu este despre tine, ci este despre cel de langa tine. Nu este despre nevoile si problemele tale, ci despre ale aproapelui tau. Egoismul si dragostea de sine stau impotriva slujirii. Si din pacate acestea sunt caracteristici dominante ale omului modern. Sa citim din Marcu 10:45. Misiunea lui Isus a fost sa aduca mantuirea. Dar modul prin care a adus-o a fost slujind. Isus nu a rabufnit atunci cand o femeie adultera i-a intrerupt predica, cand o samariteanca i-a tulburat odihna, sau cand o bolnava l-a facut sa isi amane planurile. A slujit pe fiecare dupa nevoile sale. Dar cred ca cea mai profunda imagine a slujirii este aceea in care Printul Cerurilor, se aseaza in genunchi, se incinge cu un stergar, ia un lighean cu apa si incepe sa le spele picioarele ucenicilor sai. Unde este biserica care sa redea aceasta imagine a slujirii astazi?

Citeam despre un tanar deosebit din Ierusalim care isi dorea cu toata inima ca in fiecare situatie in care se gasea sa faca ce ar fi facut Isus. Un alt tanar care avea probleme psihice si tulburari emotionale foarte grave, intr-o zi s-a dus in curtea casei unde locuia, s-a dezbracat complet de haine si a inceput sa faca asa cum fac curcanii. Parintii au chemat cei mai buni psihoterapeuti si psihologi din oras, dar nici unul nu a avut succes.  Afland despre acest lucru, tanarul crestin a mers sa intrebe daca poate ajuta cu ceva. Parintii fiind lipsiti de orice solutie l-au invitat in casa si l-au condus in curte unde baiatul statea ghemuit si dezbracat, scotand sunete ca si curcanii. Vazand ca nu te poti intelege cu el cu vorba, tanarul crestin s-a dezbracat si el s-a asezat jos si a inceput sa faca ca un curcan. In urmatoarea zi il intreaba pe bolnav: “Nu crezi ca curcanii ar arata mai bine daca ar avea pantaloni pe ei?” Bolnavul a dat din cap ca da, asa ca amandoi si-au luat pantalonii pe ei. A doua zi il intreaba: “Nu crezi ca curcanilor le-ar place daca ar fi imbracati cu un tricou?” Raspunsul tanarului bolnav a fost din nou afirmativ. Si asa au continuat cand dupa aproape o saptamana l-a convins sa intre in casa si lucrurile au revenit apoi asa cum fusesera inainte de aceasta criza. Putem sa spunem fara dar si poate ca este extraordinar ceea ce a facut acest tanar. Cati am fi avut rabdarea, blandetea si disponibilitatea de a face asa ceva? Dar acest lucru tot nu se compara cu ceea ce a facut Domnul Isus,Filipeni 2:7-8

Vreau sa va notati acest lucru, sau sa vi-l intipariti bine in minte: “Nu iti concentra actiunile doar asupra a ceea ce iti place sa faci, neglijand ceea ce trebuie facut.” Cata nevoie de slujire este astazi! In caminele noastre, in scoli, la slujbe, in societate si mai ales in biserica si cat de putini sunt cei dornici sa slujeasca.

Ca sa slujesti nu iti trebuie diploma in teologie sau vreo indemanare deosebita, ci o inima care sa bata dupa ritmul impus de Duhul Sfant. Oare cat de dureros trebuie sa fie pentru Domnul Isus sa vada cu cata lejeritate tratam uneori poruncile si indemnurile Sale, precum cel din Matei 25:40 (colegul tocilar pe care nimeni nu il baga in seama la scoala, colega de servici care a ramas insarcinata si pe care prietenul a parasit-o, vecinul caruia i-a murit sotia, fratele din biserica caruia ii este bolnav fiul, etc). Pavel scrie pentru fiecare dintre noi un lucru la care avem de meditat profund in Galateni 6:3.                                                                                                                                             As vrea ca in lumina acestor lucruri sa ne punem o intrebare astazi: Cand a fost ultima oara cand m-am lasat pe mine si am facut ceva care m-a costat pentru altcineva? Si nu este nevoie sa fie lucruri mari. O tanara marturisea la un moment dat: “Mi-am dorit ca in viata sa fac numai lucruri mari, dar am vazut ca nu reusesc. Asa ca m-am hotarat sa fac lucruri mici intr-o maniera mareata.” Nu te considera prea mare pentru a face lucruri mici. O rugaciune, un telefon, un mesaj, o plasa de alimente, o scrisoare, o vorba buna, un gunoi dus, o reteta de medicamente. Atatea lucruri mici pe care le putem face, pot avea un impact atat de mare, 1 Corinteni 15:58. Amin!

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code