Jurnalul viselor spulberate

Exod 3:1-11

Haideti sa va spun o poveste. Seara cand lucrul se sfarseste si angajatii merg spre casele lor, in cladire isi face aparitia Paul. Cu galeata si mopul intr-o mana si cu matura si farasul in cealalta el isi incepe munca de curatenie asa cum face in fiecare noapte. Paul este trecut de prima tinerete, un om bland si smerit care isi face cu constincioitate treaba de fiecare data. Isi spune mereu ca varsta nu este o piedica pentru a face o lucrare de calitate. Si in ciuda mersului greoi si al vederii slabite, Paul nu scapa nici un coltisor din cladire de maturat si spalat. Cand ajunge la etajul directorilor, paseste cu emotie in birourile care sunt mai mari decat garsoniera in care el locuieste. Se apropie apoi de fereastra si admira privelistea extraordinara, gandindu-se cu nostalgie cum cu multa vreme in urma si el avusese asa ceva. Paul fusese la randul lui director, si avusese birouri mai mari ca cele pe care acum le matura. Primise educatie in cea mai buna scoala a vremii si lua masa cu cei mai mari oameni ai lumii. Pe atunci se numea Mihai, avea lumea la picioare si un viitor stralucit inainte, dar o greseala facuta in tinerete i-a schimbat complet destinul. De atunci Mihai fuge si se ascunde, si-a schimbat identitatea,si prefera sa lucreze in timpul noptii ca sa evite sa il recunoasca cineva.                                                                                                                                                                                     Ceea ce va spun acum nu este o poveste inventata de mine, ci o intamplare adevarata. Toti il cunoasteti pe acest om, pentru ca povestea lui este foarte cunoscuta. Este povestea unui vis spulberat, a unor sperante mari care s-au lovit de o realitate dura. In tinerete Mihai omorase pe cineva. Intr-o zi, pe cand mergea spre birou a vazut cum un batran este batut cu bestialitate de un strain. Nu a putut sa stea nepasator si a intervenit, insa o lovitura aplicata agresorului l-a facut pe acesta sa isi piarda echilibrul si sa se loveasca cu capul de o bordura murind pe loc. Cand si-a dat seama ce facuse, Mihai a preferat sa fuga si sa se ascunda decat sa intre la puscarie. Asa ca fostul director Mihai, cu un viitor stralucit, este acum omul de servici Paul, batranul ale carui vise s-au naruit intr-o clipa.                               Atat de multi oameni traiesc povestea lui Mihai, povestea viselor spulberate. Gandindu-ma in urma la perioada liceului si la dorintele pe care le aveam toti colegii cu privire la viitor imi dau seama ca foarte putine vise de atunci s-au transformat in realitate. Pentru cei mai multi visele s-au spulberat atunci cand ne-am lovit de realitatea vietii cotidiene, realitatea familiei, a facturilor de platit, a slujbelor si a numeroaselor obligatii pe care le avem. Pentru cativa visele s-au implinit, iar pentru si mai putini visele si asteptarile pe care le aveau de la viata au fost intrecute. Eu ma numar printre acestia. Visam sa devin ofiter de politie sau avocat, dar iata-ma astazi stand in fata voastra ca fiu de imparat, aparand Evanghelia lui Cristos cum un ofiter ar fi avut obligatia sa apere si pledand pentru Cristos in fata lumii, asa cum un avocat isi face treaba. Am fost binecuvantat cu mult mai mult decat visam eu pe cand eram in liceu

Ceva se intampla pe parcursul drumului. De aceea atatea generatii de elevi de liceu evita sa se mai intalneasca dupa 10 sau 20 de ani ca sa se revada. Rusinea esecului si a viselor spulberate ii doare prea mult pe unii dintre ei. Poate in liceu erau populari, aveau haine de firma, conduceau masini scumpe, visau sa faca lucruri mari, dar in prezent poate sunt inca fara familie, au o slujba banala, s-au ingrasat si se imbraca modest. Schimbarea directiei in viata nu este o problema, dar pierderea motivatiei poate fi o tragedie. Au ajuns ca in loc sa priveasca inainte sa se uite mereu cu nostalgie in trecut.

Dar sa revenim la Paul. Intr-o seara pe cand isi facea treaba cade obicei, Paul a auzit o voce. O voce care se auzea din galeata cu apa. Nedumerit si usor speriat, Paul incearca sa se apropie de galeata, cand vocea ii spune: “opreste-te, te afli pe o podea sfanta.” Atunci Paul si-a dat seama ca Dumnezeu era Cel care ii vorbea. V-ati dat seama acum despre cine vorbesc? Personajul nostru este Moise. Cu totii cunoastem povestea vietii lui. Adoptat de familia regala, un israelit a crescut la curtea faraonului egiptean. Educat de cei mai eruditi profesori, Moise a crescut luand masa cu cele mai mari personalitati ale vremii. Dar Moise a ramas intotdeauna un evreu in inima lui, iar cand unul din neamul sau era batut de un egiptean, nu a putut sa stea deoparte. Nu cred ca dorinta sa a fost sa il omoare pe egiptean, dar asta s-a intamplat. Si din acel moment cursul vietii lui s-a schimbat radical.

Sa citim acum Exod 3:1-10. Moise a inteles ca trebuie sa fuga din Egipt, sa isi schimbe identitatea si profesia. Moise a ajuns sa lucreze ca cioban si sa manance modest alaturi de oameni simpli, fara scoala si educatie. Un evreu stralucit cu un viitor extraordinar inainte, ajuns cioban fara nici un viitor si fara nicio ambitie: “cine sunt eu ca sa ma duc la faraon si sa-i scot din Egipt pe copiii lui Israel?” De la “pot sa fac orice”, Moise ajunsese in punctul in care se vedea incapabil pentru o astfel de provocare. Aceasta este atitudinea omului cu visele spulberate. Pe de alta parte nici nu il putem condamna pe Moise. Ce mai putea face un batran de 80 de ani cat avea Moise in acele zile? Daca Dumnezeu i-ar fi cerut acest lucru cu 40 de ani in urma cand Moise era indraznet si increzator in fortele sale, provocarea nu ar fi fost deloc mare. Atunci parea sa aiba tot ce ii trebuia pentru o astfel de lucrare. Pe atunci era un barbat cu infuenta, curaj si stia cum sa vorbeasca pentru a fi ascultat. Dar sa ii ceara Dumnezeu un astfel de lucru acum cand a ajuns la 80 de ani? Nu este de mirare ezitarea pe care a avut-o Moise. La 80 de ani tot ce iti poti dori este liniste si stabilitate. Nu mai ai nevoie de provocari si adrenalina care sa iti creasca tensiunea si asa mare. Nici unul dintre noi nu ne-am fi gandit la Moise pentru o astfel de lucrare.

Insa noi nu stim ceea ce stie Dumnezeu.In prezent Moise cunostea viata grea din pustie si isi putea conduce poporul prin aceasta grea incercare. Cum putea face acest lucru cand era tanar si traise doar la palat in lux si comfort? Intre timp Moise se casatorise cu o femeie credincioasa si cunostea ce inseamna viata de famlie. Urma sa conduca mii de familii prin pustie timp de 40 de ani. Viata de burlac este atat de diferita de viata de familie. Si pe deasupra peste Moise mai trebuia sa treaca vremea ca sa aiba temperamental potrivit pentru o astfel de misiune.

Ce intelegem noi din aceste lucruri? Ca exista ceva ce Dumnezeu are pregatit pentru fiecare indiferent de varsta pe care o avem. Are lucrari de implinit pentru tineri, alte lucrari pentru adulti, si altele pentru cei varstnici. Dumnezeu ne pune mereu inainte provocari. Daca ai ajuns sa privesti in urma cu nostalgie la anii cand ii slujeai cu pasiune Domnului atunci ai o problema. Este vremea sa asculti glasul lui Dumnezeu in dimineata aceasta cand iti spune sa te ridici si sa te apuci din nou de treaba pentru ca El nu a terminat ceea ce avea de facut cu tine. Poate ca abia acum esti pregatit pentru ceea ce Dumnezeu doreste sa faca prin tine. Chiar daca tu crezi ca nu este asa, chiar daca tu reactionezi ca Moise la provocarea lui Dumnezeu si te indoiesti, ceea ce Dumnezeu a facut prin Moise ne dovedeste ca noi nu ne cunoastem asa cum ne cunoaste Dumnezeu. Ne demonstreaza inca odata cat de departe sunt gandurile noastre de gandurile Lui si planurile noastre de planurile Lui. Tu esti cel ce trebuie sa faca aceasta lucrare, nu cel de langa tine, sau cel din fata ta. Dumnezeu te insarcineaza pe tine sa o faci.Poate ca ai 18, 30, 50 sau chiar 80 de ani ca Moise.

Sa citim in incheiere din Filipeni 1:6. Cand ne spune apostolul Pavel ca isi va sfarsi Dumnezeu lucrarea cu noi? La 50 sau 70 de ani? Nu iubitii Domnului, acest lucru spune ca se va intampla la intoarcerea lui Isus Cristos. In prezent Dumnezeu face o lucrare buna in noi si prin noi si o va incheia doar la intoarcerea Mirelui nostru. Astazi trebuie sa auzim glasul Domnului care ne spune: “nu am terminat lucrarea pe care o am de facut prin tine.” Nu stiu daca iti va spune acest lucru dintr-un rug aprins, o galeata cu apa, monitorul unui calculator sau poate prin cuvintele acestea pe care le auzi in aceasta dimineata. Daca raspundem provocarii Sale o sa descoperim ca viata noastra este maimult decat o serie de vise spulberate. Vom lasa in urma noastra realizari care au intrecut visele pe care le-am avut candva.

This entry was posted in Predici and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code