Romani 1:16-32
Vreau sa vorbim astazi despre lucruri care sa ne limpezeasca imaginea lumii in care traim. Sa vedem aceasta lume prin ochii lui Dumnezeu si sa intelegem starea dureroasa in care se gaseste. Avem nevoie sa pastram aceste idei proaspete in mintea noastra ca sa nu uitam pentru ce trebuie sa ne ostenim si in ce trebuie sa investim. Pavel cred ca descrie perfect in Romani 1 societatea in care noi traim astazi. El isi incheie introducerea din epistola catre romani vorbind despre vestea cea buna a mantuirii care vine prin credinta in Domnul Isus Cristos vs.16-17. Insa este surprinzator ca imediat ce spune aceste cuvinte, din vs.18 Pavel isi schimba tonul si mesajul. El spune ca vestea cea buna a mantuirii nu poate fi separata de vestea cea rea a pacatului. Inainte sa cunosti mantuirea, trebuie sa iti cunosti pacatul. Si dupa ce primesti mantuirea, trebuie sa continui sa iti recunosti pacatul. Pacatul nu trebuie sa dispara niciodata din constiinta noastra pentru ca ne va insoti in toate zilele vietii noastre pe acest pamant, de aceea smerenia si pocainta trebuie sa continue sa creasca tot mai mult in noi. Unul dintre cele ai mari esecuri ale unora dintre credinciosilor este ca dupa ce au intrat in legamant cu Cristos, nu continua sa isi doreasca sa creasca in smerenie. Astfel in inima lor se dezvolta un sentiment de mandrie si aroganta religioasa. E-ul lor in loc sa fie zdrobit in continuare, este inaltat sub o alta forma, una religioasa care este si mai urat decat cel anterior.
In vs.19-20 Pavel spune ca fiecare om are sadit in constiinta sa, adevarul despre caracterul lui Dumnezeu si cunostinta cu privire la ceea ce este bine si ceea ce este rau. Nimeni nu poate nega exista lui Dumnezeu pentru ca intreaga creatie si tot ceea ce ne inconjoara marturiseste despre El. David exprima frumos acest gand in Psalmul 19:1. Aceia care in ciuda acestor adevaruri evidente si de netagaduit despre maretia, puterea si slava lui Dumnezeu continua sa staruie in ignorarea voii Sale nu vor avea nici o scuza in ziua judecatii.
Mesajul vs.21-23 este unul foarte puternic. Vs,21-Cei ce resping in mod repetat lumina vor fi acoperiti din ce in ce mai tare de intuneric. Si in ciuda faptului ca generatia noastra are acces la cel mai mare volum de informatie care a existat vreodata, totusi necredinta este mai raspandita astazi ca oricand. In aceste conditii, Pavel spune ca intunericul spriritual acopera inevitabil moralitatea omului, iar lipsa de evlavie duce la pervertirea mintii.
Vs.22-Cei ce datorita unei false intelepciuni omenesti refuza sa il cinsteasca pe Dumnezeu ajung la nebunie. Capacitatea lor de a rationa corect este corupta de necredinta. David exprima la randul lui acest adevar in Psalmul 14:1. Nebunia de care Pavel vorbeste aici face referire la orbirea spirituala deplina. Societatea noastra este sub puternica influenta a acestei boli. In scoli nu se poate preda astazi biblia, dar in schimb se fac ore de educatie sexuala si se distribuie prezervative gratuit pentru adolescenti.
Vs.23-Toate religiile inventate de oameni sunt rodul acestei orbiri spirituale. Ei “au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor…” Pacatul neiertat impinge omul sa se intoara de la slava lui Dumnezeu catre idoli si sa-si intoarca fata de la adevar la minciuna. Astfel acestia ajung sa slujeasca creatiei si nu creatorului, vs.25. Nu degeaba prima porunca data de Dumnezeu omului in Exod 20:1-6, vorbeste clar despre gravitatea acestui pacat pe care majoritatea covarsitoare a romanilor il savarsesc. Daca in timpul lui Moise oamenii si-au facut ca idol un vitel de aur, astazi oamenii din generatia noastra au ca dumnezei aurul, materialismul, prestigiul, succesul, placerea, distractia, samd. Cand atentia, devotamentul si inima omului sunt concentrate asupra acestor lucruri, atunci acestea devin idoli la care se inchina. Acesta este cel mai murdar pacat pe care omul il poate comite. Trist este ca cei mai multi oameni care traiesc cu acest pacat in viata lor, se considera religiosi. Insa tot ceea ce tine de religia moderna demonstreaza ca omenirea a ajuns in cea mai de jos treapta a spiritualitatii. Milioane de oameni care bajbaie prin intuneric si se afunda in mocirla faradelegii.
In vs.26-31 apostolul prezinta panta descendenta pe care omul o urmeaza ca urmare a inrobirii sale de catre pacat. Traim intr-o cultura care este sub robia puternica a placerilor. Lacomia, egoismul, imbuibarea, dorintele sexuale sunt principalele instrumente ale divertismentului modern. Instigarea poftei este cea mai prospera afacere a vremurilor noastre. In aceste conditii, societatea a ajuns sa fie mai mult decat ingaduitoare si toleranta fata de imoralitate, indecenta, pornografie, blasfemie, samd. Adevarul dureros este ca o toleranta din ce in ce mai mare pentru aceste manifestari murdare au inceput sa o aiba si cei credinciosi, iar reactia bisericii se lasa prea mult asteptata. Pofta pacatoasa vine in atat de multe forme. Pofta este dorinta pentru tot ceea ce Dumnezeu interzice, iar versetele care vorbesc pe aceasta tema sunt numeroase. Haideti sa citim si noi cateva pentru a intelege gravitatea acestui pacat: Romani 13:13-14, 2 Petru 2:18-21, 1 Ioan 2:16. Scriptura ne porunceste sa ne ferim de poftele firii pamantesti pentru ca acestea lupta impotriva sufletului, 1 Petru 2:11.
Suntem martori la cum in societatea noastra practici sexuale despre care nu indrazneai nici macar sa vorbesti in soapta in trecut, au ajuns acum sa fie expuse si sarbatorite in plina strada. Homosexualii nu numai ca nu se mai rusineaza, dar au devenit indrazneti si aroganti in pretentia lor de a fi acceptati de societate. Cei ce se impotrivesc acestei forme de perversiune sexuale au ajuns sa fie numiti ingusti si limitati. In New York a fost deschis cu ceva vreme in urma primul liceu la care merg sa studieze doar adolescenti homosexuali, iar scoala are ca sediu chiar casa parohiala a unei biserici metodiste. Intr-un alt oras, doua studente care au dat anunt in ziar ca mai cauta inca o colega de apartament cu care sa imparta chiria, din cauza ca nu au primit alaturi de ele o tanara care le marturisise ca este lesbiana, au fost date in judecata si au trebuit sa plateasca daune materiale, sa ii ceara acesteia scuze publice si sa participe la cateva cursuri de re-educare predate de homosexuali. Priviti cum aceste lucruri incep sa prinda contur si in tara noastra. De cativa ani si in Romania se sarbatorete ziua internationala a homosexualilor. Cu fiecare an vedem ca numarul celor ce ies pe strazi la aceaste parade se inmultesc si daca in primul an am vazut o puternica impotrivire a romanilor care s-a lasat chiar cu incidente de strada, aceasta impotrivire a scazut vizibil in anul urmator, ia anul trecut nu au mai existat proteste. S-a ajuns ca in unele tari, homosexuali sa aiba propriile biserici in care pretind ca se inchina lui Dumnezeu. Unii lideri religiosi incep sa aiba o atitudine tot mai defensiva cand vine vorba despre acceptarea homosexualilor in biserica. Apostolul Pavel numeste aceste practici in vs.27 ca fiind “scarboase.” Dumnezeu a fost dintotdeauna impotriva acestor practice murdare. Sa citim din Levitic 20:13. Sa citim si 1 Corinteni 6:9-10. Mai exista speranta pentru homosexuali? Cu siguranta ca da. Daca se pocaiesc si sunt nascuti din nou sunt eliberati de pacatele lor la fel cum am fost si noi, 1 Corinteni 6:11. Pavel vorbeste in vs.27 despre faptul ca acestia primesc “in ei insisi rasplata pe care o meritau pentru ratacirea lor.” Un aspect al acestei pedepse este SIDA. Dar pedeapsa cea mai aspra este ca daca nu se pocaiesc vor ajunge sa fie morti din punct de vedere moral si spiritual. Din aceasta cauza in vs 28, Pavel spune ca Dumnezeu i-a lasat prada mintii lor corupte sa faca lucruri pe care n-ar trebui sa le faca.
Starea religiei si a moralitatii poate fi defintia printr-un singur cuvant, decadenta. Trecutul ne ofera multe exemple ale decadentei unei societati: Roma, Babilonul, Egiptul, Grecia antica. Insa cred ca toate acestea ar avea lucruri noi de invatat de la starea de decadenta la care societatea moderna de astazi a ajuns. Ceea ce este foarte dureros este ca nu am invatat nimic din trecut. Aceleasi pacate care l-au determinat pe Dumnezeu sa abandoneze lumea atunci, le reluam si noi intr-o stare chiar mai grava astazi. In aceste conditii cum se mai poate intreba cineva: “unde este Dumnezeu cand se intampla atatea nenorociri in lumea asta?” Il dam pe Dumnezeu afara din vietile noastre, din case, din scoli si apoi ne intrebam de ce avem mame care isi abandoneaza copii, soti care isi maltrateaza sotiile, copii care isi dispretuiesc parintii, tati care isi molesteaza copii. Pentru ca Dumnezeu a lasat aceasta lume prada mintii sale corupte sa faca lucrurile pe care nu ar trebui sa le faca, dar pe care doreste sa le faca si sa sufere consecintele lor dezastruoase, Galateni 6:7.
Vs.32. Poate ca cineva o sa intrebe: dar nu au facut aceste lucruri si generatiile trecute? De ce sunt aceste lucruri mai rele astazi decat atunci? Pentru ca asa cum apostolul Pavel spune in acest ultim verset al capitolului, cei ce le fac astazi nu mai gasesc nici o rusine in comportamentul lor, ba chiar isi expun pacatele cu aroganta si mandrie, iar societatea le admira si le incurajeaza. Murdaria, depravarea, perversitatile au ajuns sa fie onorate si cinstite in societatea noastra. Cum sunt acesti oameni? Pavel da un verdict clar si limpede. In ziua judecatii ei vor fi vrednici de moarte. Acela care respinge lumina este condamnat sa traiasca in intuneric. Dumnezeu ii va lasa prada propriei depravari.
Totusi cat timp Dumnezeu mai ingaduie, mai exista speranta pentru unii dintre ei. Dar lozinci de genul “sa salvam lumea, sau sa schimbam lumea” nu cred ca isi mai au rostul. Societatea in care traim este condamnata. Ea se afla deja sub judecata lui Dumnezeu, dar pentru unii mai exista speranta. De aceea Isus te cheama pe tine si pe mine sa fim sare pentru aceasta lume. Rolul nostru este acela de a conserva o generatie care este in descompunere. Si prin tot ce inseamna existenta noastra, cei pierduti sa vada slava lui Dumnezeu si sa fie indemnati spre pocainta. Sfintenia noastra si dorinta de a-I aduce pe cei pierduti la pocainta sa fie atat de mari incat sa il convinga pe Dumnezeu sa mai acorde timp acestei lumi pierdute. Sa avem o traire cu Dumnezeu prin care sa putem indrazni sa mijlocim pentru aceasta lumea cum a incercat sa faca si Avraam pentru Sodoma si Gomora, dar poate cu mai mult succes ca el. Cat timp Dumnezeu mai ofera har, mai exista speranta pentru oameni. Sa nu pierdem nici o ocazie sa facem cunoscut acest har minunat prin vieti sfinte si evlavioase.