Filipeni 3:7-21, 2 Timotei 4:6-8
Fiecare om are in viata lui un drum biologic care incepe cu momentul nasterii sale si tine pana in momentul in care se intoarce in tarana din care a fost facut. Exista un termen de valabilitate pentru fiecare om in ceea ce priveste viata sa fizica. Termenul de valabilitate este decis ca in cazul tuturor produselor de producator, iar in cazul vietii, acesta este Dumnezeu. Dar fiecare om urmeaza in viata sa si un drum spiritual fie ca isi da seama sau nu. In ceea ce priveste acest drum, omul are libertatea de a alege daca paseste pe el sau nu. Daca din punct de vedere al vietii fizice oamenii sa impart in multe categorii in functie de rasa, sex, etc,in ceea ce priveste drumul spiritual ei se impart in 3 categorii:
1. Prima categorie de oameni este alcatuita din aceia care in viata lor au mers pe un drum spiritual gresit o anumita perioada de timp, dar la un moment dat prin Domnul Isus au gasit drumul catre Dumnezeu si au sfarsit aceasta viata in biruinta, primind ca rasplata vesnicia.
Cei mai multi dintre noi suntem in prezent pe acest drum. Am inceput departe de Dumnezeu, am trait in ignoranta fata de voia Sa, dar la un moment dat evanghelia lui Isus Cristos a semanat dragostea lui Dumnezeu si pentru Dumnezeu in inima noastra. Singura conditie de a face cu adevarat parte din aceasta categorie este sa si sfarsim acest drum in credinta si supunere fata de Dumnezeu. Unul dintre cele mai bune exemple este apostolul Pavel. Sa deschidem evanghelia la Fapte 8:1-3 si Galateni 1:13-14. Aceasta este cartea de vizita cu care Pavel si-a inceput drumul spiritual, acea de prigonitor al bisericii si de ucigas de crestini. Dar intalnirea lui cu Domnul Isus a dus la schimbarea drumului sau spiritual. Cu totii am pierdut ani multi din viata noastra ratacind si de multe ori nici nu vrem sa ne mai aducem aminte de anumite lucruri din trecutul nostru, ele sunt ca o pata neagra in vietile noastre, dar Dumnezeu a avut ingaduinta si indurare fata de noi si a inceput o lucrare noua in vietile noastre, o lucrare de rascumparare, o lucrare de mantuire. Printre ei se numara si multi dintre cei ce in ziua judecatii lui Isus au strigat: “rastigniti-l, rastignit-l”. Oameni care in ziua Cincizecimii au auzit evanghelia predicata de apostoli si au strigat cu disperare: “fratilor ce trebuie sa facem?” Oameni care s-au pocait,au fost botezati si care mai apoi au dus evanghelia pacii mai departe, unii dintre ei platind chiar cu viata pentru asta. Poti merge pe un drum spiritual gresit, dar sa il sfarsesti bine, fiind sigur de destinatia ta vesnica.
2. A doua categorie de oameni este formata din cei care si-au inceput drumul spiritual, dar nu l-au sfarsit. Pentru unii este mai greu sa ajunga la Dumnezeu, dar dupa ce o fac nu se mai intorc niciodata de unde au venit, iar pentru altii este mai usor sa o faca, dar pe cat usor le-a fost sa se pocaiasca, pe atat de usor le-a fost sa se intoarca in mocirla vietii fara Dumnezeu.
Din pacate in aceasta categorie avem exemple foarte multe. Scriptura vorbeste despre unii dintre ei, iar pozele de pe panourile bisericilor vorbesc despre altii. Oameni ca Iuda Iscarioteanul care a inceput ca apostol al lui Cristos si a sfarsit ca vanzator al Fiului lui Dumnezeu si spanzurat mustrat de propria-i constiinta. Oameni ca Dima, Imeneu, Filet sau Alexandru. Scriptura striga neincetat sa veghem si sa fim cu bagare de seama pentru ca putem cadea chiar si atunci cand suntem la un pas de Imparatia lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi cunoastem oameni care au inceput umblarea cu Dumnezeu la un moment dat in viata lor dupa care au aruncat pe fereastra imparatia cerurilor pentru gunoiul acestei lumi. Unele dintre pozele de pe panoul din spatele meu stau ca marturie a esecului si caderii celor ce nu au vegheat. Ele vor ramane acolo tocmai pentru a ne aduce in permanenta aminte ca trebuie sa continuam sa luptam lupta cea buna, sa crestem in har si in dragostea pentru voia lui Dumnezeu. Sa nu uitam niciodata ca suntem pierduti fara Isus si doar alaturi de El drumul nostru spiritual va fi un triumf, Ioan 15:5.
3. Acei oameni care nu pornesc niciodata pe drumul spiritual.
Acestia sunt cei care nu au nici un interes in ceea ce priveste voia lui Dumnezeu si nu ii intereseaza Cuvantul Lui. Ei nu vor sa le spuna nimeni cum sa traiasca. Cei care se bazeaza pe mila si indurarealui Dumnezeu si in ziua judecatii, crezand ca accesul in Imparatia Cerurilor se va face cersind. Dar in ziua judecatii nu va mai exista mila si nici indurare. Domnul isi arata mila, rabdarea si indurarea fata de noi cu fiecare zi pe care ne-o da pe acest pamant sa venim la El si sa ne recunoastem vina si neputinta in lupta cu pacatul. Care este replica celor mai multi dintre cei care fac parte din aceasta categorie? “Eu simt ca Dumnezeu este in inima mea.” Dar cum a ajuns El acolo? Cum iti arati dragostea si supunerea fata de El? Care este dovada ca El este in inima ta? Trebuie sa exista un indicator al faptului ca Dumnezeu este in inima mea. Scriptura ne vorbeste despre astfel de oameni. Unii nu au puterea sa renunte la placerile acestei vieti si sa il urmeze pe Cristos; altii nu vor sa renunte la asa zisa lor religie, care le ofera o alternativa foarte lejera a vietii cu Dumnezeu; altii poate se tem sa faca acest pas de teama esecului, pentru ca au cunoscut persoane care s-au intors la Dumnezeu pentru o vreme dupa care au uitat de El; Oameni despre care citim in Scriptura precum Felix si Drusila, Festus, Agrippa si Berenice. Oameni ca parintii, bunicii, copiii, sau prieteni de-ai nostri carora li s-a vorbit din evaghelie, dar care au refuzat sau refuza sa se supuna poruncilor ei. Oameni pentru care nu trebuie sa incetam sa strigam la Domnul pentru cercetarea inimilor lor si intoarcerea lor pana cand nu va fi prea tarziu.
Pentru noi cei ce suntem inca aici astazi trebuie sa stim ca este important sa incepi cursa, dar cel mai important este sa o termini. Pentru ca rasplata vietii vesnice o vor primi doar cei ce termina cursa grea si extenuanta a credintei pe care candva au inceput-o. Cei ce au inceput-o, dar au abandonat-o pe parcurs, si cei ce nu au dorit niciodata sa o inceapa vor fi judecati de Dumnezeu, Evrei 10:30-31 Este o lupta foarte dura si desi nu stim ce ne asteapta maine, Scriptura ne spune ca trebuie sa avem deplina incredere ca Dumnezeu ne va intari in fiecare moment.
Stiti ce este extraordinar in aceasta cursa a credintei spre ceruri? Ca nu suntem in competitie unii cu altii. Cursa spre ceruri nu este o intrecere. De aceea trebuie sa ne asiguram ca terminam impreuna aceasta cursa. Ca ne ridicam si ne sustinem unii pe altii ori de cate ori avem nevoie. Cel mai trist lucru al existentei mele pe acest pamant ar fi ca atunci cand o sa intru pe portile cerului, sa o fac singur.
Toti trebuie sa stim un lucru. Ca daca vrem sa vedem curcubeul, trebuie sa trecem si prin furtuna. Daca vrem sa vedem frumusetea peisajului din varful muntelui, mai intai trebuie sa trecem prin provocarile urcusului. Da, drumul spre cer este greu, anevoios, plin de momente de frustrare si dezamagire, dar la capatul lui ne asteapta Domnul Isus si Imparatia Sa minunata. La capatul lui ne asteapta rasplata credintei de a duce la bun sfarsit cursa pe care am inceput-o, 1 Tesaloniceni 4:14-18. Atunci cand nu renunti, nu poti sa esuezi!