1 Samuel 12:23-24; Matei 15:8
Aceasta lectie vine ca urmare a indemnului pe care Duhul Sfant mi l-a dat de a-mi intoarce din nou privirea si apoi inima spre adevaratul caracter al lui Dumnezeu si spre slujirea autentica pe care El o asteapta de la mine. Nu ma indoiesc ca cei mai multi dintre credinciosi isi doresc sa il slujeasca pe Dumnezeu, ca il iubesc pe Creatorul lor, ca studiaza Scripturile si ca doresc sa traiasca in ascultare de poruncile Sale. Insa cred ca biserica de azi rateaza cel mai important lucru pentru Dumnezeu. O slujire si o inchinare cu toata inima. Cred ca slujirea, dragostea si supunerea unei mari categorii de credinciosi exista doar la nivelul mintii. Inima lor inca nu a fost pe deplin circumcisa si luata in stapanire de Duhul Sfant. Pericolul unei astfel de trairi pe termen lung este ca putem ajunge la o religiozitatea falsa. O credinta mai mult vorbita si gandita, dar mai putin traita asa cum Domnul Isus aminteste si avertizeaza pe Israel ca mai facuse si in trecut. Ca sa fim siguri ca nu cadem in aceasta capcana a lui Satan, sau daca am cazut, atunci sa gasim puterea de a iesi din aceasta stare, avem nevoie sa ne intoarcem si sa aprofundam tot mai mult caracterul Dumnezeului nostru. Este cel mai bun lucru pe care credinciosul il poate face in orice etapa a vietii lui de credinta. Sa se apropie atat cat Dumnezeu ii permite si sa priveasca fascinat la sfintenia, maretia, slava, puterea, suveranitatea lui Dumnezeu si la lucrarile minunate ale mainilor Sale.
Sfintenia lui Dumnezeu
Cred ca cele mai inalte varfuri ale bibliei nu se regasesc in versetele cele mai profunde sau complicate, ci in cele in care caracterul lui Dumnezeu este descris. Cartea Isaia ne ofera poate cea mail impede si frumoasa imagine a personalitatii si caracterului lui Dumnezeu. Isaia este considerat pe buna dreptate de foarte multi credinciosi, printul profetilor.In vremuri in care sub greutatea lucrarii, profeti ca Iona fugeau de responsabilitate, ca Ieremia se plangeau si se tanguiau, iar ca Habacuc se indoiau si strigau catre Dumnezeu, Isaia s-a ridicat in mijlocul poporului lui Dumnezeu si a propovaduit in chip minunat venirea lui Mesia. Dar ceea ce a facut din Isaia un profet deosebit de ceilalti, a fost ca Dumnezeu inainte sa il trimita in lucrarea pe care o avea de facut, i-a oferit privilegiul de a face un tur privat prin sala tronului Sau ceresc. Iar cele vazute acolo l-au schimbat pentru totdeauna pe Isaia. Cred ca si noi avem nevoie de acelasi lucru astazi. De la predicatori si misionari si pana la cel mai recent suflet intors la Cristos, avem nevoie sa ne redefinim imaginea despre Dumnezeu. Nu aceea a Dumnezeului prafuit si diluat pe care materialismul acestei lumi l-a desenat in mintea noastra, ci pe Dumnezeul vazut de Isaia. Sa incercam prin ochii lui Isaia sa vedem si noi farama imaginii pe care Dumnezeu ne-o ingaduie. Si sunt convins ca daca vom putea vedea acea frantura din Dumnezeu, vom fi schimbati pentru totdeauna la fel cum Isaia a fost schimbat.
Sa deschidem astazi sfanta Scriptura la cartea Isaia 6:1-8. Desi astazi predicam ca trasaturi principale ale caracterului lui Dumnezeu, dragostea, rabdarea si indurarea, cred ca cea mai importanta trasatura a caracterului Celui Preainalt este sfintenia. De acolo a inceput Dumnezeu cu Isaia si de acolo doreste Dumnezeu sa inceapa si cu noi. Sa citim din Levitic 20:7-8 si 1 Petru 1:15-16. Daca Dumnezeu ar fi definit in primul rand de dragoste, atunci nu ar mai fi fost nevoie de jertfa ispasitoare a singurului Sau Fiu pe cruce. Ne-ar fi primit pur si simplu in ceruri asa cum suntem fiecare. Sfintenia Sa a cerut sa exista o jertfa pentru pacat, iar dragostea Sa pentru noi L-a facut pe El sa isi asume plata pretului. Atunci cand Dumnezeu insusi ne spune “fiti sfinti caci eu sunt sfant” automat toate standardele noastre cu privire la moralitatea si bunatatea omului se prabusesc.
Ca si in vremea lui Isaia si in timpurile noastre foarte multi credinciosi au ajuns sa fie autosuficienti. Au slujbe, au masini, au case si duc un trai comfortabil in care prezenta lui Dumnezeu a ajuns sa fie mai mult un accesoriu decat o nevoie stringenta si apasatoare a vietii lor. Cand lui Isaia i s-a ingaduit sa vada sala tronului lui Dumnezeu si sa vada o farama din sfintenia lui Marelui Creator, tot universal lui Isaia a fost bulversat si rascolit. Pentru ca imaginea lui Dumnezeu pe care a vazut-o acolo era atat de diferita de ceea pe care omul si-o facuse.
Atunci cand Dumnezeu a cerut poporului Israel sa construiasca Tabernaculul si a facut ca in interiorul sau sa fie pregatit un loc special numit Locul Preasfant, acesta era atat de sacru incat o singura persoana putea intra acolo, o data pe an pentru a aduce Domnului jertfa. Aceasta este imaginea pe care Isaia o are despre Dumnezeu. Un Dumnezeu foarte greu accesibil, sfant si sacru prin definitie, departe de imaginea comfortabila si flexibila pe care multi o au cu privire la Domnul Ostirilor.
Isaia a fost chemat de Dumnezeu sa profeteasca intr-o verme dificila a poporului Israel. Ozia a fost un rege care a domnit 52 de ani in Israel si adusese stabilitate si liniste in tara. In momentulin care lepra l-a rapus, poporul era in mare framantare cu privire la viitorul lor. Ganditi-va ce inseamna sa ai un singur om care sa decida in orice problema tinp de mai bine de jumatate de secol, iar apoi sa te gandesti ca totul se va schimba. Schimbarea ne sperie de multe ori. Ne obsnuim cu un anumit mod de a face lucrurile si cu omul care le face astfel incat atunci cand trebuie sa intervina aceasta schimbare de multe ori deznadejdea si teama isi fac simtita prezenta. Cand in popor se instalase confuzia cu privire la viitor, Dumnezeu il ridica pe Isaia sa vorbeasca in numele Lui.
“In anul mortii lui Ozia, l-am vazut pe Stapanul…” Nu stiu daca realizam intensitatea si maretia acestui moment. Isaia a avut privilegiul sa vada o farama din imaginea marelui Creator. Doar o frantura,pentru ca nimeni nu l-a vazut vreodata pe Dumnezeu,in afara de Fiul, Ioan 1:18. Dar cum mai poti ramane acelasi dupa cand ai o astfel de experienta ca a lui Isaia? Dar haideti sa vedem cum l-a vazut Isaia de fapt pe Dumnezeu? “El statea pe un tron inalt si maret.” Aceasta este imaginea unui Dumnezeu care este in permanenta in control. A unui Dumnezeu atatputernic si atotcunoscator, nu a unui Dumnezeu ingrijorat si pasat de probleme asa cum suntem noi. Pentru ca El tine toate lucrurile in mana lui. El sta pe tronul Sau. Pe ce fel de tron sta Domnul? Pe “un tron inalt si maret.” Asta este imaginea pe care trebuie sa o avem despre Dumnezeu: maretia, slava, glorie.O maretie si o slava atat de mare incat daca am vedea-o am muri pe loc. Mantia Lui umplea intreaga sala. O alta imagine a regalitatii si suveranitatii Sale.Splendoarea lui Dumnezeu umplea intreaga incapere. O frumusete care il lasase fara cuvinte pe Isaia, astfel incat nici nu indraznea sa isi ridice privirea mai sus de mantia lui Dumnezeu. De aceea isi intoarce privirea si face imediat referire la serafimii care se aflau in sala tronului lui Dumnezeu, vs.2. Nici aceste creaturi minunate, care stateau in permanenta in prezenta lui Dumnezeu nu il puteau privi pe Dumnezeu. Isi foloseau doua dintre aripi ca sa isi acopere ochii cu ele. Atat de coplesitoare este prezenta lui Dumnezeu. Si ceea ce faceau serafimii trebuie sa facem si noi aici pe pamant: sa strigam unii catre altii “sfant,sfant, sfant este Domnul Ostirilor. Intregul pamant este plin de slava Lui.” Cate lucruri nu se puteau spune despre Dumnezeu. Dar trasatura lui Dumnezeu care rasuna din vocile lor era: “sfant, sfant, sfant.” V-am mai spus in alte ocazii ca in cultura ebraica atunci cand doreai sa subliniezi o idee sau un cuvant important, il repetai. Dar nu exista nici un cuvant in intreaga bibliei care sa fie repetat de trei ori cu exceptia principalei caracteristici a Dumnezeului ceresc “sfant”. El nu “sfant” si nici “sfant, sfant”. El este de trei ori sfant. Dragii mei, atat de tare strigau acesti serafimi ca usiorile si pragurile salii templului se cutremurau. Acum sa incercam sa comparam pentru o clipa aceasta imagine cu cea a bisericii din zilele noastre. Nu cred ca este nevoie sa spun mai mult de atat. Nu exista termeni de comparatie. Apoi un lucru extraordinar se intampla: “Casa s-a umplut de fum.” De ce sa fi facut Dumnezeu acest lucru? Pentru a-l proteja pe Isaia. Ca sa nu cumva sa priveasca spre Dumneeu sa si fie zdrobit de imaginea sfinteniei si a curatiei Lui. Scriptura ne spune ca nici un om nu-l poate vedea pe Dumnezeu si sa mai traiasca, Exod 33:20-23.
Cum asociem aceasta imagine a sfinteniei lui Dumnezeu cu cea pe care o aveam noi in minte? Nu am ajuns cumva sa vorbim despre Dumnezeu ca despre amicul nostru cu care stam fata in fata si discutam fara nici o problema? Ne permitem sa stam in fata Sa in orice pozitie si cu orice stare de spirit? Sau poate tratam cu usurinta si superficialitate harul lui Dumnezeu, tocmai pentru ca nu am inteles maretia sfinteniei Lui. De ce credeti ca Scriptura ne indeamna sa ne ducem mantuirea la sfarsit cu frica si cutremur? De ce credeti ca apostolul Pavel spune ca Dumnezeu este un foc mistuitor? Pentru a ne face constienti de sfintenia lui Dumnezeu.
In fata acestei imagini coplesitoare a lui Dumnezeu, Isaia nu a putut decat sa strige: “vai de mine, sunt pierdut. Isus a promis ca acolo unde doi sau trei se aduna in numele Lui acolo este si Dumnezeu in mijlocul lor. Oare este biserica constienta de aceasta realitate? Ca Dumnezeu este in mijlocul lor. Atitudinea multora ne spune ca nu stiu ce inseamna acest lucru. Daca esti in prezenta lui Dumnezeu atunci esti coplesit de sfintenia si slava Lui si doar neprihanirea lui Cristos cu care ai fost imbracat in botez te poate salva. Altfel ai fi distrus. Cand ma gandesc la aceste lucruri si le studiez nu pot sa spun decat ceea ce a spus si Pavel cand a inteles acest lucru: “eu sunt cel mai mare dintre pacatosi.” Nu sunt vrednic sa stau in fata voastra sa va vorbesc despre Dumnezeu, nu sunt vrednic nici sa imi deschid gura. Ar trebui sa fac ca Iov, sa imi pun mana la gura si sa tac. Cand intelegi macar o frantura din sfintenia lui Dumnezeu, nu poti sa te vezi altfel decat asa cum s-a vazut Isaia, “necurat”. Si Isaia mai spune ceva: “traiesc in mijlocul unui popor la fel de necurat ca si mine.” La fel de pacatosi suntem toti. Cum ar fi ca Dumnezeu sa ne descopere fiecare gand, vorba, sentiment, atitudine sau fapta murdara pe care o facem? Cine credeti ca ar mai putea sta in picioare dupa o astfel de cercetare? Nimeni!!!In fata sfinteniei lui Dumnezeu toti suntem necurati. Despre Dumnezeu nu trebuie sa acceptam doar acele adevaruri care ne mangaie urechile, dar si cele care ne zgudie sufletele din temelii si ne fac sa se ridice parul pe noi.
Vestea cea buna pentru Isaia si pentru noi vine in vs.6-7. Doar dupa ce am inteles cat de mare este sfintenia lui Dumnezeu, suntem pregatiti sa primim iertarea Sa. De ce credeti ca multi care fac botezul se intorc in lume? Pentru ca nu au avut inainte de botez aceasta imagine a lui Dumnezeu. Un Dumnezeu sezand pe un tron inalt si maret, cu o mantie care acopera de slava toata sala, cu serafimi care striga “Sfant, Sfant Sfant esti Tu, Dumnezeul ostirilor”, cu Casa care se cutremura din temelii de maretia lui Dumnezeu si cu credinta ca daca nu esti imbracat cu neprihanirea lui Isus o sa fii distrus de sfintenia si puritatea Lui. Sa citim Evrei 12:14. Cand avem aceasta imagne clara in mintea noastra, nu o sa mai tratam pacatul cu aceeasi lejeritate, biserica cu aceeasi indiferenta si unii pe altii cu altceva decat cu dragoste si respect. Sa deschidem cartea sfanta la Evrei 10:19-31. Doar dupa ce am indraznit sa patrundem in Locul Preasfant prin sangele lui Isus Cristos si am vazut acea farama din sfintenia lui Dumnezeu, suntem pregatiti sa descoperim dragostea, indurarea, bunatatea, rabdarea si mila Sa si apoi sa le apreciem si sa le pretuim ca daruri si binecuvantari nemeritate. Atunci intelegem ca nu suntem vrednici de iertarea Sa, ba chiar suntem vrednici de moarte ca urmare a murdariei noastre. Dar este extraordinar cum in aceasta descriere extraordinara a sfinteniei lui Dumnezeu, descoperim si imaginea iertarii Lui. Pe Isaia Dumnezeu l-a curatit cu un carbune incins, iar pe tine si pe mine a facut-o prin sangele nevinovat al Fiului Sau. Curatirea pe care Isasa a primit-o in acea zi era o imagine a curatirii pe care noi o putem primi astazi la aproximativ 2700 de ani de atunci.Ce Dumnezeu maret avem! Slavit sa fie numele Lui!
Sa incheiem citind cuvintele apostolului Petru din 1 Petru 1:14-19. Dumnezeu nu ne-a curatit de pacatele noastre ca sa ne simtim noi bine in propria piele. Ci ne-a curatit pentru sfintire. Pentru ca El doreste sa devenim asemenea Lui. Versetul optdin Isaia 6 ne spune ca doar dupa ce suntem curatiti si alegem fara compromisuri si ipocrizie un stil de viata care sa marturiseasca tuturor oamenilor sfintenia infinita a Dumnezeului nostru, suntem pregatiti sa raspundem chemarii Sale de a vorbi in numele Lui. Ma rog Tatalui ceresc ca fiecare inima de aici sa aiba o intalnire cu sfintenia Lui si in fiecare sa existe o transformare in profunzime, nu doar de suprafata. “Sfant,Sfant,Sfant esti Tu, Dumnezeul ostirilor!”