Matei 13:24-30, 36-42
Astazi imi doresc sa raspundem fiecare la o intrebare foarte importanta: Sunt eu grau sau neghina? De obicei, atunci când se instaurează o noua împărăţie lucrurile merg în mod normal înspre o judecată a împărăţiei de dinainte. Orice împărat biruitor, învingător, ca urmare a unui război îşi lua învinsul, îl judeca şi de regulă îl omora. În acest fel, împărăţia cea nouă se putea instaura pe deplin. Evangheliile ne spun că, atunci când a venit, Mântuitorul a spusin Matei 12:28 următorul lucru: „Împărăţia cerurilor s-a apropiat. Dacă Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui lui Dumnezeu, înseamnă că Împărăţia Lui a venit peste voi.“ Dar spre deosebire de imparatiile pamantesti, judecata lui încă nu a venit. Judecata va veni la sfârşitul vremurilor. Până atunci, Împărăţia Cerurilor, Imparatia lui Dumnezeu, convieţuieşte împreună cu împărăţia cea veche, a celui rău. Pilda aceasta ne explică felul cum convieţuiesc cele două împreună.
Domnul Isus ne spune astfel: ogorul reprezinta lumea; agricultorul care planteaza samanta buna este chiar Domnul Isus; cel ce seamana neghina este diavolul; samanta buna sunt fii imparatiei; samanta rea sunt fii celui rau; seceratorii sunt ingerii; secerisul este sfarsitul lumii.
Această pildă poate fi interpretată greşit, aşa cum a făcut-o, de exemplu, Augustin. El a interpretat-o ca referindu-se la faptul că în Biserică nu trebuie să faci disciplină. Neghina şi grâul stau laolaltă. Aşa spune Mântuitorul. Daca nu citeşti partea a doua, când pilda este explicata, o poţi înţelege greşit. Ţarina nu este Biserica. Ţarina este lumea. În lume binele si raul coexista. Si in Biserică, exista ucenici autentici si ucenici falsi, dar atitudinea credinciosilor fata de existenta raului din biserica, trebuie sa fie diferita fata de existenta raului in lume. Invatatura Domnului din Matei 18:15-17 este un astfel de exemplu.
Cum pot coexistă fiii Împărăţiei cu fiii celui rău? Fiul Omului a venit şi a semănat, aducand sămânţa cea bună. Dar a venit duşmanul, satan şi a aruncat şi el sămânţă rea în aceeaşi ţarină, în acelaşi ogor. Atâta vreme cât încă nu au ajuns la coacere, grâul şi neghina seamănă foarte mult. Când sunt verzi, cu greu le poţi deosebi. Diferenţa este că neghina are rădăcina mai adâncă şi mai puternică. Acesta este motivul pentru care Mântuitorul spune: Nu smulgeti încă neghina. Daca incerci să smulgi un fir de neghină, este posibil se smulgi cu el încă trei fire de grâu. Acelasi lucru se intampla atunci cand incerc sa smulg buruienile din gazonul pe care l-am plantat cu mana mea. Eu nu am plantat acolo papadia, dar ea a aparut si s-a extins tot mai mult. Cand incerc sa o scot cu radacina, mai multe fire de gazon ies impreuna cu aceasta. Realitatea este ca in aceasta lume fiii celui rău au rădăcini mai puternice decât fiii Împărăţiei.
Chiar daca până la un moment dat neghina si graul se aseamăna foarte mult una cu cealalalta, la seceriş rodul pe care-l aduce fiecare va arăta cine este grâu şi cine este neghină. Rodul este cel ce arata autenticitatea unei plante sau in cazul nostru a unui ucenic. Despre acest lucru Domnul vorbeste si in Matei 7:18-21. Exista intotdeauna semne ale autenticitatii unui om al lui Dumnezeu: supunerea lui fata de cuvant, placerea si pasiunea cu care vorbeste despre cuvant, trairea lui in armonie cu cuvantul si bineinteles rodul care vine ca urmare a acestora.
Atat de multe lucruri asemenea neghinei exista astazi in lume, imitatii a ceea ce este bun cu scopul de a duce la ratacire pe oameni. Lumea nu este un ogor perfect, ci acolo unde este binele, este si raul. La fel este si in cazul bisericii. Oriunde privim putem vedea si neghina si graul. Desi este greu de acceptat, totusi Domnul ne invata ca aceasta este o caracteristica a vietii pacatoase de pe pamant si va continua sa fie pana la intoarcerea Sa.
Domnul Isus spune tot in evanghelia dupa Matei 15:13, ca in ziua aceea, Tatăl va smulge orice răsad care n-a fost semănat de El. Este un lucru pe care Dumnezeu Şi l-a rezervat Lui. Dar n-o lăsa să te facă să cazi. Fii concentrat asupra coacerii tale. Fii o plantă care se maturizează la randul sau, se intareste si care aşteaptă secerişul pentru a-si da rodul.
Dam vina pentru necredinta oamenilor din jur pentru faptul ca Evanghelia esueaza, dar de fapt problema este la noi. Noi suntem cei ce esuam, nu evanghelia. Paradoxul nu mai este ca neghina seamana foarte mult cu graul, ci ca din contra, graul a ajuns sa semene foarte mult cu neghina. Nu-i de mirare ca sunt tot mai putini cei care doresc sa le vorbim despre ceva ce nici noi nu mai traim. Cum sa ii chemam sa vina intr-un loc in care si noi ajungem rar, sau cand ajungem venim fara chef si cu inima impartita? Cand noi nu avem dragoste si dedicare pentru Cristos, atunci cum o putem pretindem de la altii? Cum sa ii chemi pe altii la viata din belsug, cand eu nu traiesc bucuria vietii din belsug cu Cristos? Uitati-va la modul in care cantam, la atitudinea pe care o avem cand ne rugam sau chiar si cand se citeste Evanghelia. Uitati-va la roada pe care o aducem ca ucenici ai lui Isus. Uitati-va bine si apoi raspundeti singuri daca ceea ce va spun este sau nu adevarat. Daca nu este adevarat, atunci Slavit sa fie Domnul, dar daca este adevarat, atunci astazi este ziua cand trebuie sa inceapa vremurile de pocainta in biserica Domnului dragi frati si surori.Sunt eu grau sau neghina? Diferenta este ca graul isi va da roada si va ajunge in mana celui ce l-a plantat, Domnul Isus, in schimb neghina va fi arsa alaturi de cel ce a plantat-o, satan.
As vrea sa inchei cu cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 9:19-27. Cat timp traim in aceasta lume trebuie sa fim constienti de prezenta raului si a falsului in toate aspectele vietii noastre si sa veghem in permanenta, apoi sa lasam judecata in mana lui Dumnezeu pentru ca doar El o poate face, iar in asteptarea acesteia sa facem tot ce ne sta in putinta sa aducem la mantuire suflete pierdute.