Pacatul l-a adus pe Cristos in lume si tot pacatul l-a luat din ea

M-am gandit sa inchei acest an predicandu-va despre pacat. Ar putea parea nepotrivi acest mesaj in aceasta perioada a anului. Dar asta este ceea ce Dumnezeu a chemat biserica sa proclame pana la sfarsitul vremurilor. Facem parte dintr-o cultura care incearca prin orice mijloc sa induca o stare falsa de bine si de liniste omului. Sentimentele pozitive si stima de sine sunt incurajate, iar resposabilitatea morala este inlocuita tot mai des cu victimizarea. Astfel avem o generatie de oameni care cauta si este impresionant ca si reusesc sa gaseasca mereu pe altcineva pe care sa dea vina pentru esecurile si greselile lor personale. Oamenii au ajuns sa fie foarte sensibili si foarte usor se ofenseaza. Iar in aceste conditii pacatul a ajuns sa fie considerat un subiect delicat si tendinta generala este aceea de a gasi un substituent pentru acest cuvant. Insa nu avem voie sa facem acest lucru pentru ca pacatul l-a adus pe Cristos in aceasta lume si consecintele pacatului l-au luat din ea

In ceea ce priveste lumea, aceasta atitudine este o urmare trista dar logica a depravarii pe care pacatul a produs-o. In ceea ce priveste biserica, indepartarea tot mai mare de la invatatura despre pacat si de la consecintele sale este o tragedie. Predicile despre pacat, pocainta si judecata, dar si cele care indeamna la o viata crestina fierbinte au ajuns sa fie primite cu tot mai multa raceala. Caut pe internet predici pe acste teme si imi dau seama ca sunt tot mai putine. In schimb, predicile care ii fac pe credinciosi sa se simta bine cu propria persoana si care le cresc stima de sine sunt apreciate si la mare cautare. Ideea generala pare a fi ca atunci cand omul pleaca de la biserica, trebuie sa se simta bine si sa nu il incerce sentimente de vinovatie datorate pacatului din inima sa, a trairii  sarace cu Domnul, a nepasarii fata de frati sau de obligatia de a-i sluji pe acestia la nevoie.

Atunci cand se scoate predicarea si mustrarea pacatului din biserici si din viata noastra de zi cu zi, practic excludem nevoia de pocainta. Cand incepem sa trecem cu vederea vinovatia noastra inaintea lui Dumnezeu, eliminam si nevoia de iertare si de un Mantuitor. Parerea mea este ca in aceste conditii vom ajunge sa crestem o generatie aproape imposibil de salvat. Atatia tineri merg astazi la intalnirile bisericilor, dar pacatul le conduce vietile. Unul dintre motive este si pentru ca biserica incurajeaza participarea lor la tot felul de activitati, dar nu mai reactioneaza in ceea ce priveste pacatul evident din inimile lor: materialismul, barfa, invidia, gelozia, rautatea                                                                                              Biserica este ultima reduta in fata acestui plan diabolic al satanei. Daca noi nu luam astazi o atitudine ferma impotriva acestor lucruri, generatiile urmatoare vor fi compromise spiritual. Aceste lucruri de care va vorbesc se intampla deja, iar biserica a inceput sa piarda teren din ce in ce mai mult. Responsabilitatea pe care o avem nu este doar fata de noi, dar si fata de copiii, nepotii si stranepotii nostri. Slabiciunea cea mai mare a bisericii este ca asimileaza prea usor valorile murdare ale acestei lumi in loc sa reactioneze impotriva acestora. Misiunea bisericii nu s-a schimbat niciodata in ultimii 2000 de ani. Aceasta ar trebui sa fie in continuare sa propovaduiasca mesajul mantuirii prin chemarea la pocainta a celor pierduti.

Ceea ce se intampla in zilele noastra a fost prezis foarte clar de Scriptura in 2 Timotei 3:1-5. De aceea, datoria noastra nu este sa curatam de rau societatea in care traim, pentru ca nu vom putea sa facem acest lucru. Aceasta lume a intrat deja sub judecata lui Dumnezeu, iar raul ce se intampla face parte din planul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune in Romani 1 ca din cauza faptul ca au schimbat adevarul Sau intr-o minciuna, Dumnezeu a lasat aceasta lume prada necuratiei ei, sa faca lucruri pe care n-ar trebui sa le faca si astfel sa sufere consecintele propriilor actiuni.

Ceea ce are Dumnezeu in plan pentru noi in aceasta lume este sa ajungem sa fim implinirea cuvintelor Sale din 1 Timotei 1:5. In mijlocul unei generatii stricate, sa fim oameni care au ” o dragoste care vine dintr-o inima curata, dintr-o constiinta buna si dintr-o credinta fara ipocrizie.”

Ce au avut in comun toti profetii Domnului din trecut? Invatatura lor despre pacat. Insa cultura noastra a declarat razboi pacatului si mai ales vinovatiei pe care acesta o produce. Nimeni nu mai vrea sa se simta vinovat de nimic. Pentru ca aceste sentimente nu cultiva o imagine de sine pozitiva. Si astfel in loc de oameni vinovati de pacat, avem o generatie intreaga de victime, care nu sunt responsabile cu nimic de actiunile lor. Altcineva se face vinovat de acestea. Astazi oricine poate scapa de resposabilitatea faptelor sale rele, invocand statutul de victima.

Citeam despre un barbat care a fost impuscat in timp ce comitea un jaf, chiar de catre proprietarul magazinului. In urma impuscaturii hotul a ramas invalid si mai tarziu l-a dat in judecata pe cel pe care incercase sa il jefuiasca. Acesta a trebuit sa ii plateasca daune mari hotului pentru ca avocatul l-a prezentat pe acesta ca pe o victima a societatii. Statul este vinovat pentru ca nu i-a oferit posibilitatea de a se putea sustine financiar. Iar in cele din urma, el a devenit victima lipsei de compasiuni al proprietarului de magazin care l-a impuscat. Acelasi om a fost prins mai tarziu cand incerca sa jefuiasca un alt magazin.

Un alt barbat a jucat aceeasi carte a victimizarii dupa ce a batut cu salbaticie si a jefuit un batran intr-o statie de metrou. El a fost impuscat de politia transporturilor si a ramas paralizat pe viata. A intentat proces si a castigat cateva milioane de dolari drept compensatie din partea autoritatii transporturilor din statul respectiv. Astazi batranul batut si jefuit se lupta cu cancerul, iar jefutorul lui este multimilionar.

In alte doua cazuri din Anglia, doua femei care au fost vinovate de moartea a doua persoane, au fost achitate de acuzatia de omucidere dupa ce au pretins ca sufera de sindromul premenstrual acut, o boala care le-a intunecat mintea determinandu-le sa isi piarda autocontrolul si sa savarseasca acele crime. Amandoua au primit ingrijire medicala intr-un centru de specialitate in loc de pedeapsa cu inchisoarea. Iar exemplele pot continua.

Astfel am ajuns sa nu mai avem oameni vinovati de pacat, ci victime, iar ceea ce inainte era numit fara ezitare pacat, astazi este diagnosticat ca fiind o boala. Cei ce consuma alcool in exces nu mai sunt pacatosi, ci sufera de alcoolism. Cei ce consuma droguri nu sunt pacatosi, ci sufera de narcomanie. Aceia care mananca fara limita, nesanatos si devin obezi nu sunt pacatosi ci sufera de fapt de tulburari hormonale, iar cei ce comit in mod repetat pacatul curviei sufera de fapt de dependenta de sex. Nimeni nu mai este vinovat de nimic. Toti sunt victime. Este mai usor sa spui “sunt bolnav, decat sa spui, sunt pacatos.” Si astfel omul poate pacatui fara sa se mai simta vinovat. Sotiile nu isi mai asuma responsabilitatea cuvintelor si a faptelor lor, sotii fac si ei la fel , copiii dau vina pe parinti, iar parintii pe copii, iar apoi ne mai intrebam de ce institutia familiei a ajuns sa fie un dezastru.                                                                                                                                                                                                                                     In aceste conditii, tu si cu mine avem obligatia sa ducem o viata sfanta si  sa aducem din nou in atentia omului vina pentru pacat si consecintele sale dezastruoase. Vom putea safacem acest lucru doar daca am ajuns sa uram pacatul atat de mult incat sa ne produca greata de fiecare data cand il vedem facut de altii si sa ne franga inimile atunci cand il facem noi.

Incheiem un nou an si prin indurarea lui Dumnezeu vom pasi in cateva zile in 2015. Cat de mult a crescut Isus in mine anul acesta si cat a scazut e-ul meu? Am murit eu fata de aeasta lume si ii ingadui Lui sa traiasca prin mine sau tot eu sunt cel care traieste?

Pacatul l-a adus pe Domnul Isus in lume si tot pacatul l-a luat din ea. De cand acest a intrat in inima omului, marea lupta afiecaruia a fost sa isi accepte responsabilitatea pentru pacat. Daca exista pacat in nima ta, inceteaza sa mai dai vina pe altcineva pentru acesta. Recunoaste-ti pacatul, simte-ti vina si pocaieste-te. Sa nu mai intram cu aceleasi pacate si in anul urmator. Sa citim in incheiere din Romani 7:25, 8:1-2. Daca aceste lucruri sunt adevarate in viata noastra, atunci sa traim in noul an onorandu-L pe Cel ce a facut aceasta minune in noi si predicand impotriva pacatului de care noi am fost eliberati. Sa ne ridicam si sa ne rugam ca Domnul sa binecuvanteze biserica Sa cu un an nou plin de binecuvantari sfinte si biruinte spirituale. Amin!

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code