Uimit de Dumnezeul meu

Geneza 18:1-15     Luca 5:1-9     Fapte 9:1-19

Cand faci parte din Imparatia lui Dumnezeu si ai acces la lucrarile Sale, nu incetezi niciodata sa fii uimit. O sa citim astazi din  Scriptura despre patru personaje ce au experimentat uimirea si uluiala in relatia lor cu Dumnezeu.

O avem in primul rand pe Sarai, o femeie ce se pregatea de iesirea la pensie cand Dumnezeu ii promite lui Avram ca in curand va avea un copil. O veste nesperata si neasteptata. Dupa ani de dezamagiri si framantari, ani in care nu a reusit sa se simta o femeie implinita, Sarai simte ca soarele a iesit in sfarsit si pe strada sa. Entuziasmul ei este nemasurat. Asa ca ia la rand toate magazinele de copii si plina de entuziasm cumpara tot ce avea un copil nevoie. Apoi organizeaza o petrecere mare pentru a da de veste tuturor, pregateste camera copilului pana la ultimul detaliu, iar apoi asteapta si asteapta si asteapta, dar copilul intarzie sa vina. Trece anotimp dupa anotimp, an dupa an, schimba calendar dupa calendar si Sarai nu ramane insarcinata. In cele din urma isi pierde rabdarea si increderea in Dumnezeu, si hotaraste sa ia problema in propriile maini. Asa ca o trimite pe Agar, sluga ei la Avram in cort pentru a se ocupa de nevoile sotului ei. Asa ca agar intra la Avram fecioara si iese mama. In momentul in care a vazut ca a ramas insarcinata Agar o priveste cu dispret si aroganta pe Sarai din cauza neputintei sale fizice, lucru care atrage mania si gelozia acesteia. Dupa o escapada prin pustie, Agar se intoarce smerita la Sarai si ii cere sa o primeasca inapoi. La scurta vreme se naste si copilul care la indemnul ingerului lui Dumnezeu este numit Ismael. Dar Sarai isi da seama ca planul ei nu i-a adus decat si mai multa nefericire si amaraciune.                                                                                                                                                                                                               Anii au continuat sa se scurga, si 14 ani mai tarziu cand Avram se apropia de 100 de ani iar Sarai de 90 si amandoi abandonasera idea de a avea un copil, cand nici macar nu mai aduceau in discutie acest lucru, Dumnezeu le face o vizita si le spune sa inceapa sa se gandeasca la numele bebelusului. Acela este momentul cand amandoi au inceput sa rada. Sa rada de situatia imposibila pe care Dumnezeu le-o descria.  Erau doi batrani cu pielea sbarcita, stirbi si care isi pierdusera de multa vreme pofta unul pentru celalalt. Ei rad asa cum ar rade orice om care ar fi pus in fata unei situatii imposibile. Dar Dumnezeu incepe sa schimbe cateva lucruri in ei. Mai intai le da alte nume: Avram este numit Avraam ca semn al tatalui multor natiuni; Sarai cea stearpa devine Sara, viitoarea mama. Dar Dumnezeu merge mai departe si nu le schimba doar numele, ci mai important  decat atat le schimba mentalitatea, credinta si mai ales perceptia cu privire la ceea ce este imposibil atunci cand vine vorba de Dumnezeu. Dumnezeu ii da Sarei deasemenea o lectie foarte importanta: cand am facut cum m-a taiat pe mine capul m-am ales cu tristete si amaraciune, iar cand l-am lasat pe Dumnezeu sa isi faca lucrarea in timpul Lui si dupa voia Lui am cunoscut implinirea si fericirea. Avraam si Sara, doi oameni uimiti de lucrarile Dumnezeului lor.

La vreo doua mii de ani de la aceste evenimente gasim o alta marturie extraordinara. Dupa o noapte intreaga de incercari si esecuri, dupa ce a epuizat toate optiunile pe care le avea, lui Petru i se cere sa mai faca o incercare. Ochii il usturau, bratele ii atarnau greu, stomacul ii tipa de foame si tot ce Petru isi putea dori era sa se intoarca acasa sa manance ceva si sa se prabuseasca in pat. Dupa ce asteptase si asteptase toata noaptea sa simta cum plasa se misca, ca pestele trage la momeala aruncata si dupa ce o scosese de fiecare data goala, cand se indrepta spre mal, vede o multime de oameni care urmau un tanar si care dintre toti ii vorbeste chiar lui. Mai incearca o data Simon! Dar toata noaptea am facut lucrul acesta, am batut in lung si lat toata balta si nu am reusit sa prind nimic. Daca ai facut asta o noapte intrega cat de greu poate sa fie sa mai incerci o data, ii spune Isus. Desi ii este greu sa accepte el ca pescar profesonist sfatul unui templar, Petru se smereste si spune: bine Stapane, daca tu imi ceri sa fac asta, atunci o voi face.  Departeaza-te de mal si cand ajungi la apa adanca mai arunca o data navoadele ii spune Isus. O sa fac asta ca sa ii arat respect si sa nu il pun intr-o stuatie jenanta in fata tuturpr celor ce il urmeaza isi spune Petru pe masura ce vaslea barca departandu-se de mal. Imi pare rau ca o sa pice intr-o lumina proaste cand voi scoate navoadele goala afara, dar El a cautat-o. Dar nici nu am apucat sa arunc bine plasele, cand deja am observat ca au inceput sa se adanceasca tot mai tare. Am pus mana pe ele sa le traga afara, dar erau atat de grele ca aproape m-au tras pe mine in apa dupa ele. Mi-am intarit atunci bratele si am inceput sa trag cu putere. Pe masura ce trageam pestii incepeau sa se reverse in barca mea, atat de multi incat de greutatea lor, barca statea sa se scufunde. A trebuit sa cer ajutorul lui Iacov si Ioan care erau in cealalta barca. Plasele erau sa se rupa si barcile erau sa se scufunde din cauza greutatii pestelui prins. Ceva ce nu mai vazusem in viata mea. O uluire si o spaima mi-au cuprins inima in acelasi timp, asa ca am cazut la picioarele lui Isus si am strigat catre El: “Doamne, pleaca de la mine pentru ca sunt un pacatos.” Am inteles cine era Isus si am inteles cine sunt eu. Auzisem vorbindu-se despre El, dar acum Il vazusem cu ochii mei. El era Mesia, cel ce facea ca imposibilul sa devina posibil. Petru, un om care a ramas la randul lui uimit de lucrarile Dumnezeului Sau

Si astfel ajungem la Pavel, un altul din lunga lista a celor ce au ramas fara cuvinte in fata lucrarilor lui Dumnezeu. Inainte sa il intalneasca pe Isus, el era un fel de erou printre farisei. Era cel ce veghea asupra legii si a respectarii ei cu sfintenie. Ocupa un loc de cinste intre mai marii religiosi din Ierusalim si primise diploma de cel mai promitator tanar al anului din tagma feriseilor. Era un om ce se considera deja cu ambele picioare in cer, asa cum chiar el marturiseste mai tarziu in Filipeni 3:4-6. Un tanar cu pasiune si ravna pentru legea lui Dumnezeu cum putini exista, si care isi dorea sa se ridice si mai mult in ierarhia vremii starpind crestinismul din radacini. Batea tara in lung si in lat cu imputernicire de la marele preot sa ii prinda, si sa ii aduca legati la Ierusalim pe toti cei ce promovau aceasta invataura falsa despre Isus Cristos ca fiind Mesia. Totul ii mergea struna lui Saul. Cu siguranta ca dupa ce voi incheia si aceasta misiune in Damasc voi primi o promovare, isi spunea el. Dar ceva totul neasteptat si neprevazut s-a intamplat in timp ce calatorea spre Damasc. O lumina puternica a stralucit in jurul lui si el a cazut ca secerat la pamant. Fara sa indrazneasca sa isi ridice privirea a auzit o voce: “Saul, Saul de ce ma prigonesti?” Cu glasul tremurand Saul a intrebat: “Cine esti Doamne?” “ Eu sunt Isus pe care tu il prigonesti.” Raspunsul a cazut ca o lovitura de secure pentru Saul. Toate visele lui de pana atunci se naruisera, planurile sale de viitor se prabusisera intr-o clipa sub greutatea cuvintelor lui Isus. Totul s-a sfarsit pentru mine si nu putea spera decat ca moartea sa fie una rapida. Insa nimic nu se intampla. Simtea cum avea inca aer in plamani si incet incearca sa isi ridice ochii din pamant, dar nu putea sa vada nimic. Trei zile si trei nopti acea voce l-a bantuit. Acele cuvinte i-au produs fiori pe sira spinarii. Nu a vazut si nu putut sa manance sau sa bea ceva. Singurul lucru pe care il putea vedea era esecul lui si goliciunea launtrica. Un gand nu ii dadea pace: “cum am putut sa ma insel asa de tare?” “Cum am putut sa fiu atat de prost, tocmai eu cel ce ma consideram elita celor din generatia mea.” Saul a fost timp de trei zile ca un mort, viu.                                                                                                                                                                   Acolo in Damasc era un ucenic care se afla pe lista lui Saul. Numele lui era  Anania. El este chemat de Dumnezeu sa i se arate lui Saul si sa ii spuna ce trebuie sa faca. Si in ciuda temerilor sale legate de Saul, Anania gaseste curaj in credinta sa si merge la el. Punandu-si mainile peste el, Saul isi recapa vederea, dar acum vede viata cu alti ochi. Nu doar vederea este cea pe care o primeste, dar si un nume nou asemenea lui Avraam, Sara si Petru. Si in cele din urma primeste in viata sa minunea nasterii din nou din apa si din duh. Saul a fost ingropat si Pavel a fost nascut. Asemenea lui Sara, Avraam si Petru, Pavel a invatat cine este Dumnezeu.  Prin felul in care lucreaza El te lasa mut si uimit si iti schimba complet perceptia asupra vietii si a imposibilului.

Faptul ca eu fac astazi ceea ce fac a surprins si continua sa surpinda foarte multi oameni care m-au cunoscut. Multe cunostinte, prieteni si chiar multor membri ai familiei mele le este inca foarte greu sa accepte ca acel Claudiu pe care ei il cunosteau s-a pocait si acum are ca slujba predicarea Evangheliei lui Isus Cristos. Le-am spus ca un om pacatos fara Isus este un faliment garantat, dar cand inima ta intalneste inima lui Isus, devii automat beneficiar al minunilor lui Dumnezeu in viata ta. Totul se schimba, totul este facut nou.                                                                                                                                                                              Cand a fost ultima oara cand Dumnezeu te-a lasat fara cuvinte prin felul in care a lucrat in viata ta? Sau i-a lasat fara cuvinte pe cunoscutii tai prin lucrarea care o face in viata ta? Diferenta dintre Avraam, Sara, Petru, Pavel si tanarul bogat este ca primii patru au primt un nume nou, dar al cincelea a ramas un anonim. Pentru ca cel ce lupta sa isi construiasca singur un nume va ramane un anomin in vesnicie, dar cel ce raspunde chemarii lui Isus, primeste un nume nou de care sa se bucure pe vesnicie in ceruri.

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code