Biserica trebuie sa fie locul unde se gaseste paine calda, proaspata si sfanta din cer pentru cei care nu mai pot sa traiasca fara ea. Din pacate acest lucru se intampla din ce in ce mai rar. Biserica a inceput sa semene mai mult cu o brutarie care este deschisa, dar care nu are paine, unde cuptoarele sunt reci si rafturile goale. Pe rafturile bisericilor exista la fel de multa hrana spirituala astazi precum erau pe rafturile alimentarelor de pe vremea comunismului. Iar acest lucru se datoreaza lipsei de foame a bisericii dupa Dumnezeu. Prea multi dintre cei ce vin la biserica, vin fara foame de Dumnezeu.
Chiar credem ca ceea ce avem in prezent din Dumnezeu este tot ceea ce Dumnezeu doreste si poate sa ne ofere? Eu va marturisesc ca ma indoiesc puternic de lucrul acesta. Cred ca problema este ca multi am ajuns sa fim foarte multumiti de locul in care suntem si de ceea ce avem spiritual. Foamea si dorinta de mai mult din Dumnezeu s-a stins pentru multi si a fost inlocuita cu foamea dupa slujbe mai bine platite si probleme care nu au nici o legatura cu Imparatia lui Dumnezeu. Intr-adevar Dumnezeu este la lucru in vietile noastre, dar am ajuns sa ne multumim cu frimiturile care au mai ramas in urma foamei ce am avut-o o data dupa El, insa in prezent nu mai cautam painea calda si proaspata pe care El este pregatit sa ne-o ofere. Astfel am ajuns ca in lipsa foamei dupa Dumnezeu sa ne hranim cu programe si activitati despre Dumnezeu. Oamenii cheltuie la nivel mondial sute de milioane de euro pe seminarii de iluminare, yoga si cursuri de gasire a pacii interioare, pe ghicitori falsi sau ocultism pentru ca sunt disperati sa aiba o nadejde si sa cunoasca ceea ce este dincolo de ceea ce nu se vede. De aceea multi sunt dispusi sa accepte aceste falsuri, pentru ca nu stiu unde sa gaseasca adevarul.
Sunt multi aceia care de-a lungul timpului au calcat pragul bisericilor, dar au plecat dezamagiti cand au gasit acolo mai mult din ceea ce este omenesc decat din Dumnezeu. Cum poate gloria lui Dumnezeu sa acopere intreg pamantul cand ea nu se revarsa nici macar pe holurile bisericilor? Aceasta lucrare daca va incepe de undeva atunci trebuie sa inceapa dinauntru, nu dinafara. Din biserica spre lume, nu invers. Dar pentru asta trebuie sa existe o trezire care sa aduca din nou foamea si disperarea aceea puternica dupa Cel de Sus. Daca nu este paine din belsug in casa lui Dumnezeu, cine ii poate condamna pe oameni ca nu vin la inchinare? Si stiti care este durerea mare? Ca in lume este o foamete atat de mare dupa Dumnezeu.
Sa deschidem Scriptura si sa citim din cartea Rut 1:1-5. In limba evreiasca “Betleem” inseamna “casa painii”. Naomi cu familia sa au parasit Betleemul si s-au mutat in Moab pentru ca in casa painii nu mai era paine. Dragii mei, unul dintre motivele pentru care oamenii parasesc bisericile sau nici macar nu calca in ele este pentru ca in ele nu mai este paine. Painea a fost mereu un simbol al prezentei lui Dumnezeu. Inca din prima imagine a templului lui Dumnezeu care a fost cortul intalnirii, putem sa vedem acest lucru, Numeri 4:7. Acelasi lucru il regasim si in templul construit de Solomon si in biserica zidita de Cristos. Prezenta painii arata prezenta lui Dumnezeu. Exista ceva ce Naomi si familia ei au in comun cu ceea ce se intampla bisericile de astazi: in casa painii nu se mai gaseste paine. De aceea se inghesuie tinerii in cluburi, baruri si se scalda in placeri lumesti si destrabalare, iar adultii alearga dupa bani mai multi si salarii mai mari. Pentru ca sufletele lor sunt infometate, iar in biserici nu au mai ramas decat caietele cu retetele de paine, dar rafturile sunt goale. Din biserici lipseste foamea dupa prezenta lui Dumnezeu. Vreau sa raspunzi cu imilinta inaintea lui Dumnezeu astazi. Simti tu o foame si o dorinta dupa Dumnezeu care sa arda in tine? Este timpul pocaintei dragii mei! Cu cat amanam acest moment mai mult cu atat o sa ne transformam mai mult in niste fatarnici relgiosi. Am ajuns sa ne complacem intr-o stare de amorteala spirituala, sa ne multumim cu cateva cantari pe care le cantam fara viata, rugaciuni fara putere si predici fara ecou. Chiar nu reusim sa ne dam seama de capcana pe care satan a intins-o bisericii astazi? Lumea s-a saturat de programe religioase si evanghelizari zgomotoase. Ei au nevoie sa vada ca slava lui Dumnezeu umple bisericile noastre, la fel cum a facut-o cand cortul intalnirii a fost ridicat, cand templul a fost construit sau cand biserica a prins viata in ziua Cincizecimii. Citim in Noul Testament cum slava lui Dumnezeu umplea biserica de cate ori aceasta se intalnea cu foame dupa El. De aceea nici nu mai chemam astazi oameni la Cristos si nu mai invitam cunoscutii la biserica. Am ajuns sa nu mai avem nici un chef de slujire si orice cerinta a bisericii in acest sens ni se pare sacaitoare si deranjanta. Atunci cand Betleemul, casa painii este gol, oamenii sunt fortati sa caute paine in alta parte, insa alternativele lumii se pot dovedi a fi mortale. Asta a descoperit si Naomi. Moabul i-a furat sotul si cei doi fii, lasand-o intristata si fara speranta. Siguranta si implinirea trebuie sa le gasim in casa painii, in biserica? Aici trebuie sa gaseasca omul belsug de dragoste, pace, bucurie si nadejde de care are nevoie cu disperare. Dar cum credeti ca o sa dea Dumnezeu belsugul Sau unei biserici fara pasiune si ravna pentru Imparatia Sa? Apoi dupa un timp unii ajungem sa nu mai fim multumiti de biserica. “Nu mai simt prezenta lui Dumnezeu aici.” Cum poti sa simti acest lucru cand tie iti lipseste foamea dupa El? Si uite asa fie te duci in Moabul lumii, fie iei la rand bisericile, fara sa intelegi ca biserica esti chiar tu si ca spiritualitatea unei adunari crestine este data de cei ce o compun in functie de dragostea si pasiunea lor pentru ceruri.
La un moment dat au aparut zvonuri in Moab ca ar fi din nou paine la Betleem, vs.6. Acest zvon i-a dat lui Naomi energia care ii mai ramasese sa i-a hotararea de a se intoarce in acasa. Credeti ca daca lumea ar auzi ca in casele de rugaciune ale lui Dumnezeu este din nou paine, nu ar veni in numar mare sa o primeasca? Nu ar mai fi nevoie de publicitate prin ziare, sau distribuire de fluturase pe strazi. Zvonul ca exista hrana in casa lui Dumnezeu ar aduce multimi de oameni in mijlocul nostru. Am vorbit saptamana aceasta cu trei oameni din culte diferite si toti strigau cu disperare lipsa foamei dupa Dumnezeu din bisericile din care fac parte. Nu se mai saturau sa vorbim despre Domnul si despre maretia slavei Sale. Am vorbit ore intregi cu ei la telefon si au revenit zielele urmatoare cu alte telefoane ca sa mai vorbim. Unii au luat trenul si au venit aici ca sa petrecem un timp in rugaciune impreuna si sa ne impartasim experientele pe care le avem cu Domnul.
Mai exista o problema grava atunci cand aceasta stare de apatie spirituala persista in biserica. O problema ridicata chiar de Domnul Isus si despre care citim in Matei 23:13. Stiu ca mustrarea Mantuitorului este aspra, dar poate ar trebui sa incepem sa ne-o asumam si noi. Nu cumva prin lipsa noastra de foame dupa Dumnezeu ii impingem de fapt pe oamenii din generatia noastra spre Moabul lumii acesteia? Ce alternativa le oferim noi celor din lume? Daca din casa painii lipseste painea, atunci unde se mearga cei infometati?
Cand Naomi a auzit ca in Betleem este din nou paine a plecat fata sa ezite intr-acolo, iar lucrul minunat este ca nu s-a intors singura. Rut, nora ei a insotit-o. O femeie care prin casatoria ei cu Boaz a ajuns sa faca parte din linia genealogica a Domnului Isus. Ea l-a nascut pe Obed, tatal lui Isai, tatal lui David. Totul pentru ca in Betleem, casa painii, a fost din nou paine. Cand oamenii vor simti mirosul de paine calda, proaspata care vine din cuptoarele ceresti, se vor ingramadi inauntru. Cat o sa mai continuam sa ne multumim cu firimituri? Exista mult mai mult din Dumnezeu disponibil pentru noi, dar trebuie sa Il dorim si sa il cerem atat de tare incat Dumnezeu sa nu poata decat sa ni se ofere.
Satan ne satura cu prosperitate pamanteasca, si ne transforma in cersetori spirituali. Ne face sa ne simtim importanti, ne da slujbe bune, oameni din lume care ne mangaie orgoliul cu cuvintele lor si ne tin sufletele flamande. Ati vazut vreodata oameni cu adevarat infometati? Atunci cand in tarile din Africa ajung camioane cu mancare, oamenii vin cu sutele si navalesc peste cei ce impart hrana. Dumnezeu doreste sa imparta belsugul de hrana in aceasta lume infometata. De aceea Domnul Isus spune in Matei 11:12 “ca in Imparatia lui Dumnezeu se da buzna si oamenii care dau navala in ea, sunt cei ce pun mana pe ea.” Chiar nu mai reusim sa ne vedem nevoia de Dumnezeu? Am ajuns sa fim atat de autosuficienti?
Citeam despre un frate pastor din Etiopia care in timpul inchinarii bisericii au fost intrerupti de un om din guvernul comunist care i-a spus: “Am venit sa va oprim o data pentru totdeauna ca sa va mai tineti programul religios.” Asa ca au luat-o pe fiica pastorului de numai trei ani si au aruncat-o pe fereastra in timp ce toti cei din biserica priveau. Inmarmurita de durere sotia pastorului a fugit pe scari, si-a luat fetita moarta in brate, dupa care a urcat la etaj si inchinarea bisericii a continuat. Ca urmare a acestor lucruri, 400 000 de oameni s-au strans peste cateva luni la conferinta biblica organizata de pastorul pentru care pierderea fetita, declansase o foamesi mai mare dupa Dumnezeu. Un pastor din America a mers dupa un timp in Etiopia si s-a intalnit cu acest frate. In timp ce stateau de vorba i-a spus: “Frate pastor sa stii ca noi ne rugam pentru voi in saracia voastra.” Insa acest om umil din Etiopia i-a raspuns: “Nu cred ca intelegi frate. Noi ne rugam pentru voi in belsugul vostru, pentru ca este mult mai greu pentru voi sa aveti foame de Dumnezeu in mijlocul prosperitatii, decat ne este noua in mijlocul saraciei.”
Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al firimiturilor si al saraciei, dar biserica de astazi asa il face sa para. El doreste sa ne ofere belsug de viata, pace, dragoste, nadejde si bucurie. Dar poate ca problema este cea despre care episcopul Iacov vorbeste in 4:2 “…nu aveti pentru ca nu cereti.” Mantuitorul nostru drag a spus in Matei 5:6: “ferice de cei ce sunt infometati si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati.” Unde este foamea dupa Dumnezeu?