Iona 2:1-10 Daniel 6:16-23 Fapte 12:-11 Ioan 5:9:1-9
Situatiile disperate pentru care pare ca nu mai exista nici o speranta sunt specialitatea lui Dumnezeu. In meniul lui Dumnezeu acestea sunt trecute la specialitatea casei. Fiecare dintre exemplele de mai sus ne prezinta situatiile fara fara iesire ale unor oameni. Fiecare dintre acesti oameni chiar daca nu ne dam seama ne reprezinta si pe noi. Unii au un nume iar altii nu, dar fiecare pot sa aiba numele meu si al tau.
Iona poate fi numit fara der si poate un esec ca predicator si slujitor al lui Dumnezeu. Nu exageram cu nimic daca il numim las si chiar tradator. Aceste lucruri l-au adus pe Iona in burta unui peste, iar Dumnezeu l-a lasat sa stea acolo trei zile si trei nopti ca sa isi evalueze bine situatia si optiunile. Iona si-a cantarit toate optiunile pana si-a dat seama ca nu are nici una, ca este pierdut. Asadar Iona face singurul lucru pe care il mai putea face in acea situatie, se roaga. In rugaciunea sa, nici macar nu indrazneste sa ii ceara ajutorul lui Dumnezeu, considerand ca nu il merita, insa cu toate acestea il primeste. In indurarea Sa, Dumnezeu il elibereaza pe Iona din stomacul pestelui. O raza de lumina in intunericul noptii.
Situatia lui Daniel pare una macar la fel de disperata ca a lui Iona. El nu fusese inghitit de un animal, dar era pe punctual de a fi devorat de unul. Aruncat si inchis intr-o groapa cu lei, Daniel isi astepta sfarsitul. Aude ragetul leilor flamanzi si le simte rasuflarea in ceafa. Dar cand se astepta ca acestia sa se repeada asupra sa, un inger s-a coborat langa el si le-a inchis gura leilor. Dimineata in loc sa il gaseasca sfasiat de fiarele salbatice, regele il gaseste jucandu-se cu leii de oarca ar fi fost niste pisicute de casa. O raza de lumina in intunericul noptii.
Apostolul Petru tocmai asistase la executia violenta a bunului sau prieten Iacov. Sa vezi cum cineva isi pierde capul este o imagine care cu siguranta te va apasa tot restul vietii. Simtindu-se mandru de realizarea sasivazand reactia pozitiva a iudeilor, Irod il aresteaza si pe Petru cu intentia de a-l executa in Ziua Azimilor, zi de mare sarbatoare pentru evrei. Cum poti sa sarbatoresti mai frumos amintirea eliberarii date de Dumnezeu din Egipt decat omorand pe cineva? Acestea sunt circumstantele in care se regasea Petru. Intemnitat, incatusat in lanturi si pazit de o armata de soldati ca si cum ar fi fost un criminal in serie. Petru dormea cand ingerul Domnului s-a coborat in celula sa, iar acesta l-a trezit lovindu-l in coasta, parca dorind sa ii spuna: “hai scoala-te repede ca avem treaba.” Legaturile lanturilor s-au rupt,ingerul i-a dat instructiunile pe care trebuia sa le urmeze si ca prin minune l-a condus in afara inchisorii fara ca vreunul dintre soldati sa simta, sa auda sau sa vada ceva. O noua raza de lumina in intunericul noptii.
Ajungem acum la paraliticul din Ioan 5. Situatia lui era una ce parea fara speranta. Un om singur si abandonat intre altii suferinzi, asemenea lui. As vrea sa ne concentram atentia putin mai mult asupra acestui pasaj din Scriptura. Acest infirm statea neputincios langa un bazin numit Betesda. Sa incercam sa ne imaginam putin acel loc: acolo zaceau o multime de bolnavi, orbi, ologi si paralizati. Era ca un camp de lupta plin de trupurile soldatilor raniti care gemeau si se vaietau de durere. Un loc pe care toti il ocoleau, pentru ca vazand acele lucruri te afectau profund. Nu acelasi lucru l-a facut Isus. El venise la Ierusalim pentru una dintre cele trei sarbatori importante ale evreilor din fiecare an: pastele, sarbatoarea azimilor sau sarbatoarea corturilor. Insa in loc sa mearga la parada si sa se relaxeze, el alege sa mearga in cea mai ocolita zona a Ierusalimului, la scaldatoarea Betesda. Ce o fi fost in inima lui Isus cand a vazut atata suferinta? Ce o fi simtit cand o mana cangrenata l-a prins de glezna, cand un copil orb s-a impiedicat de el, s-au cand un paralizat l-a strigat cu disperare? Oamenii venisera din toate tinuturile ca sa il onoreze pe Dumnezeu la Ierusalim, iar Dumnezeu pasea agale printre bolnavii si neputinciosii orasului. Desi nu ni se spune, cred ca Isus a suspinat vazand atata suferinta si neputinta in jurul lui. La fel cum cred ca suspina vazand suferinta si neputinta din zilele noastre.
Am putea crede ca noi nu ne mai regasim in acest peisaj. Noi am fost vindecati si nascuti din nou. Care este semnul ce identifica cel mai bine un om nascut din nou? “Sfintenia”. Sa citim Evrei 12:14. Aceasta cred ca este neputinta noastra de azi: sfintenia. Sfintenia este conditia obligatorie pentru a-l putea vedea pe Dumnezeu. Dorina si ravna noastra pentru desavarsire ne va purta spre vesnicie. Nu este de ajuns sa fii un de treaba, cumsecade si mai moral ca ceilalti. Poate am ajuns sa credem ca acest lucru este de ajuns, dar atunci inseamna cane inselam. Ma intreb ce vede Domnul Isus astazi cand priveste din cer la biserica Sa? O familie unita in dragoste si cu foame de sfintenie? Sau grupuri de oameni care au inlocuit sfintenia cu o falsa religiozitate? Domnul Isus spune ca nu noi suntem cei ce impunem standardul, ci Dumnezeu. Eu nu sunt bun in ochii lui Dumnezeu comparandu-ma cu alti oameni care au slabiciuni asemenea mie. Standardul de atins este chiar El, Matei 5:48.
De aceea cred ca acest paralitic ne reprezinta pe fiecare dintre noi. Asemenea lui, pare ca si noi sunt prinsi in aceasta neputinta noastra de a iesi din amorteala si apatia spiritual care pare ca ne-a paralizat inimile. Trupurile noastre functioneaza, dar inimile noastre sunt cele parca cuprinse de paralizie. Dar ca in fiecare dintre situatiile descrise mai sus si multele altele descrise in Scriptura si pentru noi exista o raza de soare in intunericul ce pare a fi din ce in ce mai gros. Sa recitim Ioan 5:6. Domnul Isus a pus o intrebare ce pare nebuneasca. Cum poti sa intrebi un paralitic, daca vrea sa se faca bine? Isus trebuia sa faca acest lucru. Avea nevoie de credinta si acceptul acestui suflet in puterea Sa vindecatoare. Tatal nostru, creatorul intregului univers este Dumnezeul care vindeca. Asadar cand El ne spune ca suntem vindecati, atunci sa il credem. Cand spune ca suntem iertati,s ail credem. Cand spune ca ne poarta de grija, sa nu ne mai ingrijoram si sa il credem. Iar candne spune ca trebuie sa fim sfinti pentru a-l vedea pe Dumnezeu, sa il credem. Astazi ne spune lefiecare: ridica-te si umbla. Marturiseste minunea pe care am facut-o in vata ta ca si altii care traiesc in intunericul noptii nesfarsite sa primeasca o raza de lumina, Coloseni 2:13-15. Amin!