Romani 12:1-3
Saptamana trecuta am vorbit despre decaderea morala a societatii in care traim. In aceste conditii, ne-am astepta ca si stima de sine a oamenilor sa aiba la randul ei de suferit. Insa este extraordinar cum desi moralitatea societatii se degradeaza tot mai tare, totusi stima de sine a oamenilor este intr-o continua crestere. Cum ramane cu noi, cei ce am fost scosi din lume?Poate fi stima de sine asociata cu crestinismul?Cand Scriptura vorbeste despre un crestin asociaza acestui termen trasaturi precum umilita sau smerenie, niciodata stima de sine. Scriptura nu spune nici ca trebuie sa ne victimizam sau sa credem ca nu avem nici o valoare. Dar stima de sine exagerata plaseaza omul cu valorile si nevoile lui, mai presus de gloria lui Dumnezeu.
Tendinta societatii noastre este de a orienta oamenii catre o puternica dragoste de sine. Mandria si lauda nu mai sunt vazute asa cum scriptura le vede, ca o ofensa la adresa lui Dumnezeu si un zid despartitor intre om si Creatorul sau, ci calitati necesare pentru ca omul sa se simta implinit si sa reuseasca in viata. Destul de multi predicatori evanghelici au inceput sa imbratiseze a astfel de invatatura pentru ca cei carora le predica sa fie satisfacuti cu propria persoana si sa se smita bine in propria piele. Dar sa nu uitam ca mandria si stima de sine exagerata au produs cele mai mari nenorociri pe care acest pamant le-a cunoscut. Atunci cand Isus ne da exemplul din Luca 18:13-14, El il numeste pe vamesul pacatos, neprihanit datorita smereniei si umilintei sale, nu pe fariseul mandru si cu o stima de sine atat de mare ca isi era lui insusi dumnezeu.
Stiu ca uneori nu ne face placere cand cuvantul lui Dumnezeu ne mustra atitudinea gresita, lipsa de dragoste fierbinte, superficialitatea cu care tratam biblia, biserica sau pacatele ascunse ale inimii cum ar fi invidia, mandria si egoismul, dar acesta este scopul Scripturii. Cercetarea ei are scopul de a ne tine smeriti si la picioarele lui Dumnezeu. Unul dintre predicatorii care incurajeaza invatatura stimei puternice de sine in randul credinciosilor spunea intr-un interviu la radio: “Doar pentru ca anumite versete se gasesc in Scriptura, asta nu inseamna ca trebuie sa le si predici.” Expresii ca “frica de Dumnezeu, mania lui Dumnezeu sau judecata lui Dumnezeu ar trebui evitate.” Din punctul sau de vedere pacatul ar trebui interpretat si predicat intr-un mod prin care sa nu atace sentimentul stimei de sine al unei persoane. Cu alte cuvinte Scriotura trebuie sa te faca sa te simti bine atunci cand o auzi. Si acest lucru se va intampla, dar in acelasi timp Scriptura scoate la suprafata pacatele din inima noastra, lucru care trebuie sa ne rusineze si sa ne faca sa ne vedem neputinta.
Realitatea este ca in mai toate bisericile balanta incepe sa incline din ce in ce mai mult inspre cei care au o stima de sine prea mare si o parere exagerata despre propria spiritualitate. Iar numarul celor smeriti in loc sa creasca se diminueaza vizibil. Iar acesta este un semnal puternic de alarma la adresa bisericii. Din perspectiva lui Dumnezeu, daca omul trebuie sa vada ceva bun in el , atunci acel lucru trebuie sa I se datoreze exclusiv lui Cristos si nu propriei persoane. Daca este ceva bun in mine atunci acela este Isus cu care m-am imbracat in botez si Duhul Sfant care a coborat sa locuiasca in mine, Romani 7:18.
Imaginea reala a starii omului este cea descrisa de apostolul Pavel in Romani 3:9-20. “Nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor”. Un adevar care nu se opreste doar la cei pierduti, dar se regaseste si intre cei mantuiti. Voia lui Dumnezeu pentru noi, este luptam sa devenim intruchiparea cuvintelor Mantuitorul nostru din Matei 5:48 si nimic mai putin de atat. Dar Duhul Sfant poate sa transforme caracterul nostrum sis a-l faca din ce in ce mai mult asemenea caracterului lui Isus, cand suntem smeriti. In ceea ce ma priveste invatatura despre nevoia de a trai in frica de Dumnezeu va continua sa ma insoteasca. Pentru mine cand citesc versete ca cele din 2 Corinteni 7:1, Filipeni 2:12-13, Evrei 10:23-27, realizez ca stima de sine nu este unul dintre subiectele de care biserica are nevoie sa fie incurajata, ci nevoia de a creste tot mai mult in smerenie. Invataturi si indemnuri ca cele din: Matei 5:3, Matei 23:12 sau 1 Petru 5:5-6. Stima de sine exagerata este un mare pericol pentru credinciosi. Sa nu incetam din a-I cere cere Domnului sa ne tina smeriti. Amin!